↧
Expoziţie într-o scară de bloc în Faleză Nord !
↧
Cum a decurs ziua de 20 Decembrie 2013 !
.jpg)
Astăzi m-am trezit bine dispus şi în forţă. Nu-mi imaginam că spre după-amiază voi bea ţuică fiartă în casa unui străin, în timp ce stau la poveşti cu un caricaturist celebru.
Vorbesc despre expoziţia nonconvenţională "La Babu'n bloc", despre care am scris în detaliu aici. A fost vorba despre caricaturile lui Leonte Năstase expuse pe etajele scării unui bloc din cartierul Faleză Nord. Am vorbit foarte mult cu această persoană şi nu e prima oară când observ că mulţi oameni se deschid mult în faţa mea. S-au făcut introduceri, s-au povestit multe, ba chiar s-au spus şi bancuri. Spre final am fost invitaţi la suc şi cafea. Pe lângă acestea, am fost serviţi şi cu nişte ţuică fiartă. Eu ca de obicei am confundat ţuica cu apă (vezi episodul povestit pe Facebook despre cum am pus ţuică în ghiveciul cu flori crezând că-i apă). Am simţit paharul cald şi m-am prins ce urma să gust dar...n-am dat înapoi. Până la urmă era cam frig afară, de ce să nu mă încălzesc?
După vreo 45 de minute în care am fost prezent la eveniment am plecat spre casă. În autobuz se petreceau din nou fel şi fel de scene. Doi puşti de vreo 11-12 ani se certau cu anumiţi călători. În fine, unul din ei căci celălalt îi spunea acestuia să înceteze. O femeie îi certa că nu le oferă locul iar unul din puştani vorbea în stil de mahala cu ea (deşi părea a fi român). Femeia l-a numit copil iar el a zis că nu e copil, că nu ştie ea ce vârstă are el, că are 14 ani. Mda, tot copil eşti. Apoi femeia l-a gonit de pe scaun, întrebând dacă are bilet. Ce a spus "bărbatul" de mici dimensiuni? Că el e copil şi nu trebuie să composteze. Mă doare capul cu transportul în comun... Au intervenit mai mulţi călători iar micii bărbaţi au coborât la prima staţie.
Acasă, în faţa uşii mele, erau alţi copii. M-am cam prins ce fac acolo.
- Primiţi cu colindul? spuse fetiţa mică ce făcea parte din grupul format din alţi doi băieţei.
- Băi copii, eu mai am vreo 3 lei la mine. Spuneam eu în timp ce le-am înmânat suma.
- Haideţi să vă şi colindăm! Spuse fetiţa simpatică în timp ce a dat tonul colindului Domn Domn Să-nălţăm.
Au sărit peste partea cu iepuraşul vânat dar au fost simpatici. A fost o zi bună şi nu pot spune că m-am plictisit. Ce înseamnă să începi o zi cu gânduri pozitive...!
↧
↧
Oraşele României: Olteniţa
Având o discuţie ciudată cu o persoană pe Facebook pe numele Nache Sorin, am decis să-mi continui seria cu detalii despre oraşele României. Scopul acestei serii este să scoată puţin mai mult în evidenţă variile zone din această ţară. Am aflat că sus-menţionatul Sorin este din Olteniţa şi cum nu ştiu nimic despre acest oraş, doresc să aflu ce există acolo fix în acest moment când întocmesc articolul.
Olteniţa este alt orăşel al României cu o populaţie în scădere de 22.743 persoane (recensământ 2011) constituită în mare parte din români (21,159), rromi (1392) dar şi câţiva turci, maghiari, ruşi-lipoveni şi câteva persoane de etnie necunoscută (bizar). Primarul este Tone Petre (USL) iar Primăria are website oficial. Olteniţa este locul de naştere a fostului Preşedinte, Ion Iliescu.
ISTORIE
Municipiul Olteniţa este atestat documentar la data de 13 Aprilie 1515 într-un document aparţinând domnitorului Neagoe Basarab. Denumirea veche a regiunii era Daphne iar apoi pe timpul împăratului Constantin cel Mare s-a numit Constantiola sau Constantiana Daphne.
În timpul războiului de Independenţă, regele Carol I a inspectat zona frontului şi a considerat-o a fi punct principal de apărare a Capitalei, lucru ce a format renumele localităţii în ochii comandanţiilor militari şi a oamenilor politici ai vremii. Fondarea zonei moderne a avut loc pe 23 Aprilie 1853, atunci când aceasta deţinea doar 750 de locuitori.
GEOGRAFIE ŞI TURISM
![]()
Acest Municipiu se află în partea de Sud-Vest a Călăraşiului, regiune vecină cu Dobrogea. Este aşezat în Lunca Dunării în aval de cursul Dunării cu Râul Argeş. Ca atracţii specifice zonei geografice găsim plimbări cu şalupa şi croaziere, pescuit sportiv, fond forestier adiacent sau insula de agrement Albina. Este un început timid de valorificare a Dunării dar se lucrează la proiecte de fortificare a turismului în zonă. Alt potenţial turistic este cel Arheologic (rezervaţia arheologică Gulmeniţa) şi mai este conturat de prezenţa unor obiective istorice de renume local precum Muzeul de Arheologie şi Istorie, Biserica "Sfântu Nicolae" sau Turnul de apă. Mai putem găsi acolo şi Monumentul Eroilor, Biserica din lemn, Gara Olteniţa şi alte câteva construcţii vechi.
ZONA DUNĂRICA
![]()
Zona Dunărica a Olteniţei este o zonă situată pe malul Dunării, în amonte de vărsarea Argeşului în Dunăre şi la punctul de confluenţă cu fluviul vechiului braţ Dunărica.
Această zonă deţine o plajă de 6000 de metri pătraţi ce nu este amenajată şi de care locuitorii se folosesc regulat. Zona cuprinde şi o pădure adiacentă, lată de aproximativ 400 metri.
ALTE DETALII
Oraşul Olteniţa este considerat a fi unul modest, cu o populaţie ca oricare alta. De exemplu, au şi ei probleme cu câinii comunitari, ţigani sau piţipoance, aşa cum mărturisea cândva una din puţinele bloggăriţe pe care am descoperit-o de curând. În general, puţinii bloggeri din oraş locuiesc acum în Bucureşti sau în afara ţării. Haide să vedem câteva poze vechi cu acest oraş:
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Citeşte şi: Oraşele României: Uricani
ISTORIE
Municipiul Olteniţa este atestat documentar la data de 13 Aprilie 1515 într-un document aparţinând domnitorului Neagoe Basarab. Denumirea veche a regiunii era Daphne iar apoi pe timpul împăratului Constantin cel Mare s-a numit Constantiola sau Constantiana Daphne.
În timpul războiului de Independenţă, regele Carol I a inspectat zona frontului şi a considerat-o a fi punct principal de apărare a Capitalei, lucru ce a format renumele localităţii în ochii comandanţiilor militari şi a oamenilor politici ai vremii. Fondarea zonei moderne a avut loc pe 23 Aprilie 1853, atunci când aceasta deţinea doar 750 de locuitori.
GEOGRAFIE ŞI TURISM
Acest Municipiu se află în partea de Sud-Vest a Călăraşiului, regiune vecină cu Dobrogea. Este aşezat în Lunca Dunării în aval de cursul Dunării cu Râul Argeş. Ca atracţii specifice zonei geografice găsim plimbări cu şalupa şi croaziere, pescuit sportiv, fond forestier adiacent sau insula de agrement Albina. Este un început timid de valorificare a Dunării dar se lucrează la proiecte de fortificare a turismului în zonă. Alt potenţial turistic este cel Arheologic (rezervaţia arheologică Gulmeniţa) şi mai este conturat de prezenţa unor obiective istorice de renume local precum Muzeul de Arheologie şi Istorie, Biserica "Sfântu Nicolae" sau Turnul de apă. Mai putem găsi acolo şi Monumentul Eroilor, Biserica din lemn, Gara Olteniţa şi alte câteva construcţii vechi.
ZONA DUNĂRICA
Zona Dunărica a Olteniţei este o zonă situată pe malul Dunării, în amonte de vărsarea Argeşului în Dunăre şi la punctul de confluenţă cu fluviul vechiului braţ Dunărica.
Această zonă deţine o plajă de 6000 de metri pătraţi ce nu este amenajată şi de care locuitorii se folosesc regulat. Zona cuprinde şi o pădure adiacentă, lată de aproximativ 400 metri.
ALTE DETALII
Oraşul Olteniţa este considerat a fi unul modest, cu o populaţie ca oricare alta. De exemplu, au şi ei probleme cu câinii comunitari, ţigani sau piţipoance, aşa cum mărturisea cândva una din puţinele bloggăriţe pe care am descoperit-o de curând. În general, puţinii bloggeri din oraş locuiesc acum în Bucureşti sau în afara ţării. Haide să vedem câteva poze vechi cu acest oraş:
↧
Domn Domn să-ignorăm !
Cum ziceam şi pe Fb: Dau startul oficial al ignorării ciocănitului la uşă pe premiza că probabil sunt colindători. Dar hai să nu fim prea răi, să mai deschidem din când în când şi să le mai dăm un ban căci până la urmă aşa e frumos, nu?
Ţin minte cum prin colind mi-am adunat destui bănuţi împreună cu fratimiu ca să ne cumpărăm primul nostru joc pe televizor. Nu ne-am permis un Sega dar un Terminator tot ne-am luat. În alt an, crescând puţin mai mult, primeam eu colindători...cu toporişca! Serios. Luam o toporişcă de aia de tăiat carnea şi când veneau colindătorii la uşă îi speriam puţin. Groaznic om...groaznic. Dar ce ziceţi de ciocănitul ăla stânjenitor? De exemplu, am ciocănit la o uşă şi dau eu să bag faza cu "Primiţi cu colindul?" şi când colo nimeresc la ditamai gaşca de golani de cartier. Pe mulţi nu-i suportam iar ei zâmbeau la mine aşteptând să cânt. Prins în capcană, am cântat desigur. La alt bloc, la altă uşă, am început eu să cânt din nou când în uşă apare colega mea de clasă de care mai toţi erau îndrăgostiţi oricum. *gulp* Cred că eram mai roşu la faţă decât nasul lui Rudolph. Of, câte poveşti s-au adunat cu ieşitul la colindat. Voi ce făceaţi în această perioadă când eraţi mai mici?
↧
Cum să nu te sinucizi de Sărbători!
Ah, Sărbătoriile de Iarnă! Copii alergând pe străzi şi sunând la uşi pentru a colinda, familiile adunându-se în faţa unei mese uriaşe sau stând la un grătar în curte, cupluri fericite bucurându-se de vacanţă sau concediu, sărutându-se pasional în ciuda lipsei zăpezii, grupuri de prieteni mergând către Munte pentru a-şi face de cap în cel mai memorabil mod, iar tu...tu dai search pe Google la cele mai simple metode de sinucidere.
Da...e greu să nu te laşi tentat iarna de atâta mâncare şi de atâtea dulciuri, dar mulţi se lasă tentaţi mai mult de gândul Sinuciderii. Începutul iernii aduce un frig în inimile multora şi condiţionează obiceiurile la un tipar strict. Social vorbind, perioada asta separă prietenii de ocazie de cei intimi, ba chiar şi cei intimi sunt lăsaţi la o parte în favoarea familiei sau a iubitului/iubitei. Crăciunul şi apoi Revelionul sună goarna de Adunare generală în grupuri! Aşadar, mulţi sunt lăsaţi pe dinafară şi aceşti mulţi oameni oricum se simţeau mizerabil în viaţa de zi cu zi. Este un truc această perioadă însă, un truc psihologic.
Probabil vei crede că s-a umplut paharul şi că nu mai ai de ce să trăieşti. Ok, poate aşa o fi cumva, dar...de ce ai face-o acum? Sau de ce ai face-o atât de clişeic fix pe data de 1 sau fix la începutul anului? Ar trebui să iei în calcul că perioada asta te păcăleşte psihic, dar nu e cazul să te victimizezi din nou, nu o face intenţionat! Mai rezistă până în Februarie şi caută de atunci să-ţi faci o ordine nouă în gânduri şi în acţiuni şi vezi ce se întâmplă! Ştiu că pentru mulţi e greu. Nici eu nu pot să garantez că nu mă voi arunca în Mare cu o piatră agăţată de gât dar mi se pare cam naiv din partea mea să mă las păcălit de o conjunctură socială de moment doar pentru că mă simt eu trist peste măsură sau deprimat. E o păcăleală.
Ce-i de făcut? Nu ştiu sigur câte idei aş putea să dau căci problemele fiecăruia sunt diferite. M-aş enerva pe cei care au totuşi multe şi sunt deprimaţi doar din cauza unei persoane anume sau din cauza unui nimic. Cine ştie ce e în capul lor dar în locul lor, mi-aş trece pe o listă ceea ce am şi ceea ce-mi lipseşte. Asta le-o recomand lor! Căci dacă le-o recomand altora care chiar nu au mai nimic, o să-şi ia zilele înainte să-mi termin eu acest articol! Pentru aceştia din urmă există soluţia evitării negativului. De exemplu, eu din anul 2011 nu prea mă mai uit deloc la ştirile de la TV. Mi-a schimbat mult starea acest lucru. Am încercat apoi să evit şi orice ştire din online despre violuri, crime şi alte violenţe dar mi-e greu să le evit mereu (dar tot insist). De asemenea, Internetul poate ajuta mult, însă poate dăuna şi peste măsură. În ultimii doi ani m-am simţit cam prost să stau acasă singur de Revelion. Aveam oarecum unde să mă duc (ca plan secundar slab) dar...nu voiam să îmi petrec timpul cu nişte semi-cunoscuţi cu care vorbesc mult prea rar şi cu care nu sunt pe aceeaşi lungime de undă. Văzând pe net ce se întâmplă în acel moment festiv general, îmi aminteam cum petreceam Revelionul cu prietenii de când eram puştan până acum doi ani iar asta îmi dădea sentimente mixte. M-am pus pe privitul unor episoade dintr-un show funny şi am făcut maraton din asta. A mai trecut un an.
Şi nu trece degeaba. Atunci când vrei să-ţi fie mai bine insişti în asta. Încerci să lucrezi la neajunsuri sau încerci să gândeşti mai pozitiv, aşa ca "tâmpiţii" ăia din filme şi reviste. Dar vezi că merge uneori poate şi ştii că ai putea să reuşeşti în anumite condiţii. Ăsta e semnalul poate de şanse de recuperare. În fine, am multe de povestit despre multe tristeţuri şi nebunii. Sper doar să fiu cândva un caz de succes şi să vorbesc şi altora despre experienţa mea subiectivă măcar.
Aşadar, ocupă-ţi timpul cu ceva neutru, caută poate să faci ceva util sau poate chiar ceva creativ (vezi cum am făcut eu de exemplu de 1 Ianuarie 2013) iar dacă poţi vorbi cu o persoană sau dacă poţi să-ţi petreci timpul cu ea, poate ar trebui să profiţi de distracţia asta! Ce faci după Anul Nou? Ce ai făcut până acum: Încearcă să fii mai bun şi mai aproape de ţelul tău! Chiar dacă e un chin enorm şi poate întradevăr de multe ori nu merită, orice pas mic este mişcare şi orice astfel de pas îţi creează din ce în ce mai multe şanse de reuşită!
Tu ce probleme ai? Ce te blochează pe tine în viaţa asta? Lasă-mi un comentariu mai jos, chiar şi anonim!
↧
↧
Apelând în Trecut
Am o agendă veche. Am apelat câteva numere iar apoi am apelat-o pe Ea. O Ea specială, din trecut. Nici nu mai știam dacă are același număr. Restul persoanelor din trecut mi-au răspuns cald și mirat dar Ea mi-a răspuns la fel de rece și distant.
Nu știu la ce trebuia să mă aștept dar până la urmă nici nu sunam ca să mă aștept la ceva anume ci am făcut-o doar din impuls. Am lăsat de mult lucrurile în pom și într-un stil bizar dar probabil am doar eu părerea asta, poate m-am uitat la prea multe filme romantice și dramatice ca să cred că există o anume șansă pentru noi doi, pentru o comunicare relevantă ce ar schimba tot. În ciuda Crăciunului nici n-am băut atât de mult dar parcă îmi vine să o fac acum.
Eram cândva mai mult decât apropiați, aveam o relație adâncă și plină de lacrimi și râsete sincere. Era singura fată pe care o vedeam atât de independentă și puternică dar am ajuns s-o îndepărtez chiar și pe Ea. Nu știu dacă trăiesc în Trecut. Nu că n-aș știi definiția, care pare să se potrivească situației noastre dar mereu m-am gândit că poate și ea încă se gândește cumva la mine și că deh...e fată și se teme să mă mai iubească pentru a nu o mai răni din nou.
Nu știu cum nimeresc în vecinătatea unor asemenea emoții adânci, amestecate cu un strop de ploaie și zăpadă și condimentate cu multă sare de lacrimi și zâmbete de petale de flori exotice dar...încă mă gândesc la ea. Îmi place să cred că nu o fac din limitarea socială, din apropierea mea limitată de un pumn de persoane. Cine știe unde zace adevărul suprem și cine știe ce ocazie ne-ar da șansa să ne mai revedem vreodată și să aprindem o scânteie a unui foc vechi ce ardea mai tare decât orice am cunoscut până în prezent. Ne-am spus cândva că ar fi interesant dacă ne-am despărții și peste câțiva ani să ne întâlnim în același lift fiecare cu perechea sa. Poate ne-am apuca subtil de mână și ne-am confirma puterea trecutului, puterea iubirii noastre ce a fost. I-am spus cândva că doar pentru Ea mai trăiesc și aparent pe nota asta continui în viață. Nu-mi place să fiu sclavul unei iubiri dificile dar nu m-ar deranja deloc asta dacă scopul final ar fi unul fericit. Sunt solitar în propriile mele gânduri însă. Mă simt ca o Lună ce aleargă după un Soare constant în mișcare. Nici măcar de o Eclipsă nu am parte ca s-o pot acapara pentru un moment scurt iar poate asta este problema mea. Mi-ar fi plăcut să prind un moment în care să clarificăm anumite lucruri dar...da, mi-e teamă! Mi-e teamă de o concluzie brută sau rece. Cu siguranță am fost un nenorocit în viața mea anterioară și probabil nici în aceasta n-am fost prea bun și amabil. Știu că-i pasă, dar asta e doar știința mea limitată și suferindă. Aș vrea să-mi pună capăt suferinței dar...mă tem de asta.
Nu pot să nu-mi amintesc cum mă aprobai în sentimente și în portul meu brut și cum tu erai aceea persoană care mă dorea orice ar fi. Nici filmele de Hollywood nu și-ar fi imaginat scenariul iubirii noastre. De ce asta oare? Nu-mi place să mă gândesc la astfel de întrebări singuratice dar uite că le am. După atâția ani, încă le am! Bine. Ignoră-mă! O să fiu bine. Orice ar însemna acest bine, eu o să fiu fix asta. Doar că...nu aș vrea să fiu bine fără tine. Da, sunt penibil și sunt umil dar...gândul ăsta îmi rămâne. O dragoste de adolescent, un dor de ceva unic, nu știu ce este. O simt însă...emoția asta constantă. Mă simt ca un artist uitat de umanitate dar tot ca un astfel de artist îmi trăiesc suferința cu capul relativ sus...de curiozitate, mândrie și speranță. Of. Dacă ai știi cum gândesc acum și dacă ai știi cât aș vrea să-ți fiu alături... Nu, nu știu dacă aș fi în stare, dar știu că aș vrea. Poate sunt același naiv dar ce mai contează, când sunt un naiv îndrăgostit atât de tare? În viața asta rece poate contează însă iar ție nu-ți pot cere nimic mai mult. Asta nu înseamnă că n-o s-o fac! Mă depășește dorința asta nebună...
↧
Cred că am uitat ce înseamnă să mai ieși prin cluburi
Uitându-mă la poza din stânga, nu cred că e un lucru atât de rău, unde mai pui și toate scandalurile și văicărelile ce pot apărea...
Aseară am trimis un sms unui prieten vechi și l-am întrebat dacă are vreun plan pentru seara respectivă. Era ora 20:00 iar el mi-a răspuns pe la 22:43, zicând că o să iasă într-un club. Eu deja eram în pat, pregătit să dorm! N-am mai ieșit de atâta timp în mod constant încât am ajuns să dorm foarte devreme. Cum nu sunt eu genul ăla ce agață fete, m-aș fi plictisit oricum probabil. Păi de ce să beau într-un club străin în gălăgie și pe bani mulți când pot să fac asta mai ușor acasă în condiții mai bune? Sau de ce să nu-mi fac altă ocupație? Sau de ce să nu dorm? Oameni și oameni. Îmi place să ies uneori în anumite locuri dar nu cred că mă pot considera pasăre de noapte, nici măcar pe viitor nu cred că aș fi asta.
De asemenea mai e o problemă uriașă. Nu-mi permit să ies constant în cluburi. Ce s-ar întâmpla dacă aș întâlni acolo o fată? Nu cumva s-ar aștepta să ne mai găsim și pe viitor în multe astfel de situații? De ce se cuplează de obicei oameni cu interese comune? Căci ceea ce făceau ar face-o mai ales cu cineva alături. Păi dacă eu nu mă cațăr pe munți și nu fac drumeții de ce să mă agăț de o astfel de persoană? Sau eu dacă nu particip la sesiuni intense de bookclub de ce m-aș cupla cu o fată foarte pasionată de asta? Ce-i drept, pentru mine ar funcționa alipirea de un caracter mixt sau echilibrat dar aparent aceste caractere stau ascunse. Ai crede că felul lor introvertit le trimite măcar în online și le găsești acolo. Eu am blog de ani de zile și mă și pricep la el din câte am înțeles dar cu toate astea cred că doar o singură fată din cele pe care le-am întâlnit a fost pasionată de asta cu adevărat și era singura care de fapt mă și aprecia atât pentru faptul că sunt blogger. O altă fostă mi-a reproșat că îmi petrec prea mult timp în fața blogului, deci...uite ce se întâmplă când interesele nu sunt comune. Oricum, nu e vorba de blog, căci în spatele oricărui blog ar trebui evidențiat de fapt felul de-a fi al unui om. Think about it!
Văzusem azi fugar la tv o știre despre cum au ieșit tinerii prin baruri în noaptea de Crăciun. Cam așa a fost și în Constanța dar sunt și excepții care ba au dormit devreme, ba au petrecut doar cu familia sau singuri într-o oarecare depresie de Sărbători. Ba chiar poate și în mulțimea de oameni tot triste erau aceste persoane. Mă întreb cum s-a simțit tipul din poza de mai sus sau mai ales cum s-a simțit de dimineață văzând poza asta cu el pe Facebook sau undeva. Nu, lasă! Mai bine mai înfrunt solitudinea și îmi văd de treaba mea, ș-așa o dau în bară uneori dând telefoane la persoanele greșite, nici nu vreau să-mi mai imaginez cum m-aș comporta în mulțime, mai ales cu alcool în sistem.
Voi? V-ați bucurat de sărbători? V-ați trezit cu vreun regret a doua zi? Girls, walk of shame? Stai să vezi...că vine nenorocitul ăla de Revelion...
↧
Cuţitul înfipt în spate ar putea fi un indiciu
Acum 2 zile o femeie a fost găsită moartă în casă. Avea un cuţit înfipt în spate. După aceste 2 zile, apare articolul de mai jos:
![]()
Mersi Replica de Constanţa, chiar aveam nevoie de o porţie sănătoasă de râs.
Mersi Replica de Constanţa, chiar aveam nevoie de o porţie sănătoasă de râs.
↧
Goblin e destul de fain | El Comandante nu are...bere !
El Comandante este un club ce poate fi găsit în nou renovata Casă Damadian. E foarte impresionată această construcție, fiind dotată cu două subsoluri enorme ce datează din anul 1894 când această vilă se numea Casa Wegener. În interior pot fi găsite urme ale unui tunel vechi roman ce este astupat dar și o fântână mică veche acoperită cu un capac rezistent de sticlă. Vezi alte detalii la Zetu.
Timp de un an și aproape 2 luni, aici funcționează clubul El Comandante iar afacerile par să NU meargă bine. De ce zic asta? Căci ieri am trecut pe acolo și am dorit să-mi cumpăr o bere. Barmanul mi-a spus că nu mai are bere iar în acel moment am simțit cum s-a oprit timpul în loc. Amândoi stăteam aplecați unul către celălalt. Eu spre el încercând să procesez cum un club nu are bere iar el spre mine așteptând să comand altceva. Am comandat un Gin ce a costat probabil 13 lei, l-am băut imediat și am plecat căci nu prea era multă lume. Și berea am auzit că e cam scumpă dar bănuiesc că n-o să aflu asta vreodată acum că acest club nu mai vinde bere, deși parcă vedeam în distanță niște sticle verzi ce păreau a fi de bere. Oare ce o fi însemnând asta. Oare?
Noaptea mea de clubbing a început la ora 1. Tehnic, era Vineri noapte și atunci. Chiar și așa...nu se spune că Joia e noua Vineri? M-am dus în Goblin mai întâi.
La fel ca și cu El Comandante, era prima oară când vizitam acest club. Mi-a plăcut atmosfera din Goblin, părea un loc decent cu lume decentă. Chiar și fata de la haine era simpatică. Berea e 7 lei și nu prea îmi place asta. Avem Fabrica Heineken în Constanța, știați minunatul ăsta fapt ? Erau destui clienți înăuntru dar locul nu era plin. Am auzit că în urmă cu o oră două era mult mai multă agitație. Lumea dansa, mi-am făcut și niște prieteni noi de ocazie, ba chiar am întâlnit o veche prietenă ce de 10 minute mă urmărea cum dansez fără să-mi spună nimic. Muzica a fost puțin cam ciudată dar simpatică. Nu a fost muzică standard de club dar asta și era ideea de Joie Alternativă, adică o zi de Joi cu muzică ceva mai specială, gen coloană sonoră de film artistic. Aruncați-vă un ochi și pe Boring Constangeles.
Am băut puțin, am dansat puțin mai mult, m-am simțit bine. O să mai vizitez Goblinul și probabil și El Comandante pentru arhitectură, însă o s-o fac mai rar, căci patronii din Constanța prea au mentalitate de "Dă-i bă încolo, că au ei de unde să dea bani...".
↧
↧
Cred că iar petrec Revelionul de unul singur !
Înainte de toate, azi nu e doar ziua aia de Revelion ci e și Marți, o zi cu ghinioane de obicei. Poate de la Anu' mă las de atâtea superstiții, deși uite că se întâmplă chestii bizare Marțea.
La mine Marțea a început în felul următor: Telefonul inundat într-o boltoacă de apă pe noptieră. Really now? Eu pe noptiera asta țin doar un bidonaș de apă și nu înțeleg cum ar fi putut să curgă atâta apă din el când după ce beau mereu îl închid bine. În fine. Dau eu să-mi iau telefonul să văd cât e ceasul și simt că-i ud tot. O fi făcut pipi pe el în somn. Era stins desigur. Nu se mai aprindea, desigur. Îl am și acum sub lumina lămpii de cameră dar la fel cum auzi la știri: nu ma pronunț cu certitudine despre șansele de reușită, este într-o condiție gravă, facem tot ce putem! Între timp, mi-a dat maică-mea un Samsung cu clapetă ca înlocuitor. Mă enervează deja Samsung-urile astea. Unde mai pui că eu sunt genul ăla de om care are mare grijă cu dispozitivele sale electronice...?
Diseară este Revelionul cică. Până acum doi ani am sărbătorit obligatoriu această zi, chiar dacă aflam unde urma să ajung exact în aceeași zi. Nu prea îmi fac eu anumite planuri din timp. Drept urmare, eu zic că diseară o să petrec de unul singur acasă, sau în fine...o să dorm, dar cine știe... Un prieten m-a invitat la un restaurant dar nu prea mă simt așa sociabil, plus că n-am nici bani acum. Oh, nu! Mă prinde anul nou fără bani în buzunar. Ce să zic... Îi fac eu și pe ăia începând cu 2014. Chiar îi spuneam unei amice foarte simpatice că aș prefera să mă duc la un party la care doresc, nu la unul de complezență. Adică și în ultimii doi ani în care am stat acasă de Revelion, aveam o ofertă măcar, dar...nu era grupul meu, nu îmi surâdea ideea prezenței mele acolo. La ultimul Revelion am fost mai pozitiv. Nu doar că m-am resemnat cu faptul că nu ies nicăieri dar am și acceptat asta. N-am băut mult, am dormit devreme, m-am trezit primul. Ba chiar eram atât de fresh încât am fost și inspirat să ies prin oraș la poze.
Oricum, nu zic că nu e bine să petreci de Revelion, ba din contră. Mie îmi cam place să-mi fac de cap la o petrecere, chiar dacă în 70% din cazuri regret ceva. E o noapte mai aparte și de multe ori am considerat că prea puțini oameni petrec așa nebunește sau degajat și că asta se întâmplă prea rar. Dar...când nu poți să te duci unde vrei, ce faci? Te deprimi? Te ascunzi? Nu. Asta e. Aștepți ocazia viitoare, ba chiar îți construiești calea pentru ocazia aia și te vei distra garantat cum vrei tu data viitoare, după cheful tău hotărât și intens.
Așadar, îmi rămâne doar să vă urez La Mulți Ani și să vă recomand diverse pentru seara asta:
- Nu beți mult de la început! -- În ultimii ani observ că se consumă mult alcool foarte repede (mai ales în cluburi). Adică la ora 22:00 lumea e deja praf. Nu e normal. Plus că, mai luați și voi un suc sau o apă în mână!;
- Umblați cu prezervativul la voi -- Nu mulți îl folosesc poate, dar cine știe cum ai nevoie în seara asta. De asemenea, fetelor, dacă vreți să faceți sex cu o fată, un tip sau mai multe persoane...do it! Dacă așa simțiți, susțineți-vă alegerile, dar făceți-o că așa vă e felul nu că aveți o curiozitate riscantă. Pentru curiozitățile alea puteți apela la zile mai liniștite, nu la Revelioane nebune;
- Luați-vă niște bani la voi -- Nu trebuie să ai mulți bani la tine în noaptea de Revelion dar cine știe cum mai faceți o chetă pentru ceva sau cum trebuie să duci pe cineva acasă cu taxiul;
- Nu beți mult -- Nu că nu beți mult doar la început, dar nu beți prea mult în general pe toată durata nopții. Dacă țineți la băutură e mai ok sau dacă dormiți la locul faptei, puteți să intrați și în comă din partea mea... e altceva când rămâi acolo cazat. Chiar și așa...aveți grijă! E mai fun uneori să fii puțin mai treaz ca alții;
- Nu faceți scandal -- Lăsați-vă nervii și impresiile acasă. Lumea vrea să se distreze nu să se dea cocoș. Vrei să impresionezi o fată? N-o vei impresiona sigur când toată gașca se sparge și pleacă acasă. Nu interpreta orice gest prea rău, mai lasă de la tine căci toți veți fi beți și distrați peste măsură;
- Îmbrăcați-vă elegant dar lejer -- Nu vă îmbrăcați ca la bal (decât dacă asta e tema Revelionului vostru). De obicei, te încălzești mult și o să regreți bluza de iarnă de pe tine. Excepții fac cazurile de grătare în curte sau mediu de Heaven's Hell. Chiar și acolo, mai bine îți iei o geacă mai groasă decât haine mai groase;
- ...
Ce să mai zic. Sunt multe sfaturi de dat. Ia mai mânați și voi flăcăi! Adică voi ce sfaturi ați da pentru o petrecere în această noapte?
p.s. Mă amuza anumite discrepanțe sociale. De exemplu, pe site-ul Telegraf te întreba un sondaj dacă îți petreci Revelionul în țară. Eu nu știu dacă ies din casă și tu mă întrebi dacă ies din țară. Heh. Funny.
↧
Românii pot munci fără restricţii în UK şi în alte 8 ţări renumite!
Mare ştire mare! De ieri, 1 Ianuarie 2014, românii (dar şi bulgarii) se pot angaja doar pe baza documentului naţional de identitate în diverse regiuni ce ne-au impus timp de 7 ani diverse restricţii în muncă. Locurile în care putem să plecăm cu buletinul în buzunar şi să ne angajăm precum am face-o în Italia de exemplu, sunt următoarele: United Kingdom alias UK (Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord), Austria, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa, Malta şi Spania.
Cea din urmă a impus interdicţii în anul 2011 şi a reuşit să le menţină un timp cu acordul Uniunii Europene pe motiv de Criză Economică. De la 1 Ianuarie 2014 însă, Ambasada României la Madrid a publicat pe website ridicarea interdicţiilor.
Este o schimbare uriaşă iar cei din UK s-au aşteptat în mod naiv la un val de români şi bulgari fix în prima zi de ridicare a restricţiilor. Asta nu s-a întâmplat însă, dar s-a întâmplat...Victor. Cine e Victor? Hai să aflăm!
Aseară am văzut această ştire iar spre dimineaţă, credeţi-mă că am avut un vis cu Victor. Eram trei români ce soseau cu avionul iar înaintea lui Victor mai era un român ce era îmbrăcat elegant şi mi-am zis că uite, pe ăla o să-l evite pentru a-i face un portret mai dur lui Victor cel brut în aspect. Săracul om. Călătoreşte atâta cu avionul de-i creşte şi barba, are ochii umflaţi de oboseală iar ăştia îl iau ca din oală ca să-l interogheze. Cheap shot, UK, cheap shot!
Sub pretextul unei întâmpinări oficiale ce doreşte să afle gândurile şi felul de-a fi al fiecărui individ român sosit în ţară, politicienii de la Afacerile Interne au scanat aeroportul pentru a stabili intimidarea. Adică, uitaţi-vă şi voi cum l-au găsit pe acest Victor ce seamănă cu prietenul cel mai bun a lui Scooby Doo. În apropierea şacalilor la costum, Victor creează un puternic contrast în ochii britanicilor. Pe de altă parte, în aceeaşi zi, vedem şi un român la costum, ce este de profesie Medic Stomatolog. În imaginile de mai jos se poate auzi cum se plânge că despre oameni ca el nu se aude la ştiri ci că se vorbeşte doar de rău despre români. Ce ironic, când articolul din Sky News nu l-a arătat sau discutat deloc în articol pe acest om, ba chiar şi când vorbea de la egal la egal cu politicianul, românul nu era filmat.
Oh, eşti Dentist? Spunea mirat politicianul ca şi cum nu s-a inventat Medicina încă în ţinutul Românesc. E o teamă mare din partea lor iar politicienii noştrii sunt prea blânzi. În loc să critice mai dur naţionalismul extrem din străinătate, politicienii noştrii îi asigură pe englezi că nu vom apărea acolo în număr mare. Asta e problema? Aparent da, căci toţi s-au axat pe ştirea bombă că vor veni atâţia oameni străini acolo încât se va scufunda toată ţara de la atâta greutate acumulată.
De azi totul se schimbă însă şi da, românii vor pleca probabil în număr foarte mare nu doar către UK ci şi către alte locuri. Reţineţi! Vorbim totuşi de Franţa, Germania...puteri uriaşe cu o economie solidă. Vorba cuiva din Presă sau Politică,în loc să ne îngrijorăm că ne pleacă poporul din ţară, ne îngrijorăm de ce fel de imagine avem peste hotare. Guvernul e incompetent voit desigur şi ştie că mulţi bani se întorc oricum în ţară, însă expresiile româneşti se vor întoarce să ne muşte de fund şi vom afla că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Noi o să fim generaţiile migratoare de sacrificiu (cum au fost şi altele, dar ceva mai aparte), vom fi cei care vom înfrunta duritatea şi ameninţarea poporului autohton pe al cărui teritoriu vom fi.
Să nu credeţi însă că va fi bine cum a fost în Italia. Adică, puţină ceartă la început apoi o delăsare ceva mai mare în conflict din partea localnicilor. Sau...cel puţin nu cred eu asta din ceea ce ştiu despre britanici. Unele ţări sunt total diferite iar trăirile oamenilor variază de la caz la caz. Germania poate o să fie mai tolerantă dar în acelaşi timp mai strictă politic şi juridic, Franţa deja are organizaţii ce se opun în mod exclusiv intrării libere a românilor şi a bulgarilor pe piaţa muncii iar Regatul Unit are totuşi o civilizaţie ca niciuna alta. Noi românii suntem obişnuiţi cu anumite mentalităţi asemănătoare regăsite în Italia, Spania sau alte câteva ţări mai puţin dezvoltate însă Kingdom înseamnă Regat iar pe aceste pământuri s-au întâmplat mult prea multe scene pentru a nu ne şoca cultural de-a dreptul. De abia de acum va începe adevărata migraţie a românilor! Fix aceste porţi trebuiau deschise şi asta aşteptau mulţi!
Desigur, ca în cazul Spaniei, probabil şi alte ţări vor reuşi să readucă interdicţii temporare pe diverse motive. Un cadru juridic abil, fie local dar mai ales European, va putea contesta lejer viitoare interdicţii. Adică, ba facem o treabă ba n-o mai facem? Ai zis că eşti în Uniune cu alţii, comportă-te ca atare!
Situaţia din UK va rămâne tensionată însă. Ba chiar, românii ce deja lucrau acolo s-ar putea să rişte să fie luaţi de la zero din nou, fiind confundaţi cu noii români sosiţi, aceşti tirani ai economiei şi aceşti nelegiuitori ai Justiţiei ar spune Presa engleză. Tot de la 1 Ianuarie 2014, Marea Britanie a introdus noi "reguli" pentru noii migratori. De ce fix acum? E o întrebare retorică ce denotă o acţiune suspectă şi disperată. Ştiind că nu mai au cum să amâne restricţiile, au implementat măcar regula de neacordare a diverselor ajutoare sociale decât după 3 luni (beneficii ca de exemplu primă de persoană în căutare de loc de muncă). Apoi, pentru a-ţi lua Rezidenţa va trebui să dovedeşti o abilitate bună în Limba Engleză dar şi în motivele şi voinţa ta de a munci pe acele pământuri. Dupa asta însă, vei avea parte de beneficiile primite de toţi. Perioada de şomaj poate fi întreruptă după 6 luni, asta dacă nu dovedeşti că îţi cauţi în continuare de muncă. Se vorbeşte de asemenea despre o viitoare taxare pentru serviciile medicale dar Medicina Generală şi serviciile de asistenţă medicală de urgenţă vor rămâne gratuite. Pe de altă parte, dacă un străin e prins la cerşit sau dormind pe stradă este deportat înapoi în ţară şi i se interzice accesul în UK timp de 1 an, asta dacă nu reuşeşte să se angajeze. Mai sunt deci câteva restricţii căci e de înţeles de ce, dar în mare parte, străinii au şi beneficii, inclusiv acela de a fi protejat în faţa legii atunci când angajatorul îl plăteşte mai puţin decât media minimă pe ţară. De ar păstra britanicii restricţiile lor de înţeles şi ar fi deschişi la minte faţă de străinii oneşti, ar fi bine. Dar nu trebuie să uităm că mulţi străini chiar s-au dus acolo fără pregătire şi fără nimic căci sperau doar să fure şi să omoare. Dar nu e vina mea asta. Drept urmare, înţeleg anumite restricţii ba chiar sper să îi judece mai aspru pe românii care o dau în bară rău de tot.
În Iulie 2012, în UK, locuiau 94.000 de români şi 47.000 de bulgari. Ca să înţelegeţi noua poartă deschisă şi potenţialul ei, amintiţi-vă că pe 1 Ianuarie 2011, românii din Italia erau în număr de 968.576 de persoane!
↧
Romanians will move in great numbers to the UK !
Boo! Did I scare you? Why would that title scare you? What is so strange or scary about people migrating from a place to another? Humans have done that since the beginning of time and nobody panicked that much! But yes, there were issues and there will always be issues on such matters.
Let me go back to the scare. Let's talk about Italy, a country with so many of our own populating it. In July 2012 you had about 94.000 Romanians living in the UK but do you know how many Romanians were living by then in Italy? About a million! That's more than 20% of foreigners in Italy. That gave you the chill right? Again, why would it? That happened over the course of more than 20 years. Some of these Romanians remained lazy and bad maybe but guess what, Romania has the same problem with these types of Romanians. Other people from this country went to Italy or Spain or even the UK and are now loved and respected by a big part of the community. Isn't this logical? Good people and bad people from the same heritage are an inherent state of fact. So why would you be scared of me? What did I do to you to deserve such a rash trial?
It's we who are scared of the British or the Germans or the French. Romanians don't know the meaning of Terrorism, we never really had a mass-murderer in our recent history, our protests don't end up in blood and rampage! The majority of people from this land never really lived much more than a simple man could live. Your simple man is so different than our simple man. So why do you scare us more? There are so many good and smart people getting out of this Hellhole we call Romania and apart from being emotionally and psychologically scared in their own country they are now met with such hostility in places that should've been different than the small and involved country that they were born into. So it is in fact quite sad that these people are scared of making a better change in their life just because other people think less of them, not really giving them a fair chance from the beginning.
There's this article on Sky News. Apparently a lot of people thought that the 1st of January 2014 - the day work restrictions for Romanians and Bulgarians came to a hold in several places around the world - would be something of a horror movie or a Y2K or 2012 scenario. I'm pretty sure that most Romanians don't know yet about this change. I'm also pretty sure this migrating process will show it's high numbers over the course of many years. The article features a video with a Romanian guy called Victor. When you take a look at him you ask yourself one question: Where the hell is Scooby Doo? But to me he looks messy and tired from a very long trip. He says he's going to wash cars but hey...not everybody is a Professor or a Doctor. But wait, there is a second video of this "political ambush", one not shown in that article. In this video we see the same Victor but we see also a more clean and proper version of a human being who happens to be a Romanian and also a Dentist working in the UK. It's ironic how he says that people don't see these good Romanians but only the bad while the article kept him hidden and even the video doesn't really capture his face much.
Anyway, I guess that's the point I'm making. There are good people and bad people. These types could be Romanian, British, French, American and so on. Apart from other less evolved countries, Romania succeeds somehow in providing a good workforce and even great people or great entrepreneurs. It is in fact a matter of the individual more than it is a matter of race or heritage. So maybe a British person should judge things of this sort as an individual and observe the foreign people as separate individuals. Maybe then we will all be less scared of each other.
↧
Problemă de memorie insuficientă pe telefon
Am un Samsung Champ. Am încercat să intru pe aplicația web (cu browser opera mini) dar fără folos, căci de la un timp nu mai funcționează. Primeam eroarea: memorie insuficienta stergeti cateva elemente
Am șters eu elemente deși aveam memorie suficientă. N-a mers. Așa că am zis să-l resetez. Cum n-aveam cifrele de resetare, am căutat pe net un Reset Code și l-am găsit. Pentru acest mobil este:
*2767*3855#
Nu dai ok nu dai nimic, de îndată ce apeși pe diez, te anunță că are nevoie de câteva secunde. Se stinge singur apoi și se reaprinde și gata...e resetat.
Problema e că-ți resetează și setările de Internet, așa că trebuie să le reconfigurezi manual (metodă vodafone aici) sau să apelezi la un Operator. Pentru alte modele de telefoane, sunt sigur că există coduri asemănătoare de Reset. Succes!
p.s. Mie mi-a dat operatorul Internet dar n-a reușit să-mi rezolve Browserul ce nu mai vrea să se conecteze. Drept urmare, o să încerc să downloadez din nou aplicația asta, respectiv browserul Opera Mini. Adică de pe telefonul tău intri pe adresa: m.opera.comși îți downloadezi aplicația de cutreierat pe net.
↧
↧
Doors e destul de fain | El Comandante nu dă rest !
Aseară am ieşit câţiva pe ici pe colo prin oraş. Am început cu Friends & Coşi deşi am ajuns mai târziu un pic, lumea încă nu-şi primise băutura comandată de multe minute. Era plin acolo dar am plecat pe la ora 22:30 spre El Comandante, acelaşi local despre care vorbeam de curând aici.
La fel ca în filmele Western, un tumbleweed mi-a lovit faţa în timp ce intram în clubul El Comandante. Ok, nu s-a întâmplat asta exact aşa dar era cam pustiu înăuntru, ăsta-i portretul pe care-l desenez aici. Eram doar patru persoane din grupul nostru la început, căci restul de 5 au rămas undeva să mănânce şi urmau să apară. Hmm. Ultima oară când am vrut să iau bere de aici, nu mai aveau. Oare acum aveau ceva?
Am întrebat ce bere au. Barmanul mi-a înşirat vreo 3 mărci. Beck's, Staropramen şi încă ceva. Becks ăsta era 7 lei şi Staro era 6. Nu doar că e scump, dar îţi mai dă şi sticlă de 330ml. Păi ce fac eu cu injecţia asta? Nu că m-ar supăra prea tare dacă ar fi mai ieftină dar totuşi, n-am vreo prietenă moralistă pe lângă mine care să-mi inspire Cumpătarea de 330 de mililitri.
El Comandante nu dă rest. Adică mai aveam să-mi iau 1 leu de la ei. E, hai! Doar un leu? Ce-i asta? Păi hai să luăm un caz: Eu am 5 lei şi vreau să cumpăr o bere de 6 lei. Dacă am mărunţi (adică acel leu în plus) e bine, căci dau costul fix. Dacă nu am, dau 10 lei dar s-ar putea să-mi zică ceva de genul că nu are rest. Poate devin anxios şi cumpăr ceva de oricâţi lei am fix. Dar...totuşi! De ce trebuie să mă întorc pe băncile şcolii şi să studiez cea mai elementară matematică atunci când vreau să-mi cumpăr o amărâtă de bere? Mie barmanul mi-a rămas apoi dator cu 2 lei, prietenului de lângă mine cu 1 leu. Barmanul spunea: "N-am să vă dau rest. Hai că o să completaţi cu băutura viitoare". Amicul meu spune: "Sigur?". Îndoiala era în aer, dansa şi ea pe ritmul aniilor '90 reieşit din boxe. M-am dus apoi cu 5 lei ca să-mi iau o bere de 7 lei cu completarea restantă. M-a servit alt barman şi m-a crezut pe cuvânt când i-am zis de restul restant. Deci...e clar ce se întâmplă acolo! Vorbeam azi cu o constănţeancă stabilită în Bucureşti despre situaţia asta şi mi-a spus că ei nu-i place acest club tocmai din acest motiv, căci are băuturile mult prea scumpe, plus că se fac astfel de manevre. Scuzaţi-mă, El Comandante, dar cred că tocmai v-am desfiinţat! Este Casa Damadian destul de impresionantă dar cu un astfel de club dubios îşi pierde tot farmecul! p.s. Che Guevara? Really? That's so 1999 !
De acolo am plecat spre Club Doors. Nu ştiam la ce să mă aştept, mai ales pentru că am observat într-un poster că o să urmeze o seară de muzică Indie (un gen fain dar nu pentru toată lumea), însă Doors era absolut Full! Lumea stătea la coadă chiar şi la Garderobă. Am băut doar o bere acolo, dar atmosfera făcea totul. Era muzica bună, lume de orice fel şi gen...exact atmosferă de club. M-a impresionat foarte mult, mai ales în antiteza vizitei mele la clubul El Răposatu'. În Doors am dansat puţin, am stat pe boxă mai mult în timp ce primeam un adevărat vibromasaj, am vorbit cu o persoană cunoscută din întâmplare acum câteva seri în Goblin, a fost foarte bine. Altă viaţă!
În oraşul Constanţa au apărut mereu diverse firme pe diverse sectoare. În materie de Restaurant/Pub/Club au existat foarte multe nume sonore ce eventual s-au disipat. Doors a aplicat cu succes reţeta de evoluţie a afacerii iar acesta nu e singurul. Chiar şi La Taclale, transformat în În Vamă, a păstrat o tradiţie anume, Andante din Tomis 2 s-a transformat puţin şi i-a fost bine, Phoenix a insistat pe brand şi există în continuare cu succes, şamd. De ce asta? Preţuri decente, atmosferă lejeră, distracţie naturală. Nu mulţi rămân în joc. Să vedem cum va continua această poveste şi care vor mai fi jucătorii ieşiţi prematur din joc. Deja pot să ghicesc câteva nume dar să vedem cât de repede se va adeveri această intuiţie logică! Succes!
↧
Sufletele pereche ce expiră !
Se spune că există Suflete Pereche. Este o concepţie generală şi absolută dar...eu observ alte principii legate de această existenţă.
Mi-am cunoscut potrivirea mea supremă şi...am pierdut-o. Credeam cândva în suflete pereche dar am devenit sceptic atunci când am observat că iubirea supremă se repetă. Adică, fiind decent sau sincer, am observat că atunci când iubeşti pe cineva se întâmplă ceva repetitiv, că poţi să te ataşezi suprem de multe persoane fără a fi prefăcut. Nu e derizoriu ci este ceva demn de deja vu. Aşadar, sufletul pereche pare mai degrabă o potrivire decât o uniune mistică aparte. Am început de mult să nu mai cred că există o persoană unică pentru mine ci că există mai multe persoane potrivite pentru mine.
Titlul se referă la o situaţie dură. Oare câţi din noi n-am întâlnit de fapt o persoană care se potrivrea atât de tare cu noi dar din cauza unui dezavantaj...expiră!? Adică...poate fata era prea "libertină", poate băiatul era prea sărac sau libertin şi el...orice s-ar fi întâmplat, bloca relaţia într-un punct. În acel punct, relaţia devenea confuză şi inevitabil...expira! Nu te mai atrăgea persoana aia căci nu se mai întâmpla ceva anume sau te plictisea sau prea vă certaţi. De acolo înainte, indiferent cât vă înţelegeaţi, relaţia...expira. Eraţi atât de potriviţi şi încă vă mai vorbiţi poate dar...rămâneţi în continuare distanţi şi nici nu v-aţi mai împăca pe bune. Asta e relaţia de suflete pereche expirate, de şansă arsă şi spulberată de vânt. Deci da...nu mai cred că există suflete pereche...dar cred că există suflete potrivite. Însă ai mare grijă ! Căci dacă o dai în bară, potrivirea aia devine nulă în faţa unei neînţelegeri şi te transformă într-un veritabil străin.
Sufletele pereche expiră. Nu e ceva sigur când zic asta dar pare a fi ceva general, căci rarităţiile sunt cu adevărat...rare. E o parte bună aici. Dacă o dai în bară cu iubirea ta din copilărie, nu e caz de disperare...gândindu-te de fapt că sufletul tău pereche este o multitudine de persoane. E foarte bine asta dar e trist uneori, când regreţi că nu ai rămas cu o persoană anume. Dar...din nou...îţi cam trece tristeţea aia când întâlneşti pe cineva aparte, nu? Aşa că...let's move on! Să trecem mai departe şi să învăţăm din greşeli! Aici cred că se potriveşte cel mai bine expresia: Cine ştie de unde va sări iepurele?
↧
Bombardamentul din 1941 din Constanţa versus Star Wars
Nu sunt fan Star Wars şi nici nu ştiu dacă am văzut tot ce există despre acest gen, dar mi-a venit aşa o idee să combin vizual personaje din Star Wars cu mediul distrus al Constanţei din perioada 1941. Dedic aceste poze bloggăriţei Adriana Melnic, căci ea e mai degrabă un fan priceput Star Wars plus fan filme SF. Hai să vedem ce a ieşit!
↧
S-a schimbat dragostea și senzualitatea? Poate că nu. Poate puțin...
Un El și o Ea, ținându-se romantic de mână pe o faleză dărăpănată și atingându-se apoi într-un mod sălbatic și aproape violent în cel mai plăcut mod după draperiile geamului unui dormitor. E una din fanteziile multora dintre noi dar dragostea și așteptările diferă.
În primul rând, ține de societate și de continent, căci nu toți au aceleași valori ale ideii de dragoste; dar barierele pot fi sparte indiferent de coordonatele geografice și deseori dragostea devine un comportament identic universal. În al doilea rând dar în primul rând pentru istoria fiecăruia din noi, ideea de dragoste ne este povestită și ajustată de către părinți. Acolo aflăm de obicei că fata sau băiatul trebuie să fie de nota 10. După un timp, aflăm că părinții noștrii nu sunt nici pe departe de nota 10 și ne descoperim alte idei despre dragoste. Mulți își imaginează povestea de mai sus, alte persoane sunt mai modeste în dorințe iar altele vor absolut Tot, fără nicio rușine. Poate că nu ar trebui să ai vreo rușine atunci când vine vorba de propriul fel și de ce anume i-ai da lui, dar categoric nu e corect când tu nu prea faci nimic pentru ceea ce vrei să atragi iar dacă din coincidență ai întâlni Tot, n-ai știi ce să faci cu asta sau mai bizar, te plângi într-un final prea târziu că vrei simplitate și bunătate naturală!
Și în trecut auzim că dragostea, sexul și diverse deviații existau fără nicio problemă. Aici nu s-a schimbat nimic. Lumea încă iubește frumos, urât, sau pervers. Tot în trecut existau și persoane nesătule, aruncând atât iubirea cât și banii sau orice dorință de carieră sau mai ales de notorietate într-o oarecare găleată ruginită a speranței oarbe. În ziua de azi categoric s-au schimbat multe, deși așa au spus și alții înaintea noastră. Acum lumea vrea atâtea lucruri pe care nici n-aș avea cum să le înșiruiesc aici fără a-mi petrece un timp inutil de lung pentru a o face-o. Acum câțiva ani lumea căuta o vilă cu piscină, adolescenții de atunci aveau aceleași probleme precum adolescenții de azi. Mulți din noi spunem că nu, că sunt timpuri diferite însă sunt doar detalii diferite. În alte vremuri lumea murea după o mașină sau după o bicicletă. Alt adolescent din alt secol își imagina că dacă va avea o căruță și o căsuță la țară va dovedi că este un bărbat mare și realizat. Când nu erau prea multe obiecte de cucerit erau oricum destule obiective. Este un gen aparte dar...un anume tip de om a dorit mereu putere și un anume tip de femeie și-a dorit și ea acel om cu putere. Mai nou și femeile demonstrează o putere tipic masculină până nu de mult, dar unele o caută atât de grăbit încât se sinucid emoțional pe acest drum. Bărbații fac asta de asemenea, chiar dacă mulți din ei nu prea sunt priviți din prisma emoțională. Bănuiesc că depinde ce cauți.
Poate nu ar trebui să ne mai supărăm atât că femeile caută bărbați cu mașină, bani și avere. Poate ar trebui să ignorăm femeile astea dacă asta nu se potrivește cu noi. De asemenea poate și femeile romantice și sensibile sunt prea plângăcioase și dificile și ar trebui să ne găsim una mai dură și descurcăreață. Fiecare cu genul său. Dar nu e oare păcat să nu știi exact ce vrei sau să ceri ceva în mod absurd ce nu ți se cuvine sau să ceri ce nu știi dacă ți s-ar potrivi? Că e vorba de fete, că e vorba de băieți, mulți nu dau șansă unei relații tocmai din cauza unor aparențe și din cauza unor neajunsuri (unele învățate de la părinți, altele din cărți, multe din filme...). Se gândesc aceste persoane că poate pe viitor n-o să fie bine. Nu poți să întâlnești o persoană ce pare potrivită în multe aspecte cu tine și să nu-i acorzi o prezumție de potrivire. Până la urmă...cine ești tu și cu ce drept judeci atât de divin Absolutul ? Cred că ar trebui să ne gândim mai bine cine suntem și ce oferim și ce anume căutam. Ne-ar feri mult de plimbarea pustie prin pădurea de copaci străini și de nepotriviri infinite.
Nu s-a schimbat prea mult în om de-a lungul timpului...din păcate. Bănuiesc că rămâne mai mult la latitudinea Norocului, ca de obicei. Trebuie doar să mergem înainte și să fim cât de pricepuți putem a fi, restul va veni probabil. Probabil. Cu greu. Dar există șanse. Când spunem că totul e posibil uităm deseori să credem că și Iubirea face parte din această posibilitate vastă. Mult succes, tuturor...
↧
↧
Box Office Top 5
Hai să vedem ce filme au avut încasări mari în ultimul timp. Următoarele sunt primele 5 din Box Office:
1. Frozen
2. Paranormal Activity: The Marked Ones
3. The Hobbit: The Desolation of Smaug
4. The Wolf of Wall Street
5. American Hustle
1. Frozen
2. Paranormal Activity: The Marked Ones
5. American Hustle
↧
Arhitectura Constanţei prin ochii unui artist plastic pe nume...
... Velula Filiz. Un Constănţean de al nostru ce ştie foarte bine să cocheteze cu diverse genuri artistice. Citiţi un articol despre acesta, AICI.
↧
Parcă îmi era mai uşor înainte...
...înainte să stăm toţi cu nasul în telefoane, să ne dăm check-in şi tag-uri la masă în bar. Cândva, cea mai la modă tehnologie era Pager-ul şi nici de ăla nu mă interesa cu adevărat pe atunci. Obişnuiam să ne vorbim faţă în faţă despre viitoare întâlniri şi să ne vedem ulterior şi gata.
Astăzi mă derutează puţin stilul social modern. Înainte puteai să te întâlneşti cu oricine de orice gen, indiferent de ce spunea lumea, mai ales pentru că această lume nu era atotprezentă cum este acum online, locul ăla unde ne confirmăm viaţa. Înainte poate ar fi ieşit oricine cu mine la o plimbare în parc sau la un suc, dar acum depinde foarte mult cine sunt, depinde foarte mult ce spune someecards, Radu Fşi alţii de genul...
Înainte, bărbatul era mai simplu şi avea doar anumite chinuri, acum iluziile media ne vorbesc despre o diversitate exagerată a felului de-a fi. Adică...fetele salivează la vorbele unui blogger sau a unui autor anume ce discută despre toate stilurile posibile existente în om. Multe poate nu-şi dau seama că dacă ar exista un astfel de om, ar fi pus cel mai probabil într-o cămaşă de forţă în cea mai întunecată cameră de la Spitalul de Nebuni. Un om cu atâtea caractere deodată este categoric rănit grav psihic şi nestatornic. Păi cum să fii tu romanticul ăla care apreciază femeia şi tabieturile ei apoi să fii sălbaticul ăla care o plesneşte pe fund şi o înfige în perete cu pasiune apoi să fii acel model dur masculin intens ce nu acceptă smiorcăieli apoi să fii nu-ştiu-ce bisexual sau multisexual ce acceptă până la urmă orice viziune...? Poţi să fii multe deodată, ştiu asta din propria experienţă, dar nu poţi fi chiar tot, nu poţi apăra chiar toate felurile de-a fi. Dar noi trăim în epoca unui Buddha Internaut, în vremurile unor delicii variate şi absolut acceptate...până când nu le mai acceptăm! Adică o ipocrizie.
Ce treabă avea Internetul cu noi? Ce treabă avea telefonul mobil? Multe lucruri nu s-au schimbat până în prezent dar Tehnologia a întors pe dos jocul relaţiilor sociale. Nu mă temeam înainte de cine mă vede alături de iubită pe Facebook. Dacă părinţii ei spuneau că nu-s bun pe atunci era mai bine decât acum când văd clar că nu-s bun că am dat share la nu-ştiu-ce poză rock sau porno sau că am călărit o motocicletă ca nebunul. Prietenii mei sau ai ei nu erau atât de curioşi până în secolul în care mi-am dat share la poza din Braşov şi nu la vreo poză din Paris. Păi ce băiat de vis e ăsta de nu te duce la Paris? Ah, n-are nici permis de conducere? Fată...eşti proastă?
Nu se spălau rufele în public la modul ăsta înainte dar chiar şi aşa...unii ştiu să le spele fără a se concentra prea tare pe alte păreri. Stilul general spune altceva însă. Societatea vrea poze, citate mai mult sau mai puţin adevărate, proverbe isteţe pe care nu le vor respecta oamenii comuni niciodată şi alte bălării tastate pe o oarecare tastatură ce nu a mai fost ştearsă de mult de praf. Parcă îmi era mai uşor înainte să întâlnesc pe cineva căci nu trebuia să dovedesc atâtea. Parcă? De fapt...sigur îmi era mai uşor înainte! Dar...mulţi au avut de-a face în istorie cu provocări. Asta n-ar trebui să ne oprească. Un om deştept se adaptează. E greu dar în acelaşi timp poate o să gustăm provocarea, chiar şi aşa...fără să avem felul înnăscut pentru asta. Game on!
↧