Joie Negru blog

Nici nu ştiu când am început să te ador pe versurile unui oarecare altcineva, dar am făcut-o! El zicea că iubeşte iar eu îţi repetam ceea ce zicea el dar cu glasul meu, cu simţurile mele. Tu plângeai emoţionată şi mă luai în braţe...

De fapt, sincer să fiu, s-a întâmplat în viaţa mea ceva de genul ăsta cândva! Eram tineri amândoi ca în piesele Vama Veche şi venea la mine din când în când până când părinţii ei s-au cam opus. Nu mai avea voie să vină la mine dar a venit. Am stat împreună, ne-am iubit şi ne-am imbrăţişat. A sunat-o apoi mama ei şi i-a spus că vine tatăl ei cu maşina să o ia de la mine de acasă. Eram amândoi aşa trişti dar am profitat de acel moment. Am ascultat muzica noastră iar eu o ţineam pe picioarele mele în timp ce stăteam cu faţa spre computer, ascultând piesele în Winamp. Am ales strategic o piesă de-a lui Craig David căci ştiam s-o cânt şi i-am cântat-o bine! O ţineam în braţe în poala mea şi îi cântam. Ea lăcrima şi mă asculta iar eu continuam dedicat să-i cânt versurile altcuiva dar cu o intensitate ce făcea respectiva piesă să fie cântată original de mine şi nu de altcineva.

Taică-su era jos în faţa blocului apoi. Ea trebuia să plece şi se aştepta la un scandal monstru din partea alor ei dar...nu-i mai păsa. După un asemenea moment împărtăşit, păcălind-o cumva cu vocea mea pe versurile altcuiva, mi-a spus că nu regretă că a venit la mine. A fost un moment aşa curajos pentru unii ca noi la o vârstă ca a noastră. N-o să uit niciodată. De aia muzica este pe primul loc în viaţa mea...

Narcis Neaga este Directorul CNADNR (Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România). În timpul unei şedinţe de astăzi ce dezbătea starea Meteo nefavorabilă din ţară şi măsurile luate pentru a remedia traficul blocat, Narcis Neaga a adăugat o "soluţie". A propus ca celor ce le expiră astăzi Rovinieta trebuie să producă prin orice mijloace o dovadă că sunt înzăpeziţi pentru a nu primi amendă.

Vicepremierul Liviu Dragnea a intervenit rapid spunând că nu e o propunere binevenită. Aşadar, doar aşa...ca să fii extra sigur, data viitoare când te vei regăsi într-un şant sau dacă eşti dat peste cap cu maşina într-un morman de zăpadă, nu uita să-ţi faci şi un selfie sau poate mai bine pui o poză şi pe Facebook!

În data de 27 Ianuarie 2012, Constanţa avea parte de prima vreme serioasă de iarnă, la fel cum se întâmplă şi acum în anul 2014.

Faţă de atunci, oraşul este astăzi asaltat mai serios de nămeţi ce sunt accentuaţi de un vânt foarte puternic. Nu uitaţi că iernile în Constanţa au fost pentru foarte mult timp incredibil de grele! Doar în ultimii ani am avut o situaţie mai bizară când zăpada se acomoda în oraş doar în Ianuarie şi Februarie.

Vedeţi toate cele 50 de poze, pe albumul meu de Facebook de aici. Făcusem atunci şi un video ce a fost foarte apreciat. Haide să-l revedem!

Doar nu credeaţi că o să vă spun pe blog cum a fost iarna acum 2 ani fără să fac şi azi un set de poze, nu?

Astăzi, văzând că iarna a devenit ceva mai serioasă, am decis să ies din nou la plimbare prin oraş, dorind să aflu cum se circulă pe stradă şi cum arată plaja sau faleza. Eram curios de asemenea să aflu ce se întâmplă în zona Gării. Ei bine, nu mare lucru...

Tot prin zonă, Poliţia era ieşită la pensie puţin...

Mă aşteptam să văd aglomeraţie, să urle lumea dar...nu era aşa. Erau câţiva oameni în Gară dar nu erau deloc mulţi. Poate Zona Peninsulară e mai interesantă.

Cam este! Zăpada îi conferă un alt look, destul de artistic. Unde mai pui că albul ăsta ascunde multe din gunoaiele de prin diverse ruine. E multă zăpadă prin oraş, mai ales pe trotuare şi pe treptele scărilor. Mergeam pe stradă de parcă eram beat. Eram îmbrăcat bine însă şi nu am simţit frig. Nu cred că a fost prea frig azi oricum, chiar dacă a nins toată ziua. Era vânt puternic de dimineaţă dar spre după-amiază s-a mai domolit vremea.

Toate ştergătoarele suuuus! M-au amuzat azi maşinile de prin întreg oraşul. E la modă aparent să-ţi ridici ştergătoarele pentru a nu-ţi îngheţa lipite de parbriz. Am văzut peste tot în oraş aşa ceva dar în Zona Peninsulară sunt cele mai multe astfel de metode aplicate. Hai la Cazino!

Asta da poză reuşită! L-am prins pe cuţu în poză iar după ce a mârâit la mine cu tot cu cercelul său din ureche, m-a lăsat să-l mângâi. Era şchiop şi avea ambii ochi puţin cam răniţi sau infectaţi. Cam la fel este şi Cazinoul, doar că mult mai mult decât şchiop şi infectat la maxim. Geamurile sparte permit toată zăpada să se acumuleze în vechea bijuterie de la malul mării. Halal grijă... Oare pentru nişte geamuri trebuie să apelăm la fonduri europene?

M-am plictisit de faleză. Hai pe plaja Modern! Am fost la Z-ul ăla...era să mă muşte un câine uriaş... De asemenea era să mă ia Marea ca tribut!

M-am jucat pe aici foarte mult. Mă distram enorm cu valurile! Desigur, m-am şi udat rău de tot la picioare când a venit un val mai mare dar...nu era chiar ger afară ca să nu mai pot de frig. Câini sunt mulţi pe faleză iar o căţea uriaşă îmi tot dădea târcoale. Am scăpat şi de data asta şi am fugit la propriu din zonă. De obicei e chin să urci scările de la Modern, acum că erau şi pline de zăpadă era Chin Bonus!

Pe Dezrobirii şi pe Brătianu se lucra de zor, maşinile erau îngropate...

Ba chiar, tot pe Dezrobirii am văzut un vehicul destul de interesant...

Ce-i drept, pe vremea asta, parcă te mişti mult mai bine cu căruţa, nu? Cam atât din scurta mea prezentare! Poze sunt în total în număr de 80 şi pot fi găsite pe Facebook-ul blogului, aici.

Hai să vedem şi un filmuleţ modest cu câteva scene de azi:

...aşa că poate puteţi voi să mă ajutaţi! Se dau pozele de mai jos:

Aceasta este o priză de cablu TV şi cablu Internet. Le am în toate camerele din casă dar cablul de internet evident că nu este conectat. Când mi-au instalat cablul de internet în casă l-au conectat direct la Router iar pentru RDS aici se opreşte obligaţia. În Router mai intră trei cabluri ce continuă apoi prin pereţii mei către fiecare cameră, spre prizele neconectate. Ei spun că ba îţi conectează internetul în Router şi atât ba îţi conectează internetul într-o singură priză şi atât. Mi-au spus şi atunci şi astăzi că ceea ce vreau eu să fac este de fapt o Reţea şi că ar trebui să caut un electrician. Din nou, vorbim doar despre asta:

E o treabă uşoară. Se conectează culoare la culoare. Ştiu şi eu că-i uşoară doar că n-am mai făcut-o până acum şi nu ştiu exact de unde să încep. Era mură-n gura RDS-ului să-şi mulţumească abonatul terminând în nici 5 minute prizele din casă dar uite că au preferat să-i menţionez eu negativ pe internetul primit de la ei! Ca să înţelegeţi mai bine comparaţia, e ca şi cum tocmai ce mi-au vândut un BMW dar nu mi-au dat volanul la el. Nu e cam ruşinos?

Aşadar...spuneţi-mi voi! Aveţi aşa ceva acasă? Care e ordinea de conectare şi cum anume se face! M-ar ajuta nişte poze mai degrabă.

Într-o lume în care gigacaloria costă de obicei doar 150 - 200 Ron, Constanța are de plătit câte 358,54 Ron pe Gigacalorie. Mulți nici nu ating această cifră în lunile de Vară, plătind integral întreținerea, așa că imaginați-vă șocul lor... Unde mai pui, după cum povestește și evz.ro, că la unele apartamente goale vin de asemenea costuri de consum. Încep să cred din ce în ce mai tare că orașul în care m-am născut este compus cu adevărat din idioți sau dintr-o lume inexplicabil de ignorantă. La fel cum zice și Camelia Bălan de la Ziua de Constanța, la RADET, luna are 40 de zile iar săptămâna 9 zile. Chiar și așa, costul enorm de mare tot nu s-ar justifica!

Tocmai pentru că mulți nu sunt citiți, nu știu cum funcționează economia. În Constanța este des cunoscut Principiul de-Andoaselea. Adică dacă un produs sau serviciu se vinde bine, noi punem costuri mai mari acestuia în loc să facem fix inversul și să încurajăm numărul mare de vânzări. Noi gândim ca pe Lună: Dacă lumea începe să plătească pentru ceva și vine în număr mare, înseamnă că pot să-mi pun un preț și mai mare că deja am clienți fideli! E reală treaba asta, că altfel n-ar funcționa dar ceea ce omit să vadă cârciumarii SRL este viața scurtă pe care o are acest plan. La alții însă funcționează oricum, căci depinde întradevăr de produs sau de sincronizare. Când vorbim de RADET și a lor încălzire, nu prea poți să strâmbi din nas când ești român sau constănțean și nu știi tu de astea!

CUM S-A ÎNTÂMPLAT MĂGĂRIA ÎN CONSTANȚA?

Sub atenta îndrumare a lui Radu Mazăre, în anul 2011 Consiliul Local Constanța a decis să aleagă dublarea gigacaloriei în Constanța. Din 170 Ron/gigacalorie (un preț oarecum decent probabil) s-a ajuns la 338 Ron/gigacalorie într-o singură zi! Nu știu cu ce știre can-can era dusă de nas populația în acea zi de nimeni n-a ieșit în stradă. Poate că trebuie ca un câine să mai muște un copil sau ceva, ca să ne mișcăm și noi... Ca un fel de atenuare de situație, s-a implementat în același timp și un sistem de ajutoare pentru nevoiași. De exemplu, dacă locuiai singur și primeai salariu de până în 1300 Ron primeai o reducere de 25% de la cost. Dacă doar la gigacalorie reduc 25% tot îmi dă în jur de 250 Ron de plătit, când eu de fapt plăteam până atunci doar 170 Ron. Deci o măgărie în adevăratul sens al cuvântului! Și uite că nimeni nu s-a supărat prea tare aparent. Tot atunci, Mazăre dubla și apa caldă de la 8 Ron la 16 Ron pe metru cub.

CE ESTE DE FAPT ACEASTĂ GIGACALORIE?

Nu știu. Aș putea să caut pe Google dar nu mă ajută cu nimic căci n-am cum să verific practic acest consum. Știu ce e un metru cub de apă, pot să văd rotița cum se învârte în apometrul meu. Știu ce este un kW/h, am acces la contorul meu electric și pot vedea ce se întâmplă acolo. Dar Gigacaloria...n-o văd nicăieri. Practic, ești obligat hoțește să plătești pentru Dumnezeu! Știi că se întâmplă ceva pe acolo, că primești căldură, dar nu știi ce.

Pe site-ul RADET Constanța ai putea să înveți ce înseamnă Contorizarea...dar pagina nu funcționează deci n-ai acces la ingormații. Ai putea să înveți cum se calculează ceea ce plătești, dar din nou, pagina nu funcționează. Aș vrea să caut acum undeva costul exact al RADET dar nu găsesc! Trebuie să dau search pe google la varii cuvinte cheie și să caut varii legi și să fiu sigur că nu sunt promulgate sau că nu au apărut unele mai noi. EU trebuie să fac asta! EU, băbuța de 70 de ani, fără acces la internet! Sau EU, muncitorul în construcții fără prea multe studii anume. Sau EU, fostul student care încă are probleme cu depistarea tuturor reglementărilor și tarifelor unui oarecare serviciu prestat... Deci nu știu ce naiba e o gigacalorie și nu știu nici cât costă. Nu știu nici apa caldă dacă mă costă 16 sau 18 Ron pe metru cub dar știu că se plătesc astea într-un mod orbește. Nu vorbim de orice zonă săracă și tâmpă ci fix de Constanța! Dar...poate că nici noi nu suntem prea isteți până la urmă, nu?

p.s. Vreţi să protestaţi pentru ceva? Protestaţi Luni pentru majorarea viitoare!

Proiectul Zece Oameni de Valoare pentru Constanţa aparţine Asociaţiei Clubului Isis şi a ajuns la a 4-a ediţie.

Sub deviza "Recunoaşte valoarea Promovează excelenţa", acest program urmăreşte aprecierea publică a meritelor oamenilor ce au dus la dezvoltarea oraşului Constanţa. Pe lângă Simona Halep, Inna sau Puiu Haşotti, o găsim în această ediţie şi pe a noastră Alina Greavu.

Atât eu cât şi mulţi alţi bloggeri am cunoscut-o pe Alina la penultimul Constanţa Blogmeet. Plină de pasiune şi cu o stofă elegantă de scandal dozat, a lăsat varii impresii, însă ceea ce poate fi apreciat la ea este mişcarea continuă. În această ţară sau în acest oraş mai ales, învăţăm Comunicarea doar ca s-o predăm altora exact ca materie. Noi nu ştim să ne acceptăm, să ne deschidem şi să comunicăm cu adevărat. Alina Greavu face asta în stilul ei şi este de apreciat că îşi adună în CV-ul mai mult sau mai puţin oficial diverse funcţii. De la reporter Digi 24 sau Tv Neptun şi Marketing Executive la reviste de genul Playboy sau Men's Health la bloggăriţa amuzantă şi interesantă şi vloggăriţa dezinhibată de pe Youtube. Alina poate face multe şi unde mai pui că încă are o vârstă fragedă şi are destul timp să acumuleze în timp util varii experienţe? Serios vorbind, ne-a întrecut pe mulţi (nu că ar avea ea părerea asta)! Şi nu vorbesc doar despre experienţă profesională ci de caracter şi trăiri. Este o persoană adâncă, păsătoare, prietenoasă cu cine trebuie şi comunicativă. Mulţi uită că oamenii de valoare nu sunt descrişi de o diplomă, de un SRL sau de o funcţie anume. Omul de valoare are ca portret exact felul său de-a fi, inima sa şi isteţimea sa. De acolo porneşte o acţiune, o activitate şi o promovare a unui oraş sau a unei comunităţi. Nu doar un articol de-al ei ar ajuta mult comunitatea ci pur şi simplu existenţa ei ca om aparte şi puternic.

Aţi putea s-o votaţi cu un Like sau să lăsaţi un gând bun dacă o cunoaşteţi, pe pagina ei de vot de AICI. Mi-ar plăcea să fie votată nu pentru potenţialul ei sau pentru o oarecare funcţie pe care o are sau pe care ar putea să o aibă ci pentru spiritul ei. Daţi vorba mai departe căci este una de-a noastră!

Nu pot să mă consider deloc un om simplu dar sunt categoric raportat la tertipul involuntar al omului simplu.

Sunt un om foarte complex și nu o zic într-un sens lăudăros sau bun. Dpdvd al meu o spun ca stare resimțită, ca gânduri de orice gen pentru orice faptă și ca luptă continuă între ceea ce este moral (învățat în cei 7 ani de acasă de la părinți) și ceea ce este imoral dar necesar (învățat mai încolo tot de la părinți). Nu știu de ce naibii nu-și dau seama mai mulți oameni că ceea ce s-a întâmplat în viața noastră este ceva de genul: Merele sunt interzise! iar apoi: Hai că putem mânca mere căci totuși trebuie, așa e viața... Era simplu dacă vorbeam doar de mere dar în realitate vorbim despre mințit, despre furat, ba chiar despre familii distruse și intenții ascunse. Nu suport deloc discrepanța asta de logică ce nu doar că la o vârstă este predată într-un fel iar la o alta în alt fel dar care este predată de multe ori de către aceleași persoane. Păi cât de indecis sau viclean să fii ?

Îmi vine să înjur acum, rău de tot. N-o fac căci nu este ceva tipic mie și nu este nici ceva atipic mie. Un alt "geniu", un om simplu de altă manieră, mi-ar sugera să o fac! Căci așa crede el/ea, că dacă faci opusul la ceea ce ești de obicei devii brusc luminat, ca în filmele alea proaste americane. Nu. Doar îmi vine să înjur și n-o fac. Asta spune multe deja.

Sunt martor deseori la discuții banale despre oameni mai ales și despre alegerile lor, de parcă noi am fii cine-știe-ce ființe supreme ce pot să-și dea cu părerea imparțială despre existența altor oameni. Cine ești tu să spui asta? De fapt, asta e placa veche, unul din vinilurile vechi din beci: Cine ești tu ?

Poate i-o zici în furie sau în grabă mamei tale. O să-ți zică: Sunt mă-ta! O să realizezi atunci că n-ai întrebat bine ceea ce voiai să întrebi. E o întrebare proastă, asta pentru că mereu va exista un răspuns superior pe logica îndobitocită: sunt mama ta, sunt tatăl tău, sunt Poliția, sunt Președintele... Nu contează de fapt titulatura asta. Oricine ar fi cineva de genul ăsta, tot n-are dreptul să-și dea cu părerea supremă despre ceva. Ai spune că în unele familii bune merge asta, căci se înțeleg cu toții iar părinții sunt respectați și literă de lege și tot! Dar tot contravine moralității. Cât de bun să fii când de fapt pretinzi ca cineva să te asculte ca un Zeu! Ca o ființă supremă ce știe suprem tot ce-i bun pentru tine? Niciodată n-o să știm ce e bun pentru noi și vom avea sau nu vom avea ceva bun suprem din pură întâmplare!

Mă obosesc discuțiile simple, oamenii simpli. Din acest motiv n-am făcut vreodată parte dintr-un grup. Pur și simplu mă plictisesc oamenii. Chiar și aseară, stând la aceeași masă cu vreo 8-9 persoane cunoscute, mi-am împins scaunul mai în spate și practic am ieșit din raza meselor așezate una lânga cealaltă. Toți vorbeau chestii sau ascultau și erau ba implicați ba așa pe gânduri, dar niciunul n-a observat cu adevărat că eu eram în exterior și că mă uitam în ochii lor, așteptând să observe neobișnuita mea distanțare. Asta înseamnă să faci parte dintr-un grup dar totuși să fii singur. În fine, e unul din exemplele pertinente pentru oamenii ca mine. Ce înseamnă asta? Un rahat! Totul și nimic. Cum ziceam, sunt sătul de simplități repetitive, discuții de duzină sau supărări superficiale. N-am ce să punctez mai mult decât starea mea curentă de acum vizavi de acest subiect.

Eu cred că sunt oameni și oameni... Unii care sunt potriviți în comportament pentru anumite acțiuni iar alții care nu sunt potriviți pentru aceleași acțiuni. Ai zice că e ceva logic și de înțeles dar totuși nu sunt atât de multe persoane care realizează asta, căci au oricum anumite așteptări eronate de la tine.

De fapt, în primul rând, nu cred că știu ce este aia Iubire și nu cred că știu cu adevărat să iubesc. Este oarecum contrar ceea ce spun având în vedere grija pe care o arăt într-o relație dar grija aia am învățat-o mecanic poate, nu natural. Apoi...n-am fost niciodată genul să insist după o fată. N-am știut niciodată cum vine asta deși ele au insistat enorm pentru mine. Nu înțeleg cum unii oameni pot să fie setați în modul ăsta. Eu n-am făcut-o dintr-o doză mare de neștiință și lucru necaracteristic mie plus o doză mult mai mare de un oarecare respect pentru intimitatea persoanei, să nu cumva Doamne ferește să deranjez! Așa sunt eu! Chiar și acum când devin melancolic și sunt cu gândul la cineva cu care aș vrea să mă împac, nu mă gândesc să fac o scenă din filme și să apar la ușa ei, insistând să mă asculte! Având în vedere felul meu de-a fi, aș băga-o în seamă indirect, devenind un fel de star muzical, făcând un videoclip subtil despre viața noastră de cândva sau aș prefera să fiu un om de succes sau câștigător la Loto pentru a-mi permite să fac o mutare isteață și sigură pentru a da o șansă mai mare ratei de succes. Sunt genul introvertit! Așa fac ăștia ca mine probabil. Sunt oameni mai dramatici și direcți și sunt oameni mai închiși și răbdători. Desigur că răbdarea exagerată duce la ratarea ocaziei dar...așa sunt eu. Eu nu aș bate niciodată la ușa ei, spre dezamăgirea tipului de fată ce gândește obsesiv că ar trebui să lupte un El pentru ea și că lupta aia înseamnă deseori și căutatul ei excesiv. Nu știu...sincer să fiu, eu nu înțeleg asta! Nu e genul meu și nu pot înțelege cum e să insiști în modul ăsta. Singura dată în viața mea când am insistat serios pentru cineva a fost la 17 ani, când m-am despărțit de o fotomodelă. Am insistat intenționat, bănuind că așa se cuvine! I-am adus un cadou, apoi am tulit-o. Am așteptat-o în fața blocului și am căutat să mai vorbim pentru a ne împăca dar n-a vrut. Gata. Am lăsat-o așa! N-aveam eu ce să fac mai mult. N-am mers niciodată în viața mea la cineva acasă și să fiu nevoit să fac parte din scena în care ea mă împinge afară. Nu știu ce să zic. Altele au făcut așa cu mine dar eu n-am putut să fac asta.

Și se înțelege mereu greșit comportamentul ăsta. Că sunt eu mândru sau arogant, că nu-mi pasă... Când de fapt eu nu pot să reacționez altfel. Sunt mai mult suflet decât om, am tot zis. Chiar nu știu să reacționez uman de multe ori și chiar nu știu ce naiba ar trebui să însemne asta. Toți apreciază determinarea cuiva însă uită că acea determinare nu înseamnă nimic altceva decât o alegere forțată asumată. În fine. Poate suntem unii cu capul în nori dar...asta ne este orientarea. Nu m-am schimbat până acum și nici nu o să mă schimb vreodată ca în filme pentru cineva, căci nu asta este de fapt soluția. Ar trebui să fiu înțeles mai bine dar în baza înțelegerii altora...

Zilele astea, am fost martor la o scenă de căutare de închiriat garsonieră sau apartament în orașul Constanța.

Persoana asta care căuta era cam exasperată că nu găsea mai nimic normal. Sub 200 Euro nu găsești nimic bun. Unde mai pui că suntem în Februarie! Deci nu-i nici măcar Vară ca tu să ceri prețul ăsta dar...o faci! Ce oferi? Rahaturi de locuințe, precum alea de pe site-ul ăsta funny. Mobilă de pe vremea lu' bunica, lustre de pe vremea lu' bunica bunicii, canapea ce odată întinsă aproape că îți cade pe jos...șamd. A căutat persoana asta și a insistat mult cu diverși agenți, refuzând multe oferte totuși. Unde pielea papucilor mei ceri tu ca nehalitul 200 de euro sau 150 de euro pe un jaf de loc ce absolut mereu "necesită o mână de curățenie". Dar fă tu curățenia aia bă penibilule! Cum naiba să scoți la închiriat o casă prăfuită, distrusă pe jumate și fără prea multe condiții decente măcar? Păi 150 de euro e un salariu în țara asta! Cum naiba să-ți plătească cineva asta, să-ți mai dea și o lună în avans iar apoi să-și mai plătească și apa, curentul, mâncarea...?

Agenții imobiliari sunt de asemenea hoți. Ei știu despre ce e vorba dar se fac că plouă. Tu le zici o casă decentă ei traduc prin asta o oricare casă. Te duc acolo și se scuză puțin de confuzie dar se așteaptă să cedezi obosit. Nu ești prea sigur? Cu siguranță tocmai astăzi, peste o oră, vine o altă familie să se mai uite la același apartament sau ce-o fi și cu siguranță o să-l ia! Îmi e scârbă de practiciile astea. Îți zice la etajul 1 și e la etajul 3, îți zice că arată decent dar gândacii mișună prin casă și așa mai departe. Deci...nu sunt deloc de încredere nici agenții ăștia.

A închiriat persoana asta până la urmă ceva cu puțin sub 200 de euro. Un apartament destul de spațios ce-i drept care începe cu o ușă metalică ce părea forțată puțin de o rangă. Pe pereți se află o mie și una de cuie, de parcă zici că i-a luat cineva fruntea tipului din Hellraiser și i-a făcut-o tapet pe pereții murdari ai apartamentului. Doi gândaci s-au refugiat într-un colț și au fost eventual uciși cu brutalitate de talpa ghetelor mele și de talpa pantofilor persoanei respective. Bă! Da' cu brutalitate, nu glumă! Un microunde de ăla cu butoane rotative, un frigider ce nici după ce l-ar spăla n-ar fi parcă îndeajuns de curat, un scaun ce trebuie mutat neapărat pe micul balcon al apartamentului ce este desigur înclinat. Baia are duș deși avea loc de o cadă. Nu are geam dar are un ventilator plin de praf ce spre surprinderea mea chiar funcționa. Am aprins lumina în celălalt dormitor iar becul zici că era posedat. N-a rezistat mult și s-a ars. L-am schimbat imediat, măcar aveau becuri de rezervă, știau ei ceva.

Am ajuns acasă la mine și zâmbeam când mă uitam la curățenia și ordinea locului. Am sărit imediat sub duș că prea mă simțeam murdar după ce am vizitat o ofertă de rahat de aproape 200 de euro lunar. Ce prețuri nesimțite pentru niște locuințe de nimic... Mie mi-ar fi rușine să am așa oferte dar oamenii ăștia descurcăreți s-or gândi probabil că mor de foame cu rușinea și merg înainte cu tupeu, zicând ceva de genul "inițial costa mai mult dar am scăzut eu din preț...". Hai sictir și sper ca de banii de chirie primiți să-ți plătești spitalizarea după ce a dat peste tine o cireadă de vaci mizerabile ca tine! Mă irită mult că agenții ăștia imobiliari, care sunt cu sutele în Constanța, susțin afaceriile astea necurate la propriu. Mie mi-ar fi rușine să am o astfel de firmă și să-mi asociez numele cu asemenea oferte. Dar din nou, cu rușinea asta nu prea se împacă ei, plus că oricum își păstrează comisioanele și își mint șefii că nu au rezolvat niciun contract. Nu știu cum vine asta ca legalitate a actului proaspăt încheiat dar...nimic nu mă mai miră! Ba nu. Mă miră constant multe! Chiar nu-mi vine să cred!

Ilie Rachieru zis Rachetul este directorul general RADET (ăia cu caloriferele). De curând, a tot lansat declaraţii prin Presă ce sunt de fapt în defavoarea sa, dar el nu ştie asta încă.

Azi, în ziarul Replica, vedem ştirea asta. Problema e că lumea se cam debranşează de la RADET însă făcând asta, ceilalţi care rămân branşaţi rămân de asemenea şi cu un cost mai mare de plătit. Ilie von Foame spune următoarele:

Nu e normal ca omul care a rămas la sistemul de termoficare să plătească pentru o instalaţie care este comună. În momentul în care au cumpărat apartamentul, au cumpărat cu toată instalaţia blocului. Atâta timp cât instalaţia rămâne funcţională, trebuie să suporte toată lumea.

Ăştia n-au inventat Roata, ăştia au inventat Blocul!

El o spune în sensul că lumea trebuie să plătească oricum. Ai apartament nelocuit? Nu contează, tot consumi! N-ai calorifere în apartament şi nu eşti abonat RADET...nu contează, tot trebuie să plăteşti la RADET! Omul ăsta ba este prost în logică, ba se preface. Mai spuneau unii că împarţi aceeaşi clădire cu alţii ce îţi încălzesc pereţii şi că de fapt tu le furi căldura lor şi prin asta le violezi dreptul Constituţional la proprietate. Vorbesc serios că aşa au zis la ştiri! Bă, voi sunteţi marţieni? E fix invers! Eu, în apartamentul meu, am tot dreptul să fiu branşat sau nebranşat la un serviciu! Este absolut tot dreptul meu uman! Ah, să zicem că poate provoc o pagubă reală celorlalţi locatari şi nu mai am drepturi multe, dar paguba reală înseamnă să am mizerie în casă şi să pută sau să dărâm toţi pereţii şi să cadă blocul aproape, nu să nu cotizez la un serviciu OPŢIONAL ce nu-l doresc.

Dar RADET nu vede acest serviciu a fi opţional. RADET şi politicienii corupţi din Guvern care îi susţin desigur. Ei zic că eu am cumpărat blocul cu tot cu instalaţiile aferente. Asta ar însemna că dacă toţi au becuri de 60W în afara uşii de intrare, eu n-am voie să-mi pun bec de 100W căci aşa spune legea blocului! Ăştia sunt neghiobi rău. Partea cea mai ridicolă din declaraţia măscăriciului de mai sus este că ceea ce spune relevă de fapt problema propriului lor sistem. Fiind demodaţi, ei încă au sisteme ce nu funcţionează la parametrii epocii moderne! Ei de fapt tocmai ce au confirmat că au probleme cu sistemul lor de distribuire a serviciului! Ce ironic.

E bine că suntem în UE că doar ăia poate ne-ar scăpa eventual de absurdităţi de astea dar oare când se va întâmpla asta cu adevărat?De abia aştept un nou scandal cu Roşia Montana în Constanţa ca să mă strecor şi eu printre protestatari cu un banner pe care să scrie "Um...dar cu RADET ce facem?".

p.s. Dar cu apa caldă ce tot de la RADET vine ce facem? Pe avizierul din blocul meu scrie că metrul cub de apă este aprox 5 Ron dar încălzirea este de vreo 16-17 Ron pe mc !!! Ne convine şi asta, nu?

Nu prea scriu eu despre lucruri mondene şi despre un astfel de scandal, dar subiectul ăsta îmi pare destul de amuzant oarecum.

Raluca Şandru este un fel de vedetă porno ce prin anul 2002 apăruse pe coperta unei reviste în subiectul cu titlul de mai sus. Era animatoare la OTV apoi a ajuns şi prezentatoare tot acolo, însă a fost cam adormită. Cum ţâţe goale şi prestaţii la OTV nu erau îndeajuns de satisfăcătoare, aceasta a intrat în lumea CNADNR (Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România). Înţeleg că e genul de fată care ar face strada (ştiu, sunt rău), dar cum să ajungă o persoană ca asta în poziţia de Şef de Comunicare la CNADNR. Ce naiba se întâmplă acolo. E pe bune ştirea, citiţi-i declaraţia de avere şi tot aici. Deci cam asta e ceea ce voiam să scot în evidenţă. Ce bine e să ai reviste vechi. Stai să vezi câte mai găsesc prin ele...

Mă amuzam puţin cu vară-mea adineauri, vorbind despre cum ar fi mai bine să avem bancomate mai uşoare pentru populaţia generală. Adică...să nu te ia cu "interogare sold", "alegeţi suma de retragere" şi alte chestii prea tehnice pentru mulţi. Drept urmare, am făcut o simulare pentru acest nou sistem ce ar putea fi implementat cândva... Cine ştie...

Pasul 1. Bagi cardul în Bancomat şi tastezi PIN-ul. Hai că asta nu e aşa greu. Pasul 2:

Ceva simplu, direct...ceva să poţi înţelege. Hai să scoatem nişte bani din cont!

Ce bani ştim noi că avem pe acolo? Ce 242,42 Ron şamd... Mai bine poze! Aşa arată banii pe care trebuie să-i luăm, nu? Dăm slide ca la Smartphone şi alegem ce ni se pare cunoscut. Hai să terminăm procesul!

Păi ce? Mai vrei ceva? Las-o naibii de treabă! Ţi-ai luat mălaiul, poţi să pleci acasă! Ai opţiunea să zici că nu mai vrei nimic sau să arunci şi o drăcuială acolo, că cine ştie ce zi stresantă ai avut! Atât! Simplu, nu? Hai Băncilor, aplicaţi metoda asta căci parcă e mai la îndemână, nu?

Ştiu...e un articol absurd de stupid şi amuzant în stilul cel mai brut dar...aşa am eu acum dispoziţia! Hai... Noroc la bani şi la retrageri bancare!

Partea bună e că am trei ceasuri, partea rea este că toate au un mecanism de ăsta ieftin și sunt niște prostii!

Deși era o ieftineală banală (la vreo 50-60 ron), ceasul pe care îl purtam eu la mână arăta drăguț, însă i se cam uzase cureaua. Așadar, azi am cumpărat din Doraly o curea nouă pentru el, tot simplă. Zece lei a costat a naibii, ba chiar a trebuit să mai cumpăr una pentru alt ceas găsit de curând prin casă (evident tot o chinezărie de duzină). Baterii fix pe mărimea căutată de mine nu avea vânzătoarea drăguță din capătul mall-ului. Aveam nevoie de AG1 dar ea avea toate AG-urile în afară de asta. Am luat una mai măricică just in case. Cinci lei și aia. Scumpe prostiile astea de mini-baterii, deși n-ar trebui să fie așa.

Am încercat pe loc să schimb cureaua ceasului meu și a mers dar...a sărit de pe poziție și o parte din curea a căzut pe jos. Desigur că o bucată din telescopul ce fixează cureaua a zburat și nu mai aveam șanse să o găsesc. În fine. L-am pus în buzunar. p.s. Înainte de asta, alegându-mi două curele, am vrut să le pun pe ceea ce credeam eu că e sticlă...dar era de fapt spațiu gol și le-am dat drumul de fapt pe podea. Ce amețit.

Ajung eu acum acasă, dau să asamblez să una să alta. Un ceas nu vrea să meargă. Celălalt are secundarul amețit și nu vrea să funcționeze normal. Iar ceasul meu vechi era ok dar...i se strâmbase cadranul, așa că am tras puțin de mecanismul său ca să nivelez cadranul la loc. Ce credeți că s-a întâmplat?

Am rămas cu gura căscată! Limba mea era afară aproape, la fel de de-andoaselea precum limbile ceasului. Fuck it!

Îmi plac ceasurile de când eram mic. Îmi cumpăram mereu. Prima dată de plastic apoi m-am dat și eu pe alea mai metalice. La școală eram cam singurul care purta ceas dar îl ascundeam că prea mă întrebau colegii mereu cât e ceasul. Cândva o să-mi iau și eu unul adevărat, ceva așa mai steampunk că îmi place genul. Sau un ceas de ăla pe brățară lată de piele...sau...sau... Sunt atâtea stiluri și atâtea minunății. Cum să nu-mi placă ceasurile? Tot ce trebuie să fac e să evit de acum încolo ceasuri rele precum cele de mai sus. Uitați-vă și voi la limbile alea împrăștiate pe acolo! Doamne...

Ah...Sâmbătă, 8 Februarie 2014. O zi frumoasă de vară (căci era soare şi totuşi...suntem în Constanţa).

Am plănuit azi să ies cu vară-mea prin oraş, să facem câteva cumpărături necesare. Am zis mai întâi să mergem prin Doraly pentru a ne plimba şi noi prin Mall puţin, vai dragă! Aveam nevoie de fapt de nişte chestii ce ştiam că se vând acolo. Ne-am întâlnit la Gară şi am zis să luăm autobuzul RATC cu numărul 5. Am nimerit 5R ce are cam aceeaşi rută. Eu aveam abonament pe toate liniile că sunt un şmecher care sunt iar vară-mea cea ne-şmecheră şi-a cumpărat un bilet.

Venea 5R şi am urcat. Vara trimitea un sms înapoi unei persoane iar eu, anticipând ca de obicei dezastrul, îi tot ziceam să-mi dea biletul să îl compostez. Autobuzul intrase pe Bdul 1 Mai şi tocmai atunci mi-a dat biletul să i-l compostez. Chiar râdeam înainte că dacă nu compostăm ne prind controloarele, cine ştie. "Închide uşa 1", imita vară-mea o oarecare controloare întâlnită în trecut. Râd eu râd şi mă duc să compostez. POC! O mână peste compostor.

- Eh! Acum compostaţi, nu? Ce aţi făcut până acum? Îmi spune o oarecare tanti ce am observat instant că e controloare.

Instinctiv, am încercat de două ori să-i dau mâna la o parte, neluând-o în serios, dar ea insista să acopere micul spaţiu de inserare a biletului, insistând să nu o ating. Am realizat că mai bine nu o ating pentru că atunci când ea ar încerca să mă atingă dacă vreau să cobor din autobuz să îşi dea seama că nu poate avea aceeaşi pretenţie tactilă forţată. Nevenindu-mi să cred tupeul enorm, i-am zis că dacă vrea să nu compostez nu compostez şi gata. Ah, dar vară-mea a început scandalul...

Acest neam al meu are o voce foarte înaltă şi cicălitoare. De abia o suport eu uneori ca neam, dapăi alţii. Unde mai pui că arătam amândoi prezentabili şi de "înaltă societate", deci nimeni nu se aştepta la furtună! Ce am mai şocat publicul călător... Pe de o parte, vară-mea îşi vărsa nervii (inclusiv din copilărie) pe persoanele tupeiste pe care le voi alinta "Satanele". Eu eram uimit că nici n-a trecut mult timp de când am intrat în autobuz iar aceste fiinţe deja făceau scandal cum că n-am vrea să compostăm sau că am compostat aşa că le-am văzut pe ele în autobuz.

- Ce? Aţi zis că e Sâmbătă şi nu sunt controloare, nu? Spuse cu o mândrie stupidă Satana numărul 1...

N-a făcut nimic altceva decât s-o întărâte şi mai tare pe cea din compania mea. De obicei mă cam ruşinez puţin dacă am o asemenea companie gălăgioasă dar când vine vorba de controloarele din Constanţa, fac excepţii categorice.

- Păi cum vine asta? Există o perioadă determinată de timp în care pot să-mi compostez biletul? zic eu, anticipând deja replica evidentă de câştig...

- Da! spuse Satana nr. 2, până la prima staţie! Apoi îşi ridicase pieptul mândru, nedându-şi seama de eroare...

- Păi...da! concluzionam eu... Şi nici măcar n-am ajuns la prima staţie! zâmbeam în manieră de Caragiale.

Deci noi eram cât se poate de corecţi astăzi ca virgula măsii clienţi ai RATC-ului, dar angajaţii SRL-ului angajat de RATC au decis să se pişe pe aceşti clienţi. Dacă omul vine să composteze biletul, chiar dacă a văzut controlorul (nu că de aia compostam noi...), de ce rahat ai creea un conflict spontan de acest gen? Călătorii se uitau la noi în manieră horror. De obicei mai râzi şi zâmbeşti la astfel de scene din autobuz dar ei erau şocaţi de-a dreptul. Probabil era şi tonul ascuţit al verişoarei de vină, nu ştiu...

Nici n-au mai avut tupeul să blocheze uşi sau ceva. Satana nr. 2 a venit şi a rupt capetele biletului, născând un nou conflict gălăgios. Eu aveam abonament, ele nici nu s-au obosit să se intereseze de asta. Vară-mea a urlat că a rupt degeaba două capete căci eu am abonament şi trebuia să rupă doar unul. S-a mai calmat apoi căci am insistat şi eu să facă asta, dar nu pot s-o condamn pe vară-mea. Chiar dacă a fost isterică scena, nu pot să nu admir o astfel de acţiune când de fapt e necesară într-o astfel de societate coruptă sau eronată. Ba chiar spunea şi vară-mea asta Satanei nr. 1, că dacă eram ţigani nu ne controla...iar Satana nr. 1 a zis: "Dumneavoastră sunteţi mai rea ca ei...", la care eu m-am uitat în ochii Satanei respective şi i-am zis:

- Hei! Ai grijă cum vorbeşti!

Mi-a aruncat o privire temătoare şi am simţit-o ca fiind om pentru un moment. Mi-a răspus imediat pe un ton sfidător şi temător puţin:

- De ce să am grijă?

- Că nu e frumos ce spui! Oare ce alt răspuns se aştepta să-i dau? Adică...pe bune! Nu e frumos! Când eşti angajat al unei firme, în atribuţiile muncii, trebuie să ai mare grijă cum te exprimi.

Cum spuneam... Ne-au rupt capetele la bilet, au tăcut apoi şi ne-au lăsat în treaba noastră. După ce am coborât la Doraly, uşa din spate rămăsese blocată. Probabil şi-au prins acolo nişte victime mai puţin orientate pe luptă de principii şi logică. Înţeleg că astfel de angajaţi sunt supuşi unui stres de toate felurile dar asta nu le absolvă de vina comportamentului mizer. Din nou: Noi chiar eram călătorii şi clienţii model şi fix pe noi ne-a găsit să ne provoace! Ha!

Ştiu că ne învaţă o revistă sau alta sau chiar Radu F. că trebuie să fim mai direcţi şi mai idealişti practic dar...în realitate, anumite lucruri te reduc la tăcere. Anumite lucruri sau anumite persoane mai degrabă!

Nu sunt totuşi cel mai cuminte băiat şi am de fapt destule experienţe interesante cu diverse tipuri de fete dar...asta nu înseamnă că în ciuda protestului meu nu roşesc încă sau că nu rămân distant în manieră de oftat de o fată anume sau alta. Unele fete sunt foarte frumoase pentru mine şi nu mă refer doar la fizic. Poate au şi fizicul scos din diverse poveşti copilăreşti pe care le-am citit, dar au şi un caracter pe care îl găsesc fascinant sau minim atractiv. În faţa acestor persoane, nu pot decât să fiu o oarecare prezenţă fantomatică. Eu! Cu toată încrederea mea şi cu toată hotărârea mea... Poate o cunosc pe ea deja, în ciuda protestului ei, dar cunosc în acelaşi timp şi viaţa şi ştiu că pentru o îndrăzneală anume trebuie să fiu mult mai pregătit decât sunt în prezent. Ştiu că alţii insistă oricum, indiferent de neajunsuri şi că au noroc poate însă nu mă atrag experienţele lor norocoase de moment. Chiar dacă şi eu aş vrea ceva de moment cu cineva, tot nu m-aş vinde ieftin pentru un orice fel de moment.

Deşi sunt vorbăreţ, tac în prezenţa frumuseţii ei. O urmăresc de la distanţă şi concluzionez în solitudinea mea că e mai bine să-mi păstrez această distanţă. Mulţi zic să nu faci asta, căci te vei gândi mereu: "Oare ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi făcut pasul ăsta cu ea...?". Eu oricum mă gândesc asta dar gândesc şi mai departe de atât şi evit mediocrităţiile de gândire. Adică...doar să acţionezi şi să nu mai gândeşti mult situaţia nu este atât de indicat pe cât se recomandă orbeşte în general! Tocmai dintr-o astfel de recomandare poţi să devii orb iar când vei eşua te va durea şi mai tare, fără să ştii că trebuia să anticipezi eşecul. În ciuda "muştelor" extra-optimisme din social media şi de oriunde, acţiunile nu trebuie aplicate aşa...cu una cu două. Adică...poate dacă îi duceai flori a 2-a zi şi nu în prima zi era mai ok şi continua relaţia. Dar dacă tu o jigneşti Marţi şi tot Marţi apari cu flori la uşa ei, s-ar putea să nu meargă şi să o înjuri iar că te respinge iar totul să se termine sălbatic şi brusc. Şi nu ştii ce s-a întâmplat. Logică, my friends! Tac. Căci nu e momentul potrivit. Poate nu va fi nici mâine nici peste un an dar asta este de fapt eşecul sorţii şi n-am ce măsură să iau. Aş putea să acţionez mai rapid cu un compliment şi o acţiune dar aş termina situaţia mai repede şi atât. Aş spune: Mai bine că am suferit acum repede decât să stau mai mult timp cu gândul la ea, dar...poate aş fi zis-o eronat. Căci tocmai pentru că am acţionat la momentul nepotrivit am ratat ocazia de ceva pozitiv. Ajută mult să fie şi ea pe aceeaşi lungime de undă ca a mea şi să ia măsuri dar asta e mai rar.

În fine, nu zic nimic complex pentru Rutină. Este de la sine înţeles că oamenii vor aştepta mereu ceva anume de la tine şi că nu poţi aplica la toţi aceeaşi chestie și aceeași rezolvare. Bănuiesc că e un risc uneori, un risc pe care trebuie să ni-l asumăm în faţa diverselor situaţii unii din noi. Însă da, uneori suntem tăcuţi şi timizi în faţa unor momente anume, indiferent de cât de puternici suntem sau de cât de puternici ne credem. Hai să ne înţelegem mai bine propria umanitate şi hai poate să ne înţelegem mai bine între noi!

Poza de sus e foarte funny, nu zic că nu, dar nu e normal să fii un ziar local și să te promovezi prin astfel de fotografii și share-uri. Ai putea promova alte lucruri...

Of... Nu, Ziua de Constanța! Nici bancuri...!

Dacă ai un SRL anume și dorești să te promovezi pe Facebook, trebuie să ai mare grijă cum o faci! Nu e ceva deloc complex dar nici prea simplu nu trebuie să fie!

Dacă vinzi, de exemplu, anvelope și mecanisme mecanice auto, nu poți în niciun caz să te promovezi pe Facebook prin glumițe, imagini, șamd. Ca persoană fizică poți face asta. Dacă ești "Gigel Cutărescu" și ai un SRL de genul, poți posta imagini funny sau cute pe pagina ta personală dar nu pe pagina afacerii tale. Ca ziar îți e cu atât mai mult interzis să tratezi pagina de Facebook ca una de prietenie sau ca ceva personal. Chiar și ca pagină de Club Paintball (știi tu cine ești :D ), unde poți fi mai deschis și mai prietenos, tot nu e indicat să dai Share la poze cu mâțe, copii flămânzi din Africa, șamd. Tot o afacere serioasă e, orientată pe un marketing anume, ce nu ar trebui să depășească anumite granițe.

Excepțiile ar fi de un anume fel. Mulți ar zice că totuși ar putea să dea Share la pisici și copaci înfloriți căci țin la clienții lor într-un anume fel și vor să se deschidă în fața lor într-un mod simplu și direct, ca prieteni. E o prostie asta. Nu ai voie! Îți diminuează din seriozitate! Păi cu ce te distingi tu ca SRL serios de ana4u92@yahoo.com (id ales la întâmplare)? Tipa aia care postează toate citatele cute și interesante sau poze cu gagii și gagici și pisici și câini? Pe bune...gândiți-vă mai mult la asta! Excepția reală apare când ești, de exemplu, o societate ce vinde biciclete și care dă Share la o știre despre o nouă invenție în materie de biciclete sau la o întâmplare destul de amuzantă despre o situație în care au fost implicate bicicletele. E pe domeniul tău și te face întradevăr mai prietenos și mai interesant. Adică, tocmai din acest motiv mulți și-au făcut un website de un specific anume cu tot cu secție de știri curente din domeniul respectiv, căci te abonează la el pentru viitoare informații mai mult sau mai puțin tehnice dar categoric captivante.

Așadar, regula de bază pentru Share și Postare pe Facebook este să n-o faci dacă nu e din domeniul tău și să nu o faci dacă de fapt nu are vreo legătură cu "spiritul" afacerii tale. Cât despre acel spirit...trebuie gândită foarte bine treaba. Una este o afacere mai detașată și libertină, alta este o afacere serioasă și riguroasă. Cea din urmă nu înseamnă deloc lipsa unui număr mare de oameni abonați pe Facebook ci înseamnă o alegere mai bună a instrumentelor de promovare. Pisica aia care stă pe capul unui câine, că vreți că nu vreți, e un instrument de promovare. Chiar se potrivește cu specificul vostru? Din nou o zic: Gândiți lucrurile mai bine!

Ştiu că eşti frumoasă dar...poate chiar ne potriveam. Ne zâmbeam unul celuilalt atât de frumos şi natural şi ne luam "la bătaie" în cel mai copilăresc mod. Iubitzica mea frumoasă...

Mi-ar fi plăcut să fiu stângaci în faţa ta şi mi-ar fi plăcut să fiu sărac în faţa ta şi totuşi să mă iubeşti. Fierbeai de pasiune când mă vedeai şi căutai mereu să-mi sari în braţe în public atunci când ne întâlneam de fiecare dată! Era ticul nostru relaţional... Ce-mi mai plăcea asta la tine...

Actriţa din poza de lângă (rol principal în serialul Teen Wolf) îmi aminteşte de tine dar tu eşti mai frumoasă! Nu ştiu câţi şi-ar imagina asta dar...aşa e (pe bune acum!). Asta nu înseamnă că nu te-aş certa crunt! Pentru felul în care te-ai detaşat de mine şi pentru felul în care te-ai speriat de o atracţie aşa puternică. Ai fost mereu o fiinţă cu mult mai frumoasă fizic decât mine dar am simţit urât felul tău de a te distanţa de mine din diverse motive.

Ţin minte şi acum când te-am văzut la început, acum atât de mulţi ani. Mi-am zis că vreau pe viitor o fată ca tine...dar nu pe tine. De ce oare crezi că am spus asta? Ştiam că tu eşti totuşi un copil şi ceva prea speriat de un orice fel de viitor. Şi mie mi-e teamă şi eu sunt rănit grav dar...nu te-aş fi dat la o parte aşa cum ai făcut-o tu cu mine! E greu să depinzi de familie sau de situaţii necunoscute dar când cineva pare că merită atât de mult...ar trebui să insişti indiferent de situaţie! Dar tu nu ai vrut asta. Ai vrut mereu ceva mai mult. În ciuda moralităţii tale, ai căutat mereu o viaţă mai bună, de un grad anume de lux. Te condamn! Vreau ca oricine să aibă un potenţial împlinit la maxim dar nu în modul ăsta! Aşa că te condamn că nu eşti mai altfel dar în acelaşi timp...îmi eşti indiferentă! Căci ştiu că omul...bărbatul şi femeia...este ceva relativ, ceva adaptabil şi nehotărât ca logică.

Aşa că rămân trist. Nu e vina ta. Aşa interpretez eu acest sentiment şi această situaţie. Dar îmi pare rău. Îmi pare rău că te-am adorat aşa tare când te-am cunoscut, la vârsta ta fragedă, când ne tăvăleam în pat muşcându-ne de buze... Îmi pare rău când ne-am întâlnit peste alţi câţiva ani şi ne-am iubit scurt cu amuzament şi pasiune adâncă... Îmi pare rău când ne-am întâlnit iar peste alţi câţiva ani şi ne-am simţit atât de sortiţi şi totuşi n-am fost! Dar nu-mi pare rău că te-am întâlnit pe tine! Oh, te iubesc şi te voi iubi! Aşa cum o simt şi aşa cum o cere situaţia...

Ai fost aproape cea mai frumoasă persoană din viaţa mea însă mă întristează toată situaţia asta puţin cam mult ştiind că ai fost aşa doar pentru că ţi-am dat eu voie să fii asta! Eşti o fată atât de frumoasă... Ai avut ochii de o culoare închisă iar apoi s-au schimbat! Mi-a plăcut mereu să-ţi spun că mi-ai furat culoarea ochilor mei. Chiar şi aşa, frumoasă cum eşti, caută să înţelegi că spiritul tău cere ceva mai mult decât o obligaţie dictată de familie sau un comfort aparent oferit de un oarecare tip superficial "cu bani". Caută, draga mea, să te detaşezi de mediocrităţi! Ţi-o zic cu iubire şi cu un adevărat detaşament: Fii cine vrei tu să fii şi indiferent de temeri, mergi înainte! Sincer să fiu, mă aştept să fii mai războinică decât mine aşa că profită de instinctul tău puternic!

Starbucks e o afacere ce vinde o cafea destul de scumpă dar bună. Aşa zic clienţii lor. De curând însă, cineva a vrut să fure o franciză şi a creeat afacerea "Dumb Starbucks".

În SUA există o Lege de copyright numită "Legea parodiei", în care cineva poate să folosească varii însemne grafice şi tehnice ale unei afaceri în scop comercial dacă această afacere este de fapt făcută în scop artistic sau de parodie. Problema este că Nathan Fielder (cel din spatele afacerii) nu avea nimic cu Starbucks şi numind afacerea "dumb=prostănacă" insista doar pe ideea amuzantă nu pe un gând real de parodie. Faza este că afacerea a fost închisă după 4 zile de al lor Minister al Sănătăţii. Nu mă întrebaţi de ce, vorbim totuşi de SUA. Cu toate astea, clienţi existau destui şi au stat o oră la coadă pentru a afla despre ce e vorba atunci când s-a deschis prima oară (pe 9 Feb 2014).

Conform reţelei Cheezburger, Stabucks a răspuns la această chestiune prin sentimentul că e ceva amuzant dar că afacerea nu poate să aibă continuare folosindu-se de un nume protejat de drepturile de autor. Mai nimeni nu se aştepta oricum să ţină această glumă şi este foarte bine că a fost catalogată ca o glumă sau ca proiect artistic căci altfel se lăsa cu mari prejudicii în Tribunal.

Este întradevăr Artă şi te poţi folosi în mod gratuit de anumite drepturi de imagine ale altor persoane dar asta doar atunci când o faci bine şi când de fapt nu eşti superificial în scopul tău! Chiar şi în România, te poţi folosi de arta cuiva atâta timp cât o modifici destul de mult sau atâta timp cât o prezinţi ca scop de interes public. Suntem la început noi în asta oricum, dar uite că nici americanii nu joacă bine jocul dreptului de autor.

Cei de la Profiles International România au un serviciu ce vine în ajutorul elevilor, studenţilor sau a oricărei persoane aflată într-un impas profesional.

La fel cum observăm şi pe website-ul lor oficial, serviciile sunt clare: Evaluare a personalităţii, compatibilitate cu diverse meserii, îmbunătăţirea şanselor de reuşită sau de înţelegere a propriei persoane şi a detaliilor tehnice ale unei meserii şi mult mai multe! De exemplu, hai să mă analizăm pe mine! Am avut ocazia să particip la o astfel de sesiune de analiză. Totul se face online şi în general este pe bani căci dacă eşti foarte bun la ceva, doar n-o s-o faci gratuit, nu? Au totuşi şi un Demo gratuit, o să vă zic la final despre.

După ce am făcut câteva teste, după ce am răspuns la destule întrebări despre orice, am primit rezultatele. Prin aceste rezultate am şi o listă cu ocupaţii cât mai potrivite mie, afişate în sens descrescător în manieră procentuală.

În funcţie de răspunsurile mele acordate în test, mi-a rezultat că stau bine la partea Tehnică şi la partea Creativă. Este de fapt o confirmare pentru mine asta dar este într-un fel şi o ambiţionare, căci asta ar trebui să fac. Eu unul sunt foarte blocat în faţa gândurilor la viitoare posibile meserii pentru mine dar uite că un astfel de ajutor s-ar putea să îmi dea un impuls sau să-mi confirme că trebuie să merg pe o linie anume. Ia uite, primul job! Operator standuri de încercări. Chiar văzusem în ziar un post liber la Emag Constanţa! N-aş alege asta neapărat şi nici mecanic nu prea m-aş face. Fotoreporter poate, căci de fapt o cam fac acum dar pe pro bono mai degrabă. Însă mai sunt câteva meserii pe care chiar am pus ochii de ceva timp şi pe care le văd potrivite mie oricum. Chiar îmi place să îmbin Tehnicul cu Artisticul, poate ar trebui să iau mai în serios asta...

La început de tot de Rezultat, primesc ierarhizarea intereselor. Cum spuneam, Tehnicul şi Creativul sunt în top. La Asistenţă nu sunt bun cică pentru că sunt cam introvertit şi nu prea obediant. Ups. Hai să trecem mai departe!

Primeşti mai apoi un raport detaliat despre felul tău de-a fi, neajunsuri şi plusuri ce trebuie obţinute pe viitor, definiţia indicilor ce te analizează în acest raport, definiţia industriei în care ai putea să lucrezi şi definiţia meseriei respective, ba chiar ţi se spune dacă ai nevoie doar de studii medii, de studii superioare sau orice altă calificare. Este un raport complex dar nu dificil de înţeles. Mi-a plăcut inclusiv partea când mă raportează la diverse meserii, îmi explică ceva despre industria respectivă şi îmi arată şi procentul meu de potrivire la ele. Adică aş putea lucra şi în Agricultură şi în Industria Alimentară dar cu un procent de compatibilitate anume pentru o meserie anume exprimată în raport. Îmi place asta.

Repet, Profiles International Romania are ca scop evaluarea şi îndrumarea persoanei pentru o mai bună potrivire a sa cu un mediu anume de lucru şi pentru o uşurinţă în descoperirea instrumentelor ce trebuie aplicate. Eu ştiam că sunt Tehnic şi Creativ însă nu am mers mai departe, căutând instrumente de a-mi îmbunătăţii asta sau căutând a ordona cumva meseriile potrivite. E o mână de ajutor bună şi sper să-mi ajute de azi înainte din ce în ce mai tare.

Aceştia mai oferă şi Consultanţă şi diverse Training-uri. Din câte ştiu eu, pentru asemenea evaluari plăteşti în jur de 150 de lei + 50 de lei pentru o sesiune de Consultanţă dacă asta doreşti în plus. Pe website-ul lor găsim şi o Evaluare gratuită demonstrativă deci aţi putea apela şi la acel formular. E foarte interesant ce am descoperit în acest raport şi este mai ales şi foarte util, lucru care mă pune acum pe gânduri. Trebuie să iau măsuri! Trebuie cu toţii să luăm măsuri!

Te-am iubit pe versurile altcuiva !

Eşti înzăpezit? Narcis Neaga nu te crede !

Cum a nins în Constanţa azi, acum doi ani !

Drumeţie prin oraş [27-01-14]

RDS nu vrea să mă ajute cu prizele din casă

RADET suge bine de la țâța Constanței

Alina Greavu printre cei Zece Oameni de Valoare pentru Constanţa

Oameni simpli și discuții repetitive

Nu știu să insist în Dragoste

Nehaliții și nesimțiții din Constanța cu imobile de închiriat

Ilie Rachieru de la RADET cred că se preface...

Vedetă porno, şef la CNADNR

Bancomate mai uşoare pentru populaţie !

Trei ceasuri rele

Joe şi vară-sa versus controloarele RATC!

Şi totuşi, uneori tac în faţa frumuseţii ei...

Regulă de bază pentru afaceri serioase promovate prin Facebook !

Ştiu că eşti frumoasă dar...

Americanii şi afaceriile lor "dumb" !

Tu îţi cunoşti vocaţia? Ştii la ce te pricepi? Fă-ţi un test!