Quantcast
Channel: Joie Negru blog
Viewing all 842 articles
Browse latest View live
↧

Tu știi ce faci ?

January 9, 2014, 5:45 pm
$
0
0
Mă întrebai cândva dacă știu ce spun, dar o făceai acid și rău-voitor. Eu te întreb sincer și dur: Tu știi ce faci?

Îmi amintesc cum mă iubeai, chiar și așa...copilărește sau impulsiv. Nu o făceai nejustificat sau pe baza unei emoții brute. Te ascultam, te acceptam, eram alături de tine cum puteam. Oh, nu! Să nu crezi că m-am crezut vreodată perfect! Toate fetele pe care le-am avut în viața mea nu le-am luat pe merit și mă mir până în ziua de astăzi cum am fost atât de norocos. Dar tu te-ai dat drept altceva! Ai spus că iubești, ai spui că poți să ții la cineva enorm și ai arătat asta prin sărutări obositoare pe obraji și îmbrățișări sufocante din senin. Dar...unde ai ajuns? În momentul ăla singuratic când regreți ce ai făcut chiar și atunci când anumite persoane din trecutul tău își caută cu greu curajul de a-ți mărturisi propriile greșeli. Dar tu rămăi rece, dar asta nu e nimic! Nu te mulțumește să fii rece, preferi să fii crudă...și o faci așa stângaci! Mă amuză întristat asta la tine. Cine te crezi?

Pozele noastre încă există. Știai asta? Tu, cu mine, sărutându-ne atât de pasional sau chiar magic și aparte. Crezi că sunt șterse momentele astea? Chiar trebuie să existe anumite cadre captate în timp pentru a recunoaște aceste trăiri? Ah, dar ce? Trecutul rămâne în trecut, nu? Ce gând naiv. Trecutul nu este niciodată ceva static, mereu se mișcă și ne dictează dorințe, regrete și mișcări. Dar tu preferi să le împungi cu gânduri copilărești!

Pe cine crezi că rănești? Eu de mult am fost rănit de tine și am trecut peste. Poate nici nu trebuia să se întâmple asta în cazul unor persoane care s-au cunoscut atât de adânc. Să-mi spui suferințele tale, slăbiciunile tale și visele tale iar apoi să mă lași baltă doar pentru că îți e teamă... Ce tragedie! Ce fel de om ipocrit ar face asta? Un om ca tine poate, ce își petrece zilele în distracții și în rutine iar apoi fumează din aceeași țigară ce-i amintește de copilărie. Aceea vreme degajată în care totul era spontan și nebun. Erau lacrimi destule desigur dar erau și atâtea momente bune. Du-le la Amanet și vinde-le însă! Rămâi tu cu tine și uită ce a fost. Cu siguranță îți va fi mai bine! Sunt ironic, știi...nu?

↧
Search

Nu am încredere în ceva nou

January 9, 2014, 11:53 pm
$
0
0
Deși mă mulez pe aparența ta, deși râd la glumele tale, tot distant voi rămâne. Nu este doar un complex de-al meu, dobândit din copilărie sau vreo teamă irațională de viitor (lucruri ce probabil oricum apar la mine în mod des) dar ceva se întâmplă și ajung să sufăr înainte de a ajunge să sufăr în relația cu tine.

Ceva nou, o relație nouă, presupune descoperiri, presupune varii lupte de care eu sunt sătul dinainte să știu ce înseamnă a lupta pentru cineva. De ce trebuie să mă lupt? De ce pentru fiecare condiție naturală ce funcționează bine de ceva timp trebuie să apară o contra-condiție revelatoare ce te contrazice? Ah, stăteai și așteptai? Păi Dragostea se obține prin lupte și până la urmă nu așa e mai normal? Să vină mai greu ceea ce căutai că altfel nu merită! Hehehe... Ce prostie... Cum știu că e prostie? Simplu de tot. Eu nu caut o persoană care să lupte într-un mod haotic pentru mine. Îmi place când cineva insistă dar pot insista și eu, asta este altă poveste. În rest, luptăm fix cu morile de vânt. Ce amuzant. Cred că de abia acum mă prind și eu de un exemplu practic al acestei comparații.

Adică suntem puși în situația de a întâlni pe cineva nou și noi credem că trebuie să luptăm. Deseori lupta aia este în van căci oricât de bine și subtil (dacă e cazul) ți-ai juca rolul tot afli că ai dat-o în bară. Poate ea de fapt preferă roșcații și nu bruneții, poate ea și-a dat seama că nu ai bani și nu te vrea sau poate ea are de fapt un alt El în gând... Și unde am ajuns? Altă tristețe, altă drama înainte de un nou început.

Fata cu care eram în trecut n-a fost ceva ușor de păstrat. În cazul meu, am alungat-o și tot s-a întors. Ea deja știa cum să mă apuce de degetele de la picioare cu degetele ei și deja știa că ador să-i sărut buzele. Cu ea deja eram obișnuit să dorm în același pat și știam deja la ce glume râde. Și cât o mai făceam să râdă... Dar tu, străino? Cine ești? Cum aș putea avea încredere în tine când de fapt nici în fosta persoană din viața mea n-am avut încredere la început?...
↧
↧

Ce este mai important: Ansamblul sau Detaliul ?

January 10, 2014, 6:40 pm
$
0
0

Nu pot dormi la ora asta căci tocmai m-am certat cu cineva la telefon pe o anumită idee psihologică, vizuală și nu numai...

Eu am spus că am o vorbă: Istoria se repetă iar omul e limitat. Văd vorba asta ca făcând referire la șansele ridicate de reușită a unei deducții privind viitoare evenimente pe Glob și viitoare comportamente ale oamenilor sau a unui om anume.

Persoana secundară a spus că aș putea de asemenea să spun: Istoria se repetă căci omul e limitat. Am gândit puțin transformarea și i-am spus că se schimbă tot sensul ideii cu o asemenea schimbare mică de exprimare. Adică deja nu mai era vorba de Istorie ca Ansamblu și de Om ca Detaliu ci doar de Om ca Detaliu și atât, lucru inadmisibil. De acolo a ieșit o nebunie.

Practic ea spunea că de fapt detaliul face tot și nu pot să contest asta, dar eu spun că în ciuda detaliului, omul își permite să aleagă să vadă doar ansamblul. Ba chiar, omul asta și face în general fără voia sa. Uitați-vă la imaginea de mai sus. Este o imagine de ansamblu. Detaliul există desigur însă creierul nostru înregistrează incredibil de repede aceste detalii și le transformă într-o imagine de ansamblu. De ce? Păi...ar lua-o razna creierul tău dacă ar gândi conștient ceva ca în imaginea de mai jos:


Asta este o parte infimă a ceea ce vede creierul nostru în mod de Detaliu și în mod subconștient. De fapt creierul analizează fiecare barcă, fiecare bloc, fiecare apartament, fiecare nuanță...șamd. Este un haos incredibil. Nu orice creier procesează toate informațiile dar procesează procentul majoritar al imaginii pentru a-l contura într-un ansamblu ușor de înțeles. 

Ați văzut clar câte ore de muncă intră într-un tablou sau într-un spot publicitar dar...asta ați văzut-o doar dacă cineva v-ar fi arătat procesul. Mulți trec pe stradă pe lângă o creație anume și nu-i dau importanță. Ei văd detaliile dar le văd în subconștient, creierul traduce un Ansamblu. Așadar ambele lucruri sunt importante și de neseparat. De aia nu pot spune Istoria se repetă CĂCI omul este limitat, pentru că aș afirma că doar Detaliul există. Ei bine, uite cât de important și utilizat este Ansamblul! Detaliul este desigur baza.

În filme vezi cum agenții secreți își antrenează simțul pentru detaliu. O scenă arăta un bărbat antrenând o femeie. O punea să se uite câteva secunde la o tavă cu câteva obiecte, ascundea tava și îi ordona să recite obiectele amintite. Este un antrenament foarte eficient! Doar pentru că noi gândim de obicei în materie de Ansamblu nu înseamnă că nu putem comuta frecvența pe Detaliu. Mulți oameni fac asta de multe ori, pentru locul de muncă, pentru o aptitudine anume. Tocmai acest antrenament al detaliului te face de fapt din pasionat al Artei într-un adevărat critic, din degustător în bucătar, din angajat în angajator... Așadar, detaliul se poate antrena și îți poate schimba în mod practic felul în care vezi lumea! Este incredibil! Eu unul sunt un exemplu bun al acestui detaliu practicat. Am trecut de sute de ori pe lângă clădiriile vechi ale Constanței și nu le-am văzut! Nici Cazinoul nu-l vedeam așa spectaculos și nu-i vedeam detaliile! După ce am învățat mai multe despre detalii și istorie, am văzut cu alți ochi aceleași clădiri! Din nou...este incredibil! Și totuși nu...este doar posibil.

De asemenea, atunci când te uiți la mama ta nu știi de ce ții la ea. Ai putea să explici câteva motive concrete dar în general o iubești în ansamblu, la fel cum faci și cu un prieten bun. Nu îl adori conștient în general pentru cele minim 50 de lucruri ci te încălzești de bucurie când îl vezi dintr-un detaliu învățat ajuns în subconștient și pentru un ansamblu simplu. De ce se transformă o prietenă în iubită? Căci exersăm detaliul și învățăm să vedem mai multe lucruri existente în ceva sau în cineva. Acele lucruri conturează mai bine obiectul sau ființa. Dar să nu uităm, toate acestea se traduc prin Ansamblu. Monitorul la care vă uitați acum este practic un ansamblu al detaliului circuitelor din interior. Mulți nu se gândesc la circuite dar uite că există! Și cu cât înveți mai multe din lucrurile ascunse în ansamblul de zi cu zi, cu atât mai mult poți să-ți îmbunătățești același ansamblu (ca un upgrade al conștientului)! Așadar, acceptați-vă ambele mecanisme căci sunt pur și simplu neprețuite și unele din cele mai inteligente mecanisme de funcționare ale omului! 
↧

Aluziva se joacă puţin în manieră de Vlog

January 12, 2014, 4:59 pm
↧

Cei care aşteaptă

January 13, 2014, 6:05 pm
$
0
0
Am întâlnit în diverse relaţii conceptul de a avea răbdare pentru ceva dar am întâlnit şi iluzia acestui concept, respectiv a aştepta ceva în van.

Nu cred că m-am priceput vreodată cu adevărat la relaţii şi probabil destule foste mi-ar da dreptate în asta sau ar declara elegant că eram şi noi tineri, nu ştiam multe... Chiar şi aşa, am învăţat câteceva de-a lungul timpului şi îmi place să cred că am devenit din ce în ce mai bun în apropierea umană. Da, vorbesc ca un robot, dar aşa suntem noi unii: ceva mai pe lângă ideea standard de viaţă şi ideea de containerul de carne numit om. Am observat că multe persoane se joacă în van şi nici ele nu ştiu cum ar trebui să concluzioneze un test sau altul. Te pun prin diverse încercări şi au pretenţia ca tu să le dai curs. Nu e rău să treci persoana dorită printr-o încercare sau două însă regula nescrisă are câteva capitole scurte. Ca de exemplu, faci asta când simţi un dubiu sau o teamă anume. Doar pentru că relaţia e nouă nu înseamnă să crezi că totul va fi bine. Trebuie să speri la asta, da, dar nu trebuie să fii orb în faţa unor instincte. Un alt capitol spune clar că nu trebuie să testezi omul într-un mod exagerat sau pentru un timp îndelungat. Asta va deveni deja o joacă obositoare ce devine însăşi problema unor viitoare certuri. Alte persoane care testează intens (fetele în general) rămân blocate parcă într-o stare de continuă testare. O oarecare Ea pleacă şi vrea să vadă dacă bărbatul se întoarce la aceasta. Poate bărbatul zice ceva, dă un telefon, dă un sms. "Nu, vreau să văd dacă mă mai vrea" spune ea. Bărbatul apare la uşă şi caută o discuţie pe care o şi aveţi eventual şi care e bună dar "Nu, vreau să văd dacă mă mai vrea". O...k. Bărbatul simte totuşi că fata e rece şi cam distantă şi nu ştie ce să zică despre asta dar totuşi apare cu o floare la uşa fetei peste o zi sau două dar "Nu, vreau să văd dacă mă mai vrea" repetă fata în gând în mod obsesiv. Ştii ceva? Ia dormi tu cu mă-ta de acum încolo şi lasă-mă în pace!

E greu să iubeşti pe cineva în continuare când acea persoană este constant tristă, deprimată sau rece. Poate fi aşa oricum pentru mulţi şi ar fi bine încă, dacă ai arăta că ţii la persoana de lângă tine. Eu şi deprimat fiind cândva tot îmi alintam perechea şi tot o satisfăceam în diverse moduri. Dar când ea mă acuza după o perioadă de tristeţe misterioasă că probabil o vreau doar pentru a mă culca cu ea...mi-a sărit ţandăra.

Asta e ultimul lucru pe care îl punctez. Când o persoană ţine la tine, îţi arată iubire şi interes, te ascultă şi comunică destule cu tine, îţi găteşte, îţi spală şi pupă picioarele...şamd, nu poţi fii atât de crunt sau cruntă să-l acuzi de anumite lucruri ce ţin de un dezinteres general. Toate semnele astea, chiar şi cele mai mici din stadiul incipient al relaţiei, spun multe despre o persoană. Tocmai pe acestea te bazezi mai ales când te simţi trecut printr-o încercare sau când eşti "pus la respect" printr-o perioadă de tăcere de câteva zile. Păi dacă unei persoane simpatice sau interesante şi sincere i-ai da papucii după câteva zile şi te-ai mai şi cupla cu altcineva doar pentru că ai simţit că eşti trecut sau trecută printr-un test sau printr-o tăcere ciudată, înseamnă că asta spune multe lucruri proaste despre tine. Cei care aşteaptă şi aşteaptă justificat ceva o fac pentru că ţin cu adevărat la persoana aia şi au măcar instinctul că merită. Dacă treci mai departe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dacă te sperii de orice briză rece a relaţiei, atunci să te aştepţi şi pe viitor la varii eşecuri. Detaliile unei persoane ne construiesc ansamblul potenţial al relaţiei. Mulţi uită cum s-au sărutat, cum s-au iubit şi cum au împărţit o prăjitură cu aceeaşi linguriţă. Merg mai departe căci au suferit, au suferit şi în trecut şi nu vor să mai sufere pe viitor. E o gândire paranoică sau deseori exagerată. De suferit putem suferi cum putem respira. De multe ori însă, dacă dăm cu piciorul unei şanse doar pentru că un mic detaliu pare să fie în neregulă, atunci vom fi blestemaţi să ne învârtim în acelaşi cerc vicios de ascundere după zid iar apoi de ieşire precoce de după zid doar pentru a o da iar în bară din cauza variilor temeri. Nu e bine să o iei prea uşor într-o relaţie dar nici să te grăbeşti, mai ales nici să te grăbeşti inutil, ignorând atâtea detalii bune din cineva!

↧
↧

La mulţi ani, Ecaterina Teodoroiu !

January 15, 2014, 12:50 am
$
0
0
În afară de prietenii de pe Facebook, în afară de arhicunoscuţii Eminescu sau Molière sau mai puţin importanţii Pitbull şi Skrillex, azi mai sărbătorim câteva nume vechi. Un astfel de nume este cel al Ecaterinei Teodoroiu, soldat ajuns sublocotenent în perioada Primului Război Mondial. Nu am anumite detalii speciale despre ea, aşa că o să vă traduc şi o să vă construiesc un articol bazându-mă pe informaţiile Wikipedia (website ce a apărut în anul 2001 tot pe data de 15 Ianuarie).

Ecaterina (sau Cătălina) Teodoroiu s-a născut în anul 1894 în satul Vădeni din Târgu Jiu. A studiat în Vădeni însă a absolvit de asemenea Şcoala de Fete din Bucureşti, devenind ulterior Profesoară. România intrase în Primul Război Mondial la data de 27 August 1916. În luna Octombrie a aceluiaşi an, Ecaterina nu a stat pe gânduri şi a ales să se înroleze în armată pe post de ajutor medical. Fiind impresionată de patriotismul celor răniţi şi marcată de moartea fratelui ei Nicolae (Sergent în Armata Română), a decis să opteze pentru funcţia de soldat de primă linie, un lucru nemaivăzut pentru o femeie în acele vremuri. A devenit în scurt timp un simbol şi un combatant vrednic. A fost prinsă de inamici şi reţinută ca prizonier dar a scăpat, ucigând doi sau trei soldaţi germani. În luna Noiembrie a fost rănită şi spitalizată dar la scurt timp s-a întors pe front, fiind ridicată în gradul de Sublocotenent, acordându-i-se comanda asupra unui pluton de 25 de oameni. Pentru curajul ei, a primit Medalia Virtutea Militară.

Decesul ei a avut loc pe 3 Septembrie 1917 (la 23 de ani), în timpul Luptei de la Mărăşeşti, unde a primit o lovitură în piept din partea focului de mitralieră a inamicilor germani. Conform spuselor martorilor, ultimele ei cuvinte au fost: Înainte, soldaţi! Încă sunt alături de voi!

A fost înmormântată în Târgu Jiu iar în onoarea ei, sculptorul Dumitru Măţăoanu a ridicat o statuie în Slatina, la data de 31 Mai 1925. De asemenea şi sculptorul Miliţa Petraşcu i-a dedicat o sculptură în anul 1936.




↧

Țuică cu Cola

January 15, 2014, 2:47 pm
$
0
0
De la începutul anului și până acum, am lăsat-o foarte moale cu băutura sau cu țigările. Nu știu dacă o să reușesc s-o țin așa în continuare dacă mai am stări de draci precum acum, când neuronii mei se uită la ceas și văd că-i 12 noaptea dar decid să fie mai activi ca niciodată în cel mai sec mod.

Beau o țuică cu Cola și încerc să mă amețesc îndeajuns de mult ca să pot dormi. Urăsc țuica, o urăsc mai mult ca Matematica, dar alcoolul ei ar trebui să mă ajute. A fost o zi reușită azi...până la un punct în care au intervenit Zeii cei plictisiți și mi-au apăsat pe niște butoane. Am vorbit cu o persoană despre diverse lucruri și puteam să tac atunci...și să fie totul bine. Dar am continuat și am vorbit cu ea și brusc, am fost posedat de Zeul Prostiei. Am spus ceva ce n-avea sens nici pentru mine, nici eu nu-mi dau seama ce dracu am vrut să spun. A urmat apoi o tăcere incomodă și o resemnare brutală. Apar uneori momentele alea de om dobitoc în care spui cele mai absurde și nepotrivite lucruri; eu am simțit acest moment exact ca o posedare...și mă enervează! Mă enervează clipa aia și mă simt nervos pe mine însumi pentru propria-mi dobitocenie dar mă enervează parcă și cealaltă persoană. Și ea a făcut ceva greșit și am simțit-o chinuindu-se cu greșeala ei, însă eu am decis că vreau s-o ajut, să comunic cu ea, să-i arăt că înțeleg că a fost o greșeală tâmpită și atât și că o plac indiferent de asta. Am consolat-o dar ea...m-a lăsat să beau țuică cu Cola la 12 noaptea ca să pot adormi ca un om normal. Și uite că nici nu pot să dorm fără să-mi vărs gândurile aici.

Poate ar trebui să fiu nervos cu adevărat și pe persoana asta dar nu știu dacă pot sau nu știu dacă am chef. Adică, atâta timp cât sunt defect și dau cu stângul în dreptul nu cred că ar trebui să analizez prea tare de ce am făcut-o și cum, când frecvența incompatibilității între mine și orice gen de om este predominantă. Câta prostu' ! Ba chiar am sunat o altă persoană după un timp de chin psihologic între patru pereți întunecați și în loc să mă simt mai bine am reușit să mă simt și mai rău! Din lac în puț! Trebuia să știu că fac o greșeală apăsând pe butonul "Send" de la telefon dar...un necaz nu vine niciodată singur la mine. Sunt foarte ospitalier cu Nebunia și Nenorocul și Nonsensul. Îmi venea să urlu acum puțin timp în urmă, acum deja sunt prea obosit să mai fac asta. Cred că mă ajută nenorocita asta de țuică. Zâmbesc...cu colțurile gurii îndreptate în jos. Ați mai pățit asta? E un fel de zâmbet disprețuitor sau ironic la propriul zbucium.

Mă simt așa prost încât aș scrie acum orice doar ca să nu termin acest articol, doar ca să-mi țin de urât cu această distracție. Mai iau o sorbitură de țuică și Cola. Nu mă mai strâmb precum la prima. E mai bine. Cum naiba să nu te transformi în alcoolic când ai un asemenea creier tâmpit ce doar așa poate fi stăpânit? Pe bune... Nu știu ce zei au decis să mă transforme în idiot din când în când dar...simt asta. Simt că sunt manipulat. Îmi spun că sunt prea deștept pentru a fi așa prost dar întâmplările astea mă contrazic. Boule care sunt!
↧

Țuică cu Pepsi

January 15, 2014, 4:32 pm
$
0
0
Parol, țuică cu Pepsi beau. Nu știu de ce am zis Cola, probabil pentru că eram obsedat cândva de această licoare. Sau probabil pentru că Zeul Prostiei mi-a întors neuronii pe dos și nici nu mai contează ce naiba spun pe aici. Partea 2.

Nu, încă nu dorm și nu, încă nu-și face efectul promis această țuică nesuferită. Sau poate doar trăirile mele sunt mai presus de puterea unor tehnici Zen sau pur și simplu logice. Două postări de același gen în același timp, ceva e în neregulă cu mine în noaptea asta, ceva m-a dat peste cap. Mi-a spus "Iartă-mă".

Nu, nu te iert! Nu vreau să te iert! Ce o să faci acum? Poate ar trebui să mă apreciezi că zic asta, căci toți zic de obicei că te iartă dar ceva moare în încrederea lor față de tine și nu o zic cu convingere nici pentru ei. Eu prefer să fiu sincer, acceptându-mi respingerea altora, spunând ceea ce simt. Nu te iert și aș vrea să fii mai altfel! Ce? Te-ai supăra pe un profesor dacă ți-ar spune asta? Desigur că nu. Ai asculta și ai învăța. Învață și de la mine atunci! Învață-mă pe mine și promit că te voi învăța și eu pe tine!

Nici nu m-ați crede dacă v-aș spune cum scriu acest articol, la ora 2 noaptea. Sunt cu laptopul pe geam, tastând la el de lângă calorifer. Are un defect pe placa de bază, la placa video ce este ceva dezlipită de restul. Se supraîncălzește. Asta face ca laptopul meu să se stingă mai mereu în timp ce încerc să intru pe el și nici nu vă imaginați cât de frustrant e asta! De la jumătatea lui 2013 eu postez articole aici, pe CTC Constanța City și prin alte părți cu defectul ăsta incredibil. Dar uite că am răbdare. Nu știu de ce, căci mi-a venit să-i fut un pumn display-ului de atâtea ori. Probabil știu valoarea banului sau probabil doar reușesc cumva să mă cumpătez enorm în fața unei asemenea anomalii. L-aș arunca și acum în stradă dar...nu e genul meu. Nu e genul meu să fac lucruri atât de dramatice.

Spuneam de curând că nu m-am priceput niciodată la relații. Spuneam asta în mare căci mai niciodată n-am insistat după o fată. Nu prea am căutat-o, nu am apărut categoric la ușa ei și...și n-am făcut eu de astea. Nu e vorba de orgoliu sau ceva conex ci pur și simplu nu sunt genul care să fie atât de "tupeist" sau atât de insistent încât să-ți apară ca în filme la ușă și să poarte acolo cine știe ce război romantic. Nici nu știu dacă la noi în țară asemenea lucruri există, căci din ce am auzit, de obicei cine apare la ușa ta ba îți dă foc la ea ba se umilește în cel mai absurd mod fără niciun sens constructiv pe viitor. 


Ce bizar este să scrii un articol pe blog la 2 noaptea, îmbrăcat mai gros ca să nu îngheți fiind totuși mulțumit că laptopul îngheață și că îți funcționează la o capacitate normală. Ia uite...Pepsi. Pentru Sărbători în familie. Scrie că e la Ofertă deși mă îndoiesc.

Mă las păcălit de emoții de atâtea ori și nu știu cât e de bine. Probabil cea mai bună măsură este măsura persoanei pe care o întâlnești și atât. Știu că Eienstein a spus că...știu că Aristotel a spus că...știu că CTP a spus că...știu că Radu F a spus că...dar parcă văd viața altfel prin trăirile mele. Văd ceva ce ei n-au văzut. Dar...ține și de Ea. Ține și de Ea ce va continua între noi. Ba chiar, ține și de El, El prietenul bun de care poate chiar am nevoie în viața asta. Stai. Pauză! Să văd câtă țuică cu Pepsi mai am în cană. Ahhh...ce multă e. Hai, curaj! Încă o sorbitură! %#^$^#$^ Ahhhh.. Cât mă strâmb în fața unei degustări!

Serios acum, nu că n-aș fi serios până acum... Mă bucur. Mă întristez. Râd. Plâng. Dansez. Vegetez. Ce naiba se întâmplă cu toți oamenii ăștia din jurul meu? Chiar sunt atât de diferiți? Ne prefacem atât de parcă zici că cine știe ce premiu am câștiga! Suntem așa asemănători și nu ne permitem diverse nebunii sau greșeli unii în fața celorlalți. E trist. În fine...gânduri de om bețiv la 2 noaptea. Așa zic eu în mod amuzant dar până la urmă oare cât de departe de un adevăr suprem sunt? Poate nu există adevărul suprem. Cum nu există nici sufletul pereche. Spunea cineva într-un film serial (Grey's Anatomy) că sufletul pereche ar fi un sistem atât de prost conceput. Că nu există unul pentru noi ci mai multe. Eu am gândit că există de fapt mai multe potriviri, nu suflete pereche. Deci...existăm în manieră complexă și de grup. Poate ar trebui să ne orientăm mai hotărât pe asemenea trăsături și să ne acceptăm mai ușor genurile asemănătoare! Suntem cu toții proști, deștepți, curve, sfinți...și orice altceva. Ar trebui să ne acceptăm nu doar categoria dar și asemănarea! A fi om, pentru început, înseamnă a fi atașat altor oameni. Hai să nu ne mai crispăm degeaba!

Fuck it...hai să dormim! Somn ușor!
↧
Search

Hai să ne revenim!

January 16, 2014, 12:24 am
$
0
0
Nu au auzit mulţi de Owen Campbell dar e genial de-a dreptul! Cu o atitudine dificilă, cu o voce impresionantă şi cu un talent la chitară cum nu are nimeni, Owen transformă pe oricine în hoinar pe un drum prăfuit de ţară. Căutaţi mai multe piese de la el şi veţi fi impresionaţi!


↧
↧

Din gândurile zilei...

January 16, 2014, 7:20 pm
$
0
0
1. România - Ţara în care faci economie la sacii de gunoi şi unde "de unică folosinţă" îşi pierde înţelesul;

2. Mmm - Un sunet scos de plăcere. Eu am băgat un Orbit în gură şi am scos sunetul ăsta deşi nu-mi plăcea gustul. Aţi păţit vreodată să încurcaţi interjecţiile? =))
↧

Cărți la 3 lei, PlayStation cu 5 lei ora și sesiuni gratuite de convorbire în Engleză

January 19, 2014, 8:16 pm
$
0
0
Ieri am ieșit la o plimbare prin oraș. Am făcut diverse drumeții.

Ce-i drept, alaltăieri am descoperit cărțile la 2-3 lei însă ieri am trecut și pe la Prăvălia cu Cărți de pe Ștefan cel Mare. Mi-a ajutat asta pentru a vedea diferența uriașă dintre magazine. Alaltăieri am intrat și eu pentru prima oară în micul magazin de Antichități din Piața Ovidiu. Este acel magazin cu statuete vechi în geam, cu construcții ciudate și artă de toate felurile, aflându-se undeva mai jos de New Pizzico spre Modern. Pe lângă monede puțin mai vechi vândute cu 3 ron bucata, am văzut fix la intrare și diverse cărți mai vechi vândute cu 2-3 Ron bucata. De mult n-am mai găsit cărți de anticariat la un asemenea preț, lucru care ar trebui să fie comun în continuare. Așadar, acum știți și voi pe unde să mai faceți o vizită!

Cum spuneam, am trecut și pe la Prăvălia cu Cărți, librăria de pe Ștefan cel Mare. E un loc frumos de vizitat și mereu e ceva lume în interior. Unii cumpără Beletristică alții cărți de Matematică. E un loc pentru oricine, însă fiind modern au și prețurile pe măsură. Dar...bănuiesc că nu au titluri noi la un preț prea exagerat, sau poate știți voi altceva...

Tot pe Ștefan cel Mare, pe o tarabă aflată în mijlocul drumului în dreptul Casei Modei, am văzut un afiș cu o ofertă foarte interesantă. Dacă vrei să joci un GTA V sau altceva pe Playstation, poți să te duci acasă la un oarecare și să plătești 5 ron pe oră sau să îți închiriezi jocul, sistemul și plasma cu 10 Ron pe oră. Dacă o să găsesc informațiile lui de contact, o să fac un Later Edit aici. Sau poate dă el de mine și îmi completează informația cu un comentariu la acest articol.

Tot pe un afiș, văzut prin preajma Toni's Trade/Fratelli, am văzut că se discuta despre niște sesiuni de comunicare în Limba Engleză, organizate într-un bar din Faleză Nord. M-aș duce și eu la sesiunea lor de avansați pentru a-mi exersa dicția. Am scris despre aceștia pe CTC Constanța City, AICI.
↧

Free English courses in Constanta

January 20, 2014, 12:49 am
↧

EA Hackathon

January 20, 2014, 8:32 pm
$
0
0
De asta ştiaţi? Am găsit-o azi pe...ejobs.

http://www.ejobs.ro/misk/personalize/img/5/9/595781.png

↧
↧

Ce mai e prin oraş... Oare!

January 22, 2014, 1:36 am
$
0
0
Ieri...oraş...poze...v-aţi prins voi.

Cea de sus arată Clinica de Boli Infecţioase. Şi-a schimbat look-ul puţin. Arată mult mai bine, chiar şi cu aceste culori anoste. Măcar se potrivesc între ele. Treacă meargă...

Această poză cam blurry o intitulez "Toate drumurile proaste duc către Primărie". Aş putea intitula-o de asemenea "Am maşină, n-am parcare". În fine, se va repara puţin zona aia (mult mai puţin faţă de cum va fi reparată staţiunea Mamaia desigur) însă asta nu va ajuta prea mult căci iar se vor peticii străzile pentru noi conducte şi chestii iar clădirile vechi, tot studiu de domeniul Arhitecturii vor fi, permiţând pasionaţilor să vadă secţia unei clădiri precum vede Superman prin materiale solide... Precum...lol.

...vedeţi ce spuneam? Superman! În clădirea asta, la un balcon ce a rămas încă lipit de clădire, se juca un ţigănuş mic. Alo, Protecţia Copilului! Tu nu te duci niciodată la Shaworma la Cin Cin? Mai beleşte-ţi ochii puţin şi în jur!

Am mai făcut şi azi o poză. Îmi place s-o numesc "Update pentru călători".

Deci hai să analizăm imaginea puţin. 1. Sunt aşa bizari stâlpii ăştia de iluminat, oare sunt de pe timpul lui Mihai I ? 2. Serios acum, cât de nasoli pot fi stâlpii ăştia?! 3. Conducerea RATC aparent a decis că ar fi inteligent şi frumos din partea lor să printeze un anunţ de deviere a traficului pe anumite linii pe o simplă coală A4. Are chenar negru? Are! Pasul următor? Scoci...mult scoci! Cât de bădăran să fii să lucrezi la RATC şi să aprobi asemenea practici? De fapt...cât de bădăran să fii să lucrezi la RATC şi atat? Unde mai pui că "ştirea" este din Decembrie 2013, lucru care m-a surprins totuşi, crezând că e mai veche Prin 2015 sunt sigur că o să mai văd improvizaţia asta în acelaşi loc, sau în cel mai bun caz o să-i văd conturul peste care se va afla dată o nouă mână de vopsea galbenă.

p.s. Am fost şi prin Kaufland. Băi ANPC, voi aţi văzut cum au ăia congelatoarele alea neacoperite? Voi sunteţi proşti? Câtă şpagă să luaţi chiar şi în asemenea condiţii evidente de risc crescut de alterare a produsului. A se păstra la -4 grade Celsius? Eu pot să mă bronzez în congelatoarele alea! 

p.p.s. Preţurile sunt mari la Kaufland, tot la Cora e mai ieftin.
↧

O surpriză neașteptată pentru mine din partea NTV

January 22, 2014, 1:31 pm
$
0
0

Măi măi... Cei de la reporterntv.ro (postul local NTV) mă bagă în seamă într-un mod foarte surprinzător. Nu știu de unde mi-au găsit poza, căci nu cred că o am prin prea multe locuri dar ar fi fost frumos să scrie și un via pe acolo, să dea sursa. Nu mă supăr în general dacă nici eu nu pun watermark pe ea dar când o pun doar pe blogurile mele, pe o galerie online de-a mea sau pe Facebook-ul meu, nu prea e greu să îți dai seama cine e sursa.

Poza din imagine se numește Winter in Constanțași am făcut-o prin anul 2008. Ba chiar vorbeam despre ea de curând aici, spunând că am identificat și personajele din imagine...respectiv fosta mea și un fost de-al ei, fost ce m-a anunțat astăzi pe Facebook că poza mi-a ajuns pe NTV. Auzi tu ce surpriză...
↧
Search

Cel mai constănţean USB Drive

January 22, 2014, 10:35 pm
$
0
0
Cred că am descoperit cel mai constănţean USB Drive! Ştiu că e iarnă, sau că se zice că e iarnă în Constanţa dar acum câteva zile unii oameni făceau baie în mare fără vreo grijă calendaristică.

Vă e dor de o vară în Constanţa, aşa e? Când lumea intră la burta goală şi în şlapi atât în mall cât şi în Bancă. Nu vă temeţi, circul nu e departe. Mâine e primăvară, poimâine vară...
↧

Păcat de chipul tău frumos

January 22, 2014, 11:29 pm
$
0
0
Sunt unele persoane pe lumea asta ce sunt de-a dreptul "cute". Că-i fată, că-i băiat, această persoană oftică nu prin gelozia generată de chipul cu care se mândreşte ci de caracterul dificil sau de-a dreptul urât combinat cu acest chip.

Nu zic deloc că orice persoană frumoasă sau "dulce" ar trebui să se raporteze la un comportament decent şi fără cusur moral dar asta nu opreşte opinia publică de a visa la asta. Învăţăm să asociem forme cu nume şi culori cu obiecte...la fel facem şi în materie de chip în relaţie cu felul de-a fi. Poate din acest motiv este cu atât mai mare dezamăgirea când vezi o astfel de persoană că râgâie în public fără jenă, că spune numai bancuri porcoase sau că e depravată de-a dreptul. Cred eu că pentru majoritate asta e dezamăgire însă pentru unii e o atracţie. Chiar şi aşa, nimeni nu îşi doreşte cu adevărat o fată cu coa.e. 

Faţă de alte persoane, chiar şi un caracter depravat cu chip frumos scapă cu basma curată deseori tocmai datorită chipului frumos şi ideal. Cu atât mai mare dezamăgirea când observi din exterior o asemenea persoană şi te oftici de contradicţia de potrivire sau de superficialitatea atracţiei, atracţie pe care o simţi şi tu categoric! Obişnuim să spunem că "morţilor li se iartă totul" dar cred că putem spune pe acelaşi ton că şi "frumoşilor li se iartă totul". Dar din nou, nu vorbesc strict de frumoşi ci mai degrabă de acele persoane cu un chip angelic. Restul fizicului ajută desigur, întăreşte...situaţia.

Te pot păcăli uşor aceste persoane deşi deseori se păcălesc pe ele însele. Toate complimentele primite nu generează neapărat un simţ adânc de aroganţă şi încredere de sine ci poate genera şi temeri, standarde noi şi ridicări la anumite nivele aşteptate din partea altora. Tocmai din acest motiv multe persoane "frumoase" devin cam urâte sau atipice, ca un fel de simţ al rebelului, luptând împotriva mediocrităţii forţate sau împotriva ideii altora proiectate pe propriul fel, lucru care-i întristează şi îi oboseşte.

Contează mult un chip frumos şi este la fel de important ca inteligenţa. Noi spunem greşit că doar "frumuseţea e trecătoare", de parcă intelectul n-ar fi. Una e apă, alta e aer, cam aşa aş descrie această ceartă veche între intelectuali şi frumoşi. Apoi vedem că există jocul strict între Urâţi şi Frumoşi iar ambele categorii îşi permit propria antiteză. Omul frumos poate fi rău sau depravat iar omul urât poate fi bun sau cuceritor. Pentru mai puţine tentaţii şi regrete, trebuie să învăţăm aceste adevăruri generale şi să nu ne aşteptăm niciodată la mai mult sau la mai puţin din partea cuiva care de la distanţă arată bine sau rău. E o situaţie de "take it or leave it", atât de simplu e după ce conştientizezi cum stă treaba. Nu degeaba se spune că trebuie să învăţăm să ascultăm şi să privim atent. Aceste simţuri ne învaţă multe despre ceea ce este un om şi despre ce ar putea fi sau ce nu ar putea fi. Cu toate astea, chipul frumos tot seduce şi tot păcăleşte în continuare atâta lume, mai mult sau mai puţin intenţionat. Încurcă-te cu un chip frumos pe riscul tău!
↧
↧

Taxă de şcolarizare de 350 lei noi la Univ Ovidius Constanţa

January 23, 2014, 2:09 am
$
0
0

Wow! Doar 350 Ron pentru a intra la Ovidius! Super! Mă bag şi eu! Stai aşa...dacă 70 lei noi erau 700 de mii de lei vechi şi 100 lei noi erau 1 milion de lei vechi, de ce sunt 350 lei noi de fapt 35 de milioane de lei vechi şi nu 3 milioane 500 lei vechi? De atunci umblau cu vrăjeala ăştia de la Ovidius.

Din categoria "Ce a mai găsit joe prin beci" prezint un pliant vechi de prin anul 2005, cu oferta educaţională a Universităţii Ovidius. Deci în 2005, Ovidius îţi cerea 350 lei sau 3500 lei pe taxa de şcolarizare. Azi, după aproape 10 ani, cum stă treaba?

http://4.bp.blogspot.com/-ymuApDhCJb0/UuDoaHGP_fI/AAAAAAAAOwU/aUcyjbS9QTk/s1600/taxe+universitatea+ovidius+constanta+-+anul+2005+-+fata.jpg

http://4.bp.blogspot.com/-SWJBaTXts2g/UuDoaNgHqAI/AAAAAAAAOwY/Pgs59hCkino/s1600/taxe+universitatea+ovidius+constanta+-+anul+2005+-+verso.jpg

↧

Blogul săptămânii: Prizonierul Timpului

January 23, 2014, 9:29 pm
$
0
0

Este ora 2 noaptea iar eu stau cu ochi mărunți în fața display-ului de laptop deoarece o persoană mi-a recomandat un articol de pe un anume blog. De acolo am mai citit unul și văzând subiectul interesant...am decis să-l citesc pe tot pentru a-i afla originile.

Mi-a luat două ore să citesc acest blog. Se numește Prizonierul Timpului - Ce faci când femeia iubită devine cel mai mare dușman al vieții tale? și nu are prea multe articole. Este un adevărat jurnal, completat în funcție de starea de spirit a autorului. Eu sper să citesc cât mai multe articole și sunt sigur că dacă s-ar transforma în carte, ar fi un Bestseller!

Fiind vorba de internet, nu știu cât de adevărate sunt poveștiile. Fiind vorba de România, sunt 100% posibile. Este povestea unui fost băiat tânăr ce și-a irosit viața alături de o fată ce i-a mâncat zilele aproape la propriu. În anii adolescenței (începutul anilor '90) a lăsat-o gravidă pe prima fată din viața sa și i-a rămas alături totuși dorind să facă ceea ce se cuvine, in ciuda nepăsării ei sau în ciuda nebuniei socrului ei ce l-a marcat pe autor într-un stil ce l-aș numi cu greu doar profund. Singurul lucru bun reieșit din această situație a fost Alex, băiatul său, ce n-a moștenit genele din cealaltă parte a familiei. Nici autorul ce acum pare a avea în jur de 35 de ani nu pare prea real când observi cu câtă ambiție suportă chinurile vieții dar din nou...și acest lucru pare de înțeles. Felul său exprimă portretul unui om măcinat, etern cu un picior în groapă dar cumva...plin de speranță, șovăind totuși în fața unui plan concret de viitor, departe de cancerul familial de ordin secund de care pare să nu mai scape. Ultimele articole pomenesc o tentativă de Divorț. Rămâne de văzut ce va urma! Sunt articole scrise cu un umor de o abilitate modestă dar superior captivantă prin emoțiile personale intime. Genul blogului este categoric o Tragedie românească post-revoluționară și nu m-ar mira dacă această scriere tragică ar ieși din anonimat și ar ajunge apreciată de către adevărați critici din domeniu. Îi urez succes autorului misterios atât pe plan profesional cât și pe plan familial! 
↧

The underachievers

January 24, 2014, 12:57 pm
$
0
0

She just stood there, smoking away her cigar while watching the traffic outside. He was laying in bed, starring at a painting from one of her bedroom walls. They were both underachievers...The underachievers.

They were the kind of people that had the bad luck of being noticed in a group because of their negative influence on some sort of a General Positive Rule in the Universe, oblivious to them.

- You don't even care! said Hellen, a somewhat friend of hers. You're an idealist, waiting for stuff to happen. Do something! For example, look at me! I wanted to become a lawyer and I worked hard and dedicated myself to...

It all just sounded like white noise in her head. She heard such monologues over and over again. At least he was different. He understood her, facing the same judgement himself. But that didn't make any real difference to her. Underachievers are selfish people by default. Selfish and difficult. Well, not really selfish and difficult but...that's how they are perceived. I mean, how can you not get dark and distant when everyone is trying to teach you some bullshit lessons about how life should be and how you should see the optimism when in fact that's what they're thinking about themselves and that's what they're just hoping to achieve for themselves, not really living up to that expectation by the way... Everybody cheats in life but these "friends" were the ultimate cheaters, faking their way through life. That's not what she's about. That's not what he is about as well. 

By watching the traffic outside her bedroom window she was actually making some pertinent observations about pedestrians and cars, teaching herself by observation how they abide the rules of traffic. She joined a driving course and she studied some aspects of this the only way she knew how: by learning each factor. He was laying in bed and starring at that painting not just because of being tired from some borderline crazy sex but because he just bought a professional camera and was studying the details of the image, of the idea, of the artist...trying somehow to steal some of this artist's work and then blend it with some of his own to give birth to something new. It was a strange way to see the World but that's actually what these creatures were about. Something different but still something of the same species. They knew people are different but the majority of people aren't different and this majority doesn't really care that much about different. It doesn't matter. Some die some make it. Some underachievers just don't care and that's what makes them unique and powerful. Even so, some don't care still about this power and influence they have on other people. That's what makes them so beautiful or maybe just special or maybe just...something else.

She threw her cigar out the window and it fell on someone's hat. That someone looked up and shouted angry things while she just stood there, bravely starring in that person's eyes. The person left. She turned around and was startled by him. He smiled and gave her a hug. He kissed her. 

- You know what I was thinking?... he said

And then a new world was created, full of imagination and theories and words unspoken. They were the underachievers and they were the most important element of the human spirit.
↧
Viewing all 842 articles
Browse latest View live
Search