Nici nu ştiu când am început să te ador pe versurile unui oarecare altcineva, dar am făcut-o! El zicea că iubeşte iar eu îţi repetam ceea ce zicea el dar cu glasul meu, cu simţurile mele. Tu plângeai emoţionată şi mă luai în braţe...
De fapt, sincer să fiu, s-a întâmplat în viaţa mea ceva de genul ăsta cândva! Eram tineri amândoi ca în piesele Vama Veche şi venea la mine din când în când până când părinţii ei s-au cam opus. Nu mai avea voie să vină la mine dar a venit. Am stat împreună, ne-am iubit şi ne-am imbrăţişat. A sunat-o apoi mama ei şi i-a spus că vine tatăl ei cu maşina să o ia de la mine de acasă. Eram amândoi aşa trişti dar am profitat de acel moment. Am ascultat muzica noastră iar eu o ţineam pe picioarele mele în timp ce stăteam cu faţa spre computer, ascultând piesele în Winamp. Am ales strategic o piesă de-a lui Craig David căci ştiam s-o cânt şi i-am cântat-o bine! O ţineam în braţe în poala mea şi îi cântam. Ea lăcrima şi mă asculta iar eu continuam dedicat să-i cânt versurile altcuiva dar cu o intensitate ce făcea respectiva piesă să fie cântată original de mine şi nu de altcineva.
Taică-su era jos în faţa blocului apoi. Ea trebuia să plece şi se aştepta la un scandal monstru din partea alor ei dar...nu-i mai păsa. După un asemenea moment împărtăşit, păcălind-o cumva cu vocea mea pe versurile altcuiva, mi-a spus că nu regretă că a venit la mine. A fost un moment aşa curajos pentru unii ca noi la o vârstă ca a noastră. N-o să uit niciodată. De aia muzica este pe primul loc în viaţa mea...