Drumuri multe prin Constanța degeaba cu Euro rupți în buzunar

February 14, 2014, 10:40 am

≫ Next: 10 obiceiuri dezastuoase ce ne fac să aruncăm banii pe fereastră

≪ Previous: Tu îţi cunoşti vocaţia? Ştii la ce te pricepi? Fă-ţi un test!

$

0

0

Dacă tot n-am avut gagică de V Day, azi mi-am făcut de lucru prin oraș. Ia să vedem unde schimbi euro rupți în Constanța sau dacă poți face asta!

Am niște euro...o bancnotă destul de valoroasă dar cam deteriorată. Am zis să mă duc să caut s-o schimb pe undeva. Citind pe internet, am aflat că responsabilă de schimbarea bancnotelor deteriorate este Banca Centrală Europeană ce colaborează cu Banca Centrala Națională a fiecărei țări din zona Euro. În România, această bancă este Banca Națională Română. Dar nici asta aparent nu era responsabilă de valută ci a dat responsabilitatea mai încolo către Banca Comercială Română. Aventura începe!

Am mers prima oară la BCR-ul de pe Bdul Mamaia. A mai fost cineva acolo cu aceeași problemă și nu i-a ieșit socoteala dar am vrut să mă duc și eu să mă asigur. Așteptam la rând și am văzut că persoana de la ghișeu era chiar veselă, lucru rar la persoane din spatele ghișeelor. Mă gândeam că o să devin destul de scandalagiu dacă mă ia cu absurdități și deja îmi părea rău să-i stric dispoziția, așa că am băgat-o în seamă pe doamna respectivă cu cea mai senină față a mea. I-am zis că vreau să schimb bancnota dar că nu știu unde. Mi-a spus persoana că înainte se schimba întradevăr la BCR dar că asta a fost până în 2012. Acum trebuia să caut la BNR, că sigur se schimbă acolo. Am zis senin că ok, că atunci o să fac drumul către BNR.

Unde e BNR în Constanța însă? Nu știu de ce n-am întrebat-o asta. Știam că-i la Gară dar am căutat repede pe mobil să văd adresa. Cică strada Traian nr. 51, așa spune website-ul lor oficial. Mbine. Ajung eu la Gară. BCR era doar. Am luat-o pe jos, spre Club Doors, căutând BNR deși știu zona bine și știu că nu mai e vreo bancă pe acolo dar...am zis să caut. La Doors îl întreb pe paznic dacă știe unde e BNR sau Traian 51. A zis că acolo e Traian 68, că ar trebui să mă duc mai spre Muzeul de Marină. Trec eu de Muzeul de Marină, trec de Colonadelor, de fosta bancă Raiffeisen...ciuciu. Mi-am amintit însă de clădirea veche BNR din Piața Ovidiu. Aia era mă, nu știam eu unde e dar uite că mi-am amintit. 

Am ajuns eu acolo, nu departe de Hotel Palace. Uite clădirea! Construcție terminată la 2 iunie 1925, cu un fronton decorat simetric cu motive vegetale în jurul unui blazon cu volută şi sprijinit pe două console canelate şi decorate, la rândul lor, cu ghirlande şi frunze de acant...ah, ce clădire! Nici asta nu era!!! Cândva, era BNR aici dar...s-a dus. Acum este Direcția Agricolă parcă. M-am așezat pe un fel de margine și stăteam acolo obosit. Între timp doi agenți de pază au venit pe lângă mine și mă întrebau dacă am auzit o alarmă ceva la magazinul de lângă. Era culmea să mă ia pe sus și pentru asta. Of.

M-am întâlnit cu cineva și mi-a povestit că a mai schimbat acum 4-5 luni bancnote deteriorate la sediul BCR de la Gară. Nu prea am crezut eu asta dar am zis să insist. Am trecut iar pe lângă fostul sediu Raiffeisen, pe lângă Colonadelor, pe lângă Muzeul de Marină dar pe drum am întâlnit o poștăriță! Ce taximetriști frate? Poștărițele știu totul. Am întrebat-o unde morții și răniții....ehem...unde avem noi sediul BNR în Constanța. Răspunsul m-a șocat!

Unii zic că e la Gară, așa cum spune site-ul oficial. Alții zic că nu mai avem sediu BNR în Cța. Poștărița m-a lămurit de fapt unde e BNR. M-am întors înapoi. Pe lângă Muzeul de Marină pe lângă Colonadelor pe lângă....STOP! Aici. În fosta banca Raiffeisen, la etajul 2 chiar! 

Am intrat eu. Clădirea arată părăsită, închisă. Am întrebat un paznic dacă BNR e la etajul 2 și a zis că da, dar că nu fac operații cu bani. Dar...pot să întreb. Zice să iau liftul și să mă duc la etajul doi. Zic ok, dau să plec și mă întreabă din senin dacă fumez. Foarte curios lucru de întrebat pe un client al unei bănci. Zic că nu și dau să plec. Îmi spune bucuros că bine fac, că e mai sănătos. Îi zâmbesc, îi aprob gândul și plec. Ajung la etajul 2. Pustiu și acolo. Exact ca în Armată sau în Poliție, un oarecare paznic stătea la o bancă pustie aflată pe hol. Mă întreabă unde mă duc și i-am spus că am o treabă de lămurit la BNR. A insistat să-i spun lui și i-am zis de valută. Mi-a spus că nu se ocupă BNR cu asta, mai ales pentru că ei nici nu au vreun sediu fizic în Constanța. Deci Banca Națională Română este tehnic un fel de Bancă Fantomă. Mi-a recomandat însă Trezoreria de pe Ștefan cel Mare, că acolo siiiiigur schimbă. Zic ok. O doamnă frumos îmbrăcată se duce spre el și îl întreabă ceva secretos în timp ce plecam, el o lămurește că doream să schimb o valută deteriorată. Mai mai că mă și împușcau în cap că am intrat în sediul lor secret de la etajul 2.

Deci, dragii moșului, BNR în Constanța se află la etajul 2 undeva căci sediu fizic de sine stătător nu are. Deși Banca Centrală Europeană obligă cumva BNR-ul să aibă grijă chiar și de valută deteriorată, asta nu se întâmplă!

Eram obosit dar am continuat drumeția pe jos. O iau eu spre Toni's Trade, spre Poșta Mare și ajung eventual pe Mircea cel Bătrân. Odată ajuns acolo realizez că nu există nicio Trezorerie. Brusc mi-am amintit că atunci când am luat-o pe Bdul Mamaia dinspre Delfinariu, am văzut parcă pe undeva o Trezorerie uriașă. Cred că acolo trebuia să mă duc. Fuck my life. Nu. N-am mai avut chef! Nu azi! Am luat-o pe lângă Sala Sporturilor, să mă duc spre casă. Am văzut acolo un poster. Mâine joacă echipa locală feminină de handbal versus Craiova. E la ora 12:00 evenimentul, e intrare gratuită. Aș vrea să merg. Plec eu de acolo și un nene om al străzii mă întreabă dacă îi dau și lui o țigară. Îi zic că nu fumez, dau să plec și...deja vu! 

-Foarte bine faci! zise el.

I-am spus că e a doua persoană care îmi spune exact aceeași chestie. 

- Stai puțin! Stai să-ți zic ceva repede, să nu te plictisesc! spuse el. Se zice că omul are trei vicii mari dar de femei poți să te lași, te băutură te mai lași de asemenea dar de țigări nici dracu nu te mai scapă!

Ceva de genul a zis. Am zâmbit eu și am aprobat și am dispărut peste stradă și printre blocuri.

Când am ajuns acasă am zis să mă risc să șochez cu bancnota mea și pe cineva de la un Schimb Valutar. Am întrebat așadar o femeie de la un Exchange dacă îmi pot schimba o bancnotă dacă este deteriorată. A zis că depinde de cât de deteriorată este. Am arătat eu și mi-a spus așa convinsă de tot că nu, nu mi-o schimbă nimeni. A zis că doar BNR mi-ar fi schimbat-o dar că nu mai avem BNR în Constanța. I-am explicat eu unde e și i-am explicat ce drumuri am făcut. Mi-a recomandat și ea BCR-ul de la Gară, că poate acolo am șanse. Am plecat și de la Exchange, gândindu-mă cum naiba pot să am milioane bune în mână dar să nu le pot schimba din cauza unui sistem prost.

România, fiind în UE, este obligată să preia bancnotele astea și să le trimită peste graniță, să mențină viu un circuit. La noi, BNR cam dă bir cu fugiții. Așa că...să văd dacă mă rezolvă până la urmă BCR de la Gară sau Trezoreria de pe Bdul Mamaia sau chiar BNR, obligat de un sistem mai mare la care cu siguranță voi face o petiție. De abia aștept să văd unde voi fi trimis de data asta... Revin cu Update-uri dacă se schimbă situația.

---

10 obiceiuri dezastuoase ce ne fac să aruncăm banii pe fereastră

February 15, 2014, 3:58 am

≫ Next: Relaţia noastră vorbeşte o limbă moartă

≪ Previous: Drumuri multe prin Constanța degeaba cu Euro rupți în buzunar

$

0

0

Spun doar 10 obiceiuri dezastruoase deşi sunt mult mai multe şi cred că aş sta câteva ore pentru a le descrie pe toate. Sau poate o să mai fac o parte adiţională pentru acest articol.

Avem câteva rutine zilnice ce practic ne sărăcesc în mod constant. De asemenea, multe din acestea sunt dăunătoare sănătăţii noastre. Drept urmare, ieşim în dezavantaj în minim două moduri. Hai să vă fac o listă cu lucrurile pe care le cred eu destul de dăunătoare pentru traiul nostru modern. Nu am nicio ordine intenţionată pentru acest clasament căci fiecare lucru dăunează mult în felul său.

1. Când laşi apa să curgă inutil. Mulţi din noi avem obiceiul eronat de a lăsa apa să curgă mult prea mult atunci când de fapt nu este nevoie. De exemplu, sunt mulţi bătrânei ce locuiesc în zone bune ale oraşului, în apartamente mari dar au o întreţinere extrem de mică. De ce? Aceştia fac economie la sânge. Ba chiar şi apa de la toaletă o trag doar când se împute treaba cu adevărat (la propriu). Nu zic să-i imitaţi până la un asemenea nivel dar zic să-i imitaţi într-o măsură! Atunci când ne spălăm pe dinţi sau atunci când ne bărbierim, avem obiceiul comod de a lăsa apa să curgă. Uitaţi-vă puţin la Apometru...el se învârte destul de repede, nu stă pe loc. Indicat ar fi în unele cazuri să salvăm puţină apă într-un lighenuş şi să ne folosim de ea sau să punem dopul aferent chiuvetei şi să salvăm acolo apă în acel bol ce are totuşi un scop secundar dacă nu primar: să salveze apă în el! De asemenea e mai recomandat să facem un duş de maxim 10 minute decât să umplem o cadă uriaşă cu apă căci nu ştim să medităm în pădure sau în alt loc decât în cada fierbinte. La vreo 3-4 astfel de băi poţi consuma degeaba un metru cub de apă iar RAJA nu ne iartă la preţuri.

2. Când foloseşti tehnologie veche. Televizorul cu tub catodic, oricât de mare şi frumos ar fi el pentru tine, este o tehnologie depăşită. Consumă mult prea mult! Chiar şi vechiul tău monitor PC CRT este incredibil de "calic" atunci când vine vorba de Wattii consumaţi. Vorbeam despre asta şi aici, un CRT poate consuma 80 W pe când un LED consumă doar 14 W! E o diferenţă incredibilă! De asemenea, şi becul cu incandescenţă e ceva depăşit. E drept că becurile economice au un preţ nesimţit de mare dar sunt întradevăr mult mai economice şi mult mai rezistente. De când m-am mutat în casă nouă am insistat să avem peste tot numai becuri economice şi aşa avem!

3. Când foloseşti prea mult tehnologiile secundare. O hotă poate fi considerată o tehnologie secundară. Acest lucru poate fi comparat cu nevoile omului. Nevoia sa primară este hrana şi adăpostul, nevoile sale secundare sunt extensii ale acestor lucruri iar apoi urmează şi nevoile sale de lux ce ar însemna de fapt să ai în casă un spălător de vase sau un sistem video cu un audio Dolby Surround de înaltă calitate. Aceste lucruri trebuie folosite cu moderaţie. Ca de exemplu, aerul condiţionat. Mulţi recomandă să foloseşti ventilatorul căci este mai economic dar şi mai puţin dăunător sănătăţii. În zone caniculare precum Constanţa s-ar putea să ai nevoie mare de aer condiţionat însă este bine să-l foloseşti mai rar şi să nu deschizi şi geamul dacă tot aeriseşti artificial... Hota şi Aerul Condiţionat sunt totuşi sisteme electrice, intră în priză! Fiind atât de puternice, consumă mai mult decât alte lucruri din casă. De asemenea, cuptorul cu microunde sau alte electrocasnice ce pot consuma mult (mai ales dar MAI ALES maşina de spălat) trebuie folosite cât mai rar şi doar la o nevoie moderată.

4. Când foloseşti prea mult din ceva. Aici putem vorbi chiar şi de tehnologie. Adică, dacă nu ai neapărată nevoie de un PC, ai putea economisi ENORM folosind un laptop! Dar hai să vorbim şi despre şampon sau alte produse din această gamă. Eu m-am trezit uneori că folosesc mult prea mult dintr-un produs de îngrijire corporală. Uneori mă tundeam şi fiind obişnuit cu mai mult păr, îmi turnam în mână mult prea mult şampon. Chiar nu era necesar, mai ales că foloseam unul bun ce făcea oricum multă spumă. Ba chiar şi spuma de ras o foloseam atât de prost încât după ce mă mozoleam pe toată faţa, rămâneam cu jumătate din cantitatea turnată în mână şi o aruncam sub jetul de apă ce curgea generos în chiuvetă. Dar fetelor, voi sunteţi cele mai risipitoare în acest domeniu! Aveţi în primul rând mult prea multe produse ce oricum sunt mult prea scumpe. Folosiţi gelul de duş în exces, mai folosiţi şi nu ştiu câte creme de piele ce susţineţi că sunt necesare. Vă goliţi dintr-o tură jumate din sticluţa de parfum...este oribil obiceiul vostru de baie! Pe lângă modul incredibil de scump şi nesănătos aplicat, mai evitaţi şi realitatea practică a mascării frumuseţii voastre naturale. Ştiu că unele din voi poate radiază de fericire uneori, dar eu n-o să pot vedea asta sub o tonă de fond de ten şi machiaj. Nu vă supăraţi pe mine căci ştiu că mi-aţi da dreptate dacă vă duceţi acum în baie şi vă uitaţi puţin la sumedenia de produse de pe rafturi, din dulăpioare şi de pe suportul oglinzii. Ia faceţi un calcul! Ia rememoraţi de când aţi cumpărat un produs şi cât de golit e recipientul astăzi! Nu toate fetele fac aşa dar pot generaliza căci generalizarea înseamnă un număr superior. Aici intră neapărat şi alimentele. Ştiu că în reclame toarnă lumea cu încetinitorul tot recipientul de şampon sau ba chiar pe cel de ulei dar...nu vă luaţi după ei. Apropo, uitaţi-vă la o parodie pe tema asta pe filmuleţul de la Romercial.

5. Când laşi tehnologia să funcţioneze degeaba. Tehnologia folosită ocupă un loc destul de fruntaş în obiceiurile noastre proaste. Mulţi au obiceiul de a dormi cu televizorul deschis. Nu ştiu de ce nu observă lumea că mai toate televizoarele au o funcţie de stingere programată. Alţii dorm cu lumina aprinsă. Poate nu consumă chiar atât de mult, dar e un consum inutil. Mă mai amuză uşor iritat când unii aprind lumina într-o cameră ce este deja luminată destul de geamul aferent spaţiului. E un obicei rutinal ce trece deseori neobservat. De exemplu, în unele dimineţi, când mă pun să-mi fac patul, deschid jaluzeaua geamului dormitorului dar aprind şi lumina. După ce fac câteva lucruri realizez că de fapt nu citesc şi nici nu caut vreun ac pe podea. N-am nevoie de mai multă lumină decât cea intrată pe geam şi nici diferenţă reală nu există între camera cu lumină naturală şi cea cu lumina aprinsă de la bec. Învăţaţi să stingeţi la loc lumina când instinctul vostru o aprinde inutil!

6. Când te foloseşti prost de frigider şi de mâncare. O chestiune aparte pe care nu o auzi de la oricine este folosirea greşită a frigiderului. Câţi din voi sau mai ales câţi din părinţi voştri îşi fac timp pentru a citi un manual de utilizare? Este cea mai mare greşeală pe care o poate face cineva, aceea de a nu citi regulile obligatorii de folosire a echipamentului scump şi important proaspăt cumpărat! Ai ştii astfel că nu trebuie să pui orice fel de mâncare în frigider, că nu trebuie să dai gheaţa jos cu cuţitul sau că nu trebuie să chemi un instalator dacă vezi că îţi curge apă din frigider. De exemplu, de obicei, pentru problema cu apa ce curge este o soluţie simplă. Ştii "joja" aia de plastic găsită în aceeaşi punguliţă cu manualul? Este folosită pentru găurica aia mică din frigider ce se poate înfunda. De la ce se înfundă? De la obiceiul unor părinţi de a arunca în frigider mâncare lichidă sau vâscoasă în containere improvizate, în borcane sau chiar în pungi. Aceste obiceiuri nu doar strică buna funcţionare a frigiderului, dar îţi poate afecta mirosul zonei, proprietăţiile chimice ale mâncării, ba chiar îţi strică şi gresia cu apa ce curge continuu într-un asemenea caz. La fel şi la maşina de spălat, trebuie să citeşti Manualul de Utilizare. Îţi creşte considerabil durata de viaţă a produsului. Mâncarea de asemenea e importantă. Nu doar că e oribil să pui în borcane şi în recipiente de iaurt fel şi fel de ciorbe şi alimente (căci oricum se vor deteriora mai repede) dar poate ar fi o idee bună să mânânci mai sănătos nu doar "ce ai". Poţi să ai şi o omletă şi nişte paste uşoare ocazional şi nişte pilaf şi multe lucruri mult mai sănătoase şi ieftine ce te vor scuti eventual de vizite la doctor, plăţi la farmacist şi suprapreţ la magazinul ce-ţi vinde o haină XXL. Inclusiv obiceiurile noastre culinare sunt luate în vizor de comportamentul eficient.

7. Când ne folosim timpul greşit. Uite una nouă! Timpul înseamnă bani! Dar Timpul înseamnă mai ales...timp! De obicei nu avem timp să facem sport sau să ne gătim o mâncare. Deseori, asta se întâmplă din cauza unui trai dezordonat şi dezorganizat. Putem aşadar din cauza timpului irosit să ne îmbolnăvim căci nu facem sport sau nu mâncăm bine şi drept urmare ajungem la doctor sau putem să întârziem la muncă sau să ne apucăm mai greu de o muncă sau să muncim prea puţin şi să pierdem bani. Dar cum ne pierdem Timpul? Casa noastră e un templu. Că stăm cu părinţii sau nu, tot trebuie să avem un mediu propriu. Cuierul nu trebuie să fie plin de haine, patul nu trebuie să rămână deranjat, hainele nu trebuie aruncate toate pe un scaun, rufele nu trebuie împrăştiate prin baie... Of! Cât de multe sunt! Toate aceste lucruri consumă timp! Găseşti mai greu o haină şi dacă nu o ai călcată şi pe umeraş o să-ţi ia mai mult timp să te găteşti. Dacă nu ai cărţiile sau bijuteriile aranjate, îţi va lua mult timp să răscoleşti casa. Dacă vesela nu e la locul ei sau dacă ai condimentele ascunse prin cine-ştie-ce dulapuri şi sertare îţi va lua din nou mai mult timp să faci ceva. Cel mai eficient mod de a salva timp este să ne ocupăm la momentul potrivit de lucrul ce necesită o atenţie. Adică dacă te scoli din pat, fă patul! Dacă te speli pe dinţi, pune periuţa exact la locul ei şi roteşte naibii la loc capacul acela la pasta de dinţi! Ai venit în casă din oraş? Nu-şi arunca haina pe unde poţi. Aşeaz-o frumos în cuier sau pe umeraşul din dressing. Unde mai pui că mai pierzi lucruri şi trebuie să le cumperi, unde mai pui că uzezi lucruri prea repede şi trebuie să le cumperi. Un stil de viaţă dezordonat este foarte costisitor.

8. Când nu citeşti indexul. Altă treabă costisitoare este delăsarea când vine vorba de a urmări mecanismele prin care funcţionează un serviciu. Asta este probabil cea mai dezastruoasă dintre toate. Nu ne gândim câţi km ar face un taxi de acolo până acolo şi plătim prea mult, nu ştim cât costă de fapt un produs şi îl luăm mai scump din altă parte... Dar nici acasă nu scăpăm de propria ignoranţă. ENEL, de exemplu, îţi cere să îi transmiţi un index o dată la două luni. Dacă nu faci asta, ei estimează un cost al consumului tău şi te fac să plăteşti mai mult degeaba. De asemenea, poţi plăti mai puţin dar la o recalculare trimestrială îţi va contoriza diferenţa şi vei plăti scump. Tu trebuie doar să dai un telefon, să "vorbeşti" cu un robot şi să-i dai indexul. Atât! Te scuteşte de mulţi bani! Desigur, ca să îţi vină şi factura mică trebuie să urmezi indicaţiile din punctele 2, 3, 5... Apa consumată este de asemenea un chin enorm pentru locatari, căci mulţi administratori de bloc profită că tu nu ştii ce-i ăla un metru cub consumat şi că nu ştii care este unicul preţ de consum tarifat şi că nici nu dai apometrele la timp. Insistă! Sunt banii tăi. Multe asociaţii au o poştă pe scară şi o obligaţie cerută ca pe data de 23-34-25 ale lunii să introduci acolo o foicică unde să ai notate indexurile de pe apometre. Învaţă să citeşti acest index căci nu e complicat şi te scuteşte de milioane de lei uneori sau hai, rareori. Orice serviciu, orice consum, are un mecanism coerent sau trebuie să aibă unul! Caută să insişti în a-l descoperi!

9. Când cumpărăm inutil. Fie pentru casă, fie pentru consum propriu, mulţi bani se duc pe categoria produselor "Alte". Aici intră ţigări, shaworma, pizza, dulciuri, chipsuri... Toate acestea pot să consume o parte uriaşă din salariul tău iar tu nici nu vei ştii că ai cheltuit atât căci îţi aminteşti că ai cumpărat produse mici, cu un cost mic. Fă-ţi neapărat o listă cu ceea ce cheltuieşti! Asta funcţionează bine şi când eşti dator cuiva cu bani. De asemenea, evită să cumperi româneşte! Adică să vii acasă cu sacoşile pline, ca şi cum ţi-ai face provizii pentru Iarnă. Ştiu că-i mai greu să ieşi de fiecare dată din casă dar poate îţi e aşa greu că nu mănânci prea sănătos şi că duci un stil de viaţă dezorganizat! Poţi să-ţi iei tu multă brânză, şuncă şi destul lapte dintr-o dată degeaba, căci o mare parte din aceste produse se vor strica în frigiderul tău. Mă refer desigur la oamenii care cumpără mult prea mult degeaba şi care văd clar că îşi aruncă eventual multă mâncare la gunoi. Dacă nu locuieşti cu multe persoane, dacă persoanele alea chiar nu vor ciorbă dar tu decizi să le faci...e rău! Cumpără mai puţin şi cumpără cantităţi suficiente căci restul se vor strica şi vei fi dat banii pe ele degeaba!

10. Când nu faci curăţenie în casă. Un produs cumpărat are conturul unui deal. Creşte...creşte...ajunge undeva sus...apoi scade...scade...se strică. Îl repari apoi şi mai creşte puţin dar va funcţiona mai prost sau pentru mult mai puţin timp. Acest lucru se numeşte Ciclcul de Viaţă al unui Produs şi se referă chiar şi la casa ta! Spuneam adineauri de apa lăsată să curgă pe gresie. La frigider nu prea se întâmplă dar în baie da! Acolo se adună apă murdară sau detergent scurs sau multe ce dacă nu sunt şterse destul de repede, murdăreşte imediat spaţiile albe dintre plăcile de gresie şi inevitabil pătează această gresie. Ştiu că unele spaţii sunt mai greu de curăţat (în spatele frigiderului, în spatele aragazului, după wc...) dar mizeria sau uzura se adună şi în cazuri de neglijenţă majoră poţi deteriora multe ca aspect sau poţi strica lucruri prin rugină sau uzură a furtunelor, racordurilor şamd. Mai ales pe lângă aragaz e problemă atunci când sare mult ulei pe pereţi dar şi pe podea. Trebuie şters constant şi evident...e indicat să ai în zona aragazului un perimetru suficient de gresie şi faianţă. În dormitor, praful se poate acumula şi poate eventual să-ţi creeze şi anumite alergii sau pata aia de suc ascunsă sub noptieră îţi poate strica parchetul. O casă dezordonată şi de-a dreptul urâtă poate scădea moralul oricui şi lansează de obicei pe oricine într-o formă de depresie. Poţi să eviţi asta fiind proactiv, făcând o curăţenie la timpul potrivit sau cel puţin nu la un timp prea îndelungat. Uitaţi-vă la casa voastră! La mochetele murdare, la pantofii nespălaţi, la gresia murdară... Să zicem că e o zi ca azi, una de Sâmbătă. E mai interesant Pro Tv-ul şi Acasă Tv sau ar fi mai satisfăcător de fapt să daţi cu mătura şi cu mop-ul prin camere?

Hai să fim mai sănătoşi şi mai eficienţi printr-un mod mai ordonat şi isteţ de trai! Voi ce aţi mai adăuga la această listă?

Relaţia noastră vorbeşte o limbă moartă

February 16, 2014, 12:25 am

≫ Next: Ce a făcut joienegru pentru a schimba orașul Constanța?

≪ Previous: 10 obiceiuri dezastuoase ce ne fac să aruncăm banii pe fereastră

$

0

0

Un val de ceaţă într-o zi de Duminică. Nu-mi spune nimic starea mea curentă aşa că îmi torn în cană puţină cafea şi încep nebunia mea, gândurile mele haotice.

N-am spus nimănui asta până acum însă când eram mic de tot, obişnuiam să gândesc peste măsură orice lucru. De atunci a început. Înainte să plec la cursurile clasei mele I, mă opream cu mâinile în chiuvetă sub jetul de apă fierbinte. Încercam să mă trezesc dar doar aţipeam acolo în picioare, gândindu-mă cum nu vreau să fac anumite lucruri şi cum aş prefera mai degrabă să dorm. Tot la acea vârstă, mergând la piaţă cu sacoşa în mână, reuşeam s-o scap pe jos fără să-mi dau seama de asta. Ba chiar şi bani am pierdut în modul ăsta. Pur şi simplu, în timp ce mergeam pe stradă, mă gândeam la fel şi fel de lucruri şi căutam să înţeleg fel şi fel de lucruri. Mă concentram de asemenea prea mult la sarcina primită şi o repetam obsesiv în gând. Un vecin mi-a dat cândva bani să mă duc să-i cumpăr nişte ţigări la bucată. Am reuşit să nu pierd banii dar când am deschis pumnul să-i dau ţigările, am realizat că le-am rupt, strângându-le prea tare...căci pe drum mă gândeam constant că trebuie să îndeplinesc cu brio sarcina asta şi că trebuie să nu pierd ţigările. Aşa că le ţineam strâns de tot în pumn.

Poate aşa am făcut şi cu tine... Am strâns atât de bine încât am sufocat şi am rupt. Am strâns din datorie şi din raţiune logică dar nu din simţ natural, echilibrat şi liniştit. Ştii cum se zice: Inima are raţiuni pe care Raţiunea nu le cunoaşte. Aşa trebuie să fie iubirea! Nu zic că nu-mi semeni la stângăcia în relaţii dar poate am ajuns amândoi să vorbim o limbă străină unul cu celălalt sau chiar o limbă moartă. Dar poate asta a fost fascinant la noi. Pe când alţii vorbeau în limba lor generală noi comunicam în limba noastră proprie, limba noastră rară. Poate de asta a fost aşa frumos între noi, chiar şi cu stângăcia noastră în relaţii...

Ce a făcut joienegru pentru a schimba orașul Constanța?

February 18, 2014, 4:49 pm

≫ Next: Oraşul meu cel trist

≪ Previous: Relaţia noastră vorbeşte o limbă moartă

$

0

0

Îmi doream de ceva timp să evidențiez câteva din lucrurile importante pe care le-am făcut eu pentru acest oraș iar azi a venit din senin acea zi.

Am intrat uneori în polemici cu diverse persoane ce mă sfidau când le explicam că am lucrat la foarte multe lucruri ce țineau de acest oraș. Dar...nu pentru ei trec în revistă anumite detalii ci pentru cei care nu mă știu și pentru cei care dacă poate ar cunoaște câteva din detaliile astea, ar aprecia mai mult ce fac, m-ar susține, ba chiar ar face și ei ca mine!

Doream să scriu asta în descrierea profilului dar am cam multe caractere ce nu sunt permise, așadar o să-mi vărs puțin amarul în rândurile ce urmează și în același timp o să vă descriu puțin persoana pe care poate n-ați observat-o bine:

Salut! Eu sunt joe iar acesta este joe's blog! Acesta nu este doar un jurnal personal online sau doar un mediu de comunicare și împărtășire a unor sentimente exprimate prin varii articole de varii genuri, acest blog a contribuit activ la dezvoltarea societății din care face parte.

Pe lângă articole utile și „mult prea” detaliate precum cel despre factura ENEL, cel despre PermisulAuto, cel despre Pașaportul în Constanța sau Tarifele RAJA, (articole pe prima pagină Google) acest blog a contribuit direct la dezvoltarea orașului prin exemplul dat, prin informarea despre anumite situații, apelând deseori personal la autoritățile locale și schimbând practic situații dificile ce păreau fără rezolvare. De exemplu, cei din zona de Sud a Constanței țin minte cu siguranță cum în fiecare anotimp de Vară mirosea urât în zonă. Era o problemă a Stației de Epurare și a lipsei vidanjării. Cine credeți că a contribuit practic la schimbarea acestei situații prin trimiterea unei petiții la Protecția Mediului acum cu nu mult timp în urmă?

De asemenea, tot eu am fost primul care a adus în discuție la un nivel serios situația Cazino-ului din Constanța adunând imagini, filmări și detalii inedite prin intermediul acestui blog cât și prin proiectul joie.ro acum devenit pentru moment ctcro.wordpress.com. Începând de acolo, a urmat o avalanșă de expoziții și Știri peste tot în Mass Media, generate de fapt de primele mele acțiuni. Tot eu am fost primul la fața locului după mulți ani în chestiunea Tunelul lui Anghel Salignyși am readus în discuție o problema veche prin colaborarea cu primele persoane ce au explorat tunelul ruinat și primele și singurele persoane ce au făcut poze acolo. Acest subiect a ajuns apoi discutat peste tot prin Presă și Știri Tv. Doar pentru că Presa nu mulțumește unei persoane anume nu înseamnă că această persoană nu a stat la baza unui articol puternic.

Tot prin blogging, am mai scris despre subiecte precum: problema "junglei" din perimetrul Plajei Modern, mormântul hypogeu inedit al Constanței (ce este practic ascuns rușinos), ruinele de sub hotelul Ibis sau mizeria din oraș (subiect în care după mulți ani de liniște s-a facut câteceva...mai ales în zona Pod Butelii). Tot eu am fost primul ce a prezentat poze din interiorul Sinagogii Evreiești sau poze din hotelul-ruină Constanța Sea. Multe alte poze au prezentat o explorare urbană inedită a varii zone din oraș, punând în temă artisticul sau tragicul zonei.

Alte realizări: Promovarea activă a varii evenimente sportive și culturale prin prezență, poze și filmări, discuții despre cinematografele locale (eu fiind primul de asemenea care a vorbit detaliat și inedit despre situația cinematografului Republica) sau despre plajele noastre și istoria lor, recenzii și plângeri utile la adresa unor instituții sau la adresa unor servicii... De fapt...ce n-am discutat eu despre orașul ăsta? Îi știu aproape fiecare scurtătură sau parte rară a istoriei și a arhitecturii. Și încă mai am de aflat lucruri despre Constanța dar și încă mai am chestii inedite de spus sau încă mai am poze despre care n-a vorbit nimeni!

Nu cred că mi-au murit lăudătorii însă mulți nu cunosc ce ai făcut când dau de blogul tău și citesc doar câteva articole de pe prima pagină. Unde mai pui că sunt doar un „regular joe” un joe cu j mic ce reprezintă de fapt un tip banal, ba chiar prea banal uneori. Nu mă cred special dar cred că uneori fac lucruri speciale. Aceste lucruri sunt adunate de-a lungul anilor și poate doar câțiva au urmărit cu adevărat evoluția acestui blog. Nu vreau să mă laud nicidecum, ba chiar vreau să-mi luați fața! Să apelați voi cum am apelat și eu la autorități și instituții! Să contribuiți activ când s-a stricat becul la stâlpul din fața blocului, să sunați la RAJA când lipsește capacul de canalizare de pe o stradă ce nu e neapărat a voastră din cartier, să apelați la autorități din nou când lipsesc coșurile de gunoi dintr-o zonă anume. În toate aceste probleme și multe altele eu am găsit un raspuns și o rezolvare de la autorități sau instituții tocmai pentru că mi-a păsat îndeajuns de mult să apelez la ei sau m-am ambiționat cât am putut să lupt împotriva unei situații eronate!

Așadar poate nu credeați că un simplu blog sau că un simplu om ar fi schimbat atât de multe lucruri într-o comunitate sau în propriul său oraș, dar v-am dovedit de-a lungul anilor de fiecare dată că am putut să fac asta și am căutat să vă învăț și pe voi cum s-o faceți. Categoric sunt competitiv dar prefer să am competiție când vine vorba de schimbare socială! Așadar, are joienegru ceva de zis în Blogsoferă sau în comunitatea sa? Voi ce credeți?

Mulțumesc celor care mă urmăresc de mult timp și celor care mă apreciază pentru toate acțiunile mele. Mă bucură mult să aud pe stradă, la un eveniment sau într-un club că cineva mă recunoaște ca blogger și deși sunt deseori dificil...apreciez atenția voastră.

Oraşul meu cel trist

February 19, 2014, 7:27 am

≫ Next: Cinematecă în Constanţa

≪ Previous: Ce a făcut joienegru pentru a schimba orașul Constanța?

$

0

0

După o mie două sute şi cinci zeci de ani de când vorbeam şi pe acest blog despre Cinema Republica din Constanţa, vedem că în sfârşit mişcă ceva. 

Din anul 2009 până în prezent v-am tot ţinut la curent cu inacţiunea cinematografului însă uite că acum ceva se întâmplă. Pe scurt: o firmă a primit bani să se ocupe de lucrări iar cinematograful va fi redenumit în ceva de genul "Centrul Multifuncţional pentru Tineret Jean Constantin". Pe larg, citeşte aici. Pe blogul urban-constanţa vedem o randare grafică a posibilei viitoare faţade.

Hmm...noului stil îi lipseşte nişte graffiti, căci altfel nu ne dăm seama dacă e bulevardul Ferdinand sau altul. Pare...interesant. Măcar de s-ar face ceva bun...dar şi ieftin. Ce o să se mai laude Mazăre cu asta, în stilu-i propriu: Bă! Aţi vrut cinematograful reparat? L-am reparat! Ce mai vreţi de la mine? Mda, după ce a plecat jumate din locuitori din oraş, sătui de corupţie şi prostie...

Staţi aşa, să deschid o şampanie! Nu glumesc, pe bune! Mi-am cumpărat azi o şampanie, că o adormită de "prietenă" n-a vrut să iasă cu mine la o bere sau ceva. Treaba ei, pot să petrec şi singur! Ce sărbătoresc? Nu ştiu...viaţa! Viaţa asta minunată din Constanţa, unde interlopii blochează circulaţia ca să ducă spre cimitir un alt interlop. Mă refer la ştirea de aici.

Eram pe Bdul IC Brătianu în ziua respectivă şi văd deodată o mulţime de ţigani şi dubioşi blocând toate cele 3 benzi pe sens. Mergeau ţiganii fără probleme, Poliţia nu există în Constanţa. De fapt, există, că au trecut pe lângă ei vreo 2 maşini de Poliţie dar...ce mi-e Poliţistul ce mi-e Infractorul.

Era o imagine tristă şi crudă vizavi de decenţa dorită de mulţi. Un grup de infractori, hoţi, violatori şi cine mai ştie ce, conduceau pe ultimul drum pe un alt mare infractor numit Săceanu (ce în turcă înseamnă Şobolanul). O mizerie de oraş ce mai!

Colac peste pupăza mult prea amuzată şi apropo iar de ţigani, s-a băgat şi RATC-ul în seamă. Aceştia spun că sunt deschişi la propuneri şi idei despre serviciile lor. Aş scrie un roman dacă ar fi să le zic cât de multe ar trebui să schimbe. De fapt, o să fac asta începând cu 24 februarie căci de atunci acceptă mail-uri şi scrisori. O să le sugerez să facă un autobuz separat pentru ţigani. Oh, rasism? Mă îndoiesc că vreun constănţean se mai uită cu seriozitate la cuvântul "rasism". Noi ăştia fără maşini ajunse eventual pe pagina de Facebook parchez ca un bou, vedem ce înseamnă transportul în comun. Dacă nu dăm de bădăranii din Maxi Taxi dăm de ţiganii de pe mai toate rutele posibile. Chiar mă gândeam de curând să notez cele mai infestate zone din Cţa când vine vorba de ţigani. Ei bine...zona este chiar oraşul Constanţa căci nu ai cum să scapi de ei. Dar aţi auzit că se investeşte bani în staţiunea Mamaia? Măcar aia să fie mai modernă, nu? Am mai zis că e o mizerie de oraş? O mai zic o dată!

Dacă exista o ofertă mai bună de locuri de muncă, mă mutam naibii în Năvodari, cu tot cu peştii şi curvele lor. E şi acolo cât de cât rău dar e un rău mai mic probabil. Măcar acolo parcă se mai mişcă ceva din ce în ce mai bine când vine vorba de treburi edilitare. Am mers pe acolo la Piano Caffe Barşi e chiar drăguţ, cu preţuri ok şi ambient grozav. Na că se poate şi acolo să ieşi bine undeva. Cât despre oraşul Constanţa, mă tem că sunt mult prea multe lucruri de făcut iar aceste lucruri nu prea vor fi făcute aşa bine oricum.

Dar de Ucraina aţi auzit? Cred că mă duc acolo, îmi iau cetăţenie la Urgenţă şi mă alătur protestelor sângeroase. Doar aşa poate mai mă eliberez şi eu de sentimentele astea negre trăite aici...

Cinematecă în Constanţa

February 19, 2014, 4:57 pm

≫ Next: Mint, desigur. Dar nu prea mult.

≪ Previous: Oraşul meu cel trist

$

0

0

Diseară am poposit la Door's Club aka Clubul Uşile şi am văzut un film de Miercuri, adică un film de ăla mai aparte. Se numeşte Being Thereşi s-ar traduce ceva de genul "La momentul potrivit" acompaniat desigur şi de "omul potrivit". E vorba de un om extrem de simplu ce păcăleşte pe oricine tocmai pentru că oricine are părerea că totul e mai complex decât e. E superb şi foarte amuzant. Îl recomand!

Am stat la discuţii cu Andrei, cel care alege filmele şi am vorbit despre o posibilă Cinematecă. El şi-ar dori mult să pună bazele unei astfel de acţiuni, o instituţie ce ne-ar pune la dispoziţie câteva filme aparte. Aş plăti pentru aşa ceva un ban bun şi mi-aş dori şi alţii s-o facă! E ceva rar şi e ceva aparte şi de fapt...nici n-ar trebui să mă îndoiesc de ideea socială şi nici de business pe o asemenea temă. Filmele astea mai rare sunt superbe de-a dreptul şi merită văzute şi merită înţelese doar de un gen anume de oameni! Ştiu că mulţi ar putea învăţa multe despre multe văzând asemenea filme dar de obicei doar un gen aparte de oameni au dispoziţia de a vedea aşa ceva şi doar un alt gen aparte de oameni ar şi înţelege mult mai multe dintr-un asemenea film. Nu vorbesc desigur de o elită dar vorbesc de oameni ce şi-ar da propria părere despre un anume stil. Mi-ar plăcea ca acest oraş să aibă o Cinematică şi sper să putem realiza asta cât mai de curând. Aşa că îi doresc succes lui Andrei şi celor afiliaţi!

Avem puţine exemple de genul în oraş. Dacă cei de la Groove Hour au reuşit să aducă Festivalul Antic aici şi dacă şi alţii au reuşit să scuture puţin mişcarea socială adevărată din Constanţa prin acţiuni destul de greu de realizat, e de aşteptat ca şi alţii pe viitor să valorifice potenţialul divers al comunităţii constănţene. Aşa că atunci când mai vedem câteva tentative timide sau mai puţin timide de valorificare a culturii sau a divertismentului, ar trebui să le susţinem cu un mare curaj şi mai ales cu o mare degajare simplă şi naturală. Societatea este formată din astfel de cercuri şi din astfel de acţiuni diverse. Ar trebui să îmbrăţişăm mai rapid diverse forme de artă, distracţie şi polemică artistică sau culturală! Amintiţi-vă numele astea şi acţiunile astea şi votaţi-le într-un fel sau altul pentru propria voastră diversitate! Ştiu că avem un oraş cam trist şi sec dar oamenii din acest oraş nu sunt deloc anoşti sau mediocri! Vrei ceva mai aparte? Alege ceva mai aparte!

Mint, desigur. Dar nu prea mult.

February 21, 2014, 4:18 am

≫ Next: Article 0

≪ Previous: Cinematecă în Constanţa

$

0

0

Eu am o problemă cu minţitul. Fiind pus de mic în varii situaţii mega jenante (din cauza familiei, din cauza şcolii...) începusem să mă irit din ce în ce mai tare în faţa prefăcutului şi a minciunii. De asemenea, în topul cuvintelor nesuportate de mine se află şi celebrul "descurcăreţ". Nu-mi plac oamenii descurcăreţi căci mereu umblă după ei cu ghilimele. Şi oamenii cinstiţi şi decenţi sunt deseori isteţi şi practici, de ce să nu-i adorăm pe ei ?

Citeam un articol pe un website străin, aici. În fine, nu l-am citit chiar pe tot, căci este scris într-o manieră cam haotică. Imaginaţi-vă cum ar fi să-l punem pe Radu F. să scrie Luceafărul...

Articolul vorbeşte despre un tip ce a renunţat la a mai minţi pentru a-şi îmbunătăţii viaţa. A intrat în câteva polemici din cauza asta dar în mare parte a fost apreciat pentru sinceritatea sa. De asemenea, a fi mai sincer cu alţii dar mai ales cu el însuşi l-a ajutat să se echilibreze mai bine în materie de dorinţe în viaţă şi în materie de rezolvări aduse problemelor de zi cu zi. 

Eu am renunţat la minţit în mod treptat. Nu de tot, desigur, dar în general sunt destul de alergic la minciuni sau comportamente prefăcute. Când aveam până în 15 ani, am mers acasă la o fată, noua mea prietenă de atunci. Părinţii ei erau la muncă. Stăteam la discuţii pe canapea doar, era o vârstă mai inocentă dar şi nişte vremuri mai simple poate. Deodată, se aude soneria. "Oh, nu! A venit tata!" spuse ea speriată. Se uita în jur şi îmi zicea să mă ascund în dulap. Ridic eu o sprânceană şi zic "Um...ce?". "Sau după canapea măcar. Te rog!". Am râs scurt şi crispat de idee şi i-am zis cu convingere că îl salut şi ne comportăm normal şi gata. Nu ştiam la ce să mă aştept şi a fost bine eventual dar fata nu-şi imagina că eu chiar nu sunt capabil să mă mai înjosesc atât. 

Eram cam furăcios când eram mic şi eram şi mincinos grămadă însă aveam şi o conştiinţă uriaşă ce mă bântuie până în ziua de azi. Adică dacă mă aruncam după canapea şi mă prindea acolo cineva, nu doar că ieşea un scandal mai mare însă şi retrăiam acea scenă până la adânci bătrâneţi. Atât de conştiincios sunt. Ba chiar, prima oară când am furat ceva am furat 10000 de lei vechi dintr-un dulap de unde văzusem eu că ascund părinţii banii. Nu ştiam eu prea multe despre bani dar ştiam că-ţi cumpără dulciuri. Am cheltuit doar 1000 de lei însă iar restul de 9000 i-am pus înapoi ! Chiar suma de 1000 lei cheltuiţi era target-ul meu deşi pot să jur că aveam 5 ani pe atunci. Cum ziceam, am pus restul înapoi. Dacă nu făceam asta poate scăpam cu basma curată şi se acuzau doar părinţii între ei dar aşa...s-au cam prins ei cine a fost făptaşul şi m-au luat la bătaie aşa puţin, cum e tradiţia românească. Ultima oară când am minţit cum de fapt n-am făcut-o vreodată a fost prin 2011. Eram împreună cu cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o şi eram foarte fericiţi împreună. Părinţii ei însă nu se uitau aşa la oricine. Chiar dacă aveam job atunci, ei visau la altceva pentru fiica lor. Au cerut să mă cunoască şi m-am conformat bucuros. "Hai! Cât de rău poate să fie?" îmi ziceam eu. De obicei m-am înţeles perfect cu părinţii fetelor, de multe ori mai bine decât cu fata în cauză. Fix înainte să intrăm în curte, fata m-a oprit şi mi-a recunoscut că a spus o minciună, ca de fapt eu sunt la prestigioasa facultate X şi că trebuie să joc jocul ăsta. Am luat-o razna aproape şi oricât de frumoasă era îmi venea să plec şi să o las acolo uitându-se tâmp la scenă dar...pentru ea, după un scurt protest mini-panicat, am zis s-o fac totuşi. M-au luat ei cu întrebări simple şi bla bla dar apoi a intrat maică-sa în pâine. Şi m-a chestionat. Şi m-a întrebat cât mai e taxa acolo şi m-a întrebat de specializări. Ce jenant, să mint atât şi atât de stângaci. Apoi a zis să-i recunosc că nu sunt la facultatea aia căci s-a prins de minciuna mea. Jesus! Era să intru în pământ. Şi n-a ieşit bine, cum vezi în unele filme...că râd toţi şi totul e bine. Din rău a devenit mai rău iar ea ţipa că nu suportă mincinoşii. Am protestat şi i-am spus că unele minciuni sunt justificate, pentru un scop anume, când o faci pentru persoana iubită. "NU! SĂ NU AUD!" a spus mama fetei în mod isteric. Nu cred că am fost vreodată umilit de nişte părinţi în modul ăsta. Şi nici nu permit! M-a marcat acest incident câteva luni bune şi încă mă gândesc la el cu groază.

Deci...credeţi că mint eu prea tare? Gândiţi-vă mai bine! Sunt şanse mari să nu mint deloc când vorbiţi cu mine. Tocmai din acest motiv intru în polemici cu atâţia oameni sau tocmai din acest motiv le dau impresia apropiaţilor că pot să-şi permită să-şi impună punctul de vedere despre viaţa mea. Dezavantajul la sinceritate e că atunci când spui pe bune ce simţi sau ce se întâmplă, primeşti răspunsuri din cărţi despre cum ar trebui de fapt să faci un lucru. Un om "normal" ar zice că nu ar face o şcoală de şoferi sau că nu ar face un curs de mecanică pentru că nu îi pasă deloc de asta şi că îi place prea mult altceva. Eu, pe de altă parte, cu o sinceritate de copil naiv aş spune realitatea: că mi-e teamă sau că pur şi simplu nu înţeleg anumite lucruri sau că nu le accept. Oricare din aceste variante care s-ar potrivi cu subiectul. Cei sinceri, deschid mai multe uşi ale dialogului şi mai mereu trebuie să fii foarte puternic să faci faţă valului de păreri contra. Puternic sau poate şi puţin mai mult...izolat. Prefer să fiu sincer şi m-am simţit aşa bine prima oară când mi-am schimbat macazul pe sinceritate! Din punctul meu de vedere, este mult mai simplu să intri într-un conflict cu cineva decât să te macine o acţiune ruşinoasă!

Article 0

February 22, 2014, 5:21 pm

≫ Next: Şi ziarul Telegraf e fan 9gag

≪ Previous: Mint, desigur. Dar nu prea mult.

$

0

0

---

Şi ziarul Telegraf e fan 9gag

February 24, 2014, 12:41 am

≫ Next: Elvis!!! Nuuuu, Elvisss !

≪ Previous: Article 0

$

0

0

Ediţia de azi a ziarului constănţean "Telegraf" m-a făcut să zâmbesc pe stradă aiurea. Cum am ajuns în casă am putut să râd de-a dreptul. 

Desenul acela cu Jackie Chan este de fapt un "meme" de pe arhicunoscutul website 9gag.com. Reprezintă un fel de "cum naiba vine asta?" şi fix asta mă miram eu când am văzut că apare un asemenea "inside joke" al internauţilor pe veteranul ziar. Şi eu care credeam că în redacţia Telegraf există doar fosile, cu pozele lui Ceauşescu pe pereţi. Ca să vezi cât de plină de surprize e viaţa!

Elvis!!! Nuuuu, Elvisss !

February 24, 2014, 11:19 pm

≫ Next: Ştirea e tot ştire chiar dacă a fost postată acum o lună | De ce are Constanţa Taxă de Habitat?

≪ Previous: Şi ziarul Telegraf e fan 9gag

$

0

0

Azi-noapte eram cât p-aci să aţipesc când am auzit o voce ascuţită de femeie ce părea să ţipe la cineva în semn de protest extrem.

M-am dus din instinct la geam să văd ce naiba se întâmplă dar vocea de femeie acum era transformată în una de bărbat, apoi aud iar vocea de femeie. Venea de la un singur tip, ce mergea pe marginea străzii şi vorbea pe un ton normal, apoi protesta ceva pe un ton mai ridicat, apoi pe un ton şi mai ridicat, de-a dreptul disperat. N-am mai văzut aşa ceva decât la înmormântări. Tipul era îmbrăcat într-o geacă neagră, părea să fie ok ca aspect şi ca ritm de mers dar vorbea la telefon şi spunea ceva de genul "Hai mă Elvis că nu. Elvis...Elvisssss. Elvissssss, NUUUUUU!!!". Apoi se reseta iar la tonul neutru mai discuta ceva şi ajungea exact la acelaşi protest gălăgios şi disperat. Apoi se reseta iar. Nu-mi dau seama ce naiba se întâmpla.

Aş fi sunat la 112 dar eram prea obosit ca să mai gândesc cum naiba să descriu scena. Noaptea, acest oraş devine extra dubios.

p.s. Sau poate de abia acum a realizat că a murit Regele...?

Ştirea e tot ştire chiar dacă a fost postată acum o lună | De ce are Constanţa Taxă de Habitat?

February 25, 2014, 5:54 pm

≫ Next: Our short "love at first sight" moments...

≪ Previous: Elvis!!! Nuuuu, Elvisss !

$

0

0

În Constanţa, Presa nu prea ştie ce înseamnă acest cuvânt misterios "ştire". În esenţă, înseamnă ceva nou, ce nu ne-a mai fost adus la cunoştinţă până acum. Despre website-urile lor nici nu mai vorbesc. Îşi păstrează acolo "ştiri" de luni de zile. Mă mir cum de n-au dat faliment. De fapt, mulţi funcţionează cu tot cu Falimentul declarat...

În ediţia de azi a ziarului local Telegraf, Ionela Halciuc a scris o "ştire". Azi suntem în 25 Februarie 2014. În data de 29 Ianuarie 2014, Cristian Hagi de la România Liberă scria despre exact acelaşi subiect cu exact acelaşi titlu. Ce-i drept, Ionela a schimbat puţin ordinea cuvintelor ca să nu fie chiar copy-paste. Bravo, Ionela!

p.s. Bine că aflăm cum să plătim Taxa de Habitat dar că nu ne spune nimeni ce este această taxă. Inclusiv SPITîşi începe descrierea cu modalităţi de plată. Pe website-ul lor oficial aflăm doar ceva vag cum că această taxă "constituie venit cu destinatie speciala si este fundamentata pe necesitatea asigurarii curateniei municipiului. Se utilizeaza in scopul asigurarii colectarii si transportului reziduurilor menajere din recipientii proprii sau inchiriati (containere, europubele etc)." 

De ce are Constanţa Taxă de Habitat?

Degeaba. Acesta este răspunsul. Această taxă este definită aşa: Taxă de salubritate şi gunoi. Atât! Taxa de gunoi n-o plăteam şi la Întreţinere? Plătim de două ori acelaşi...gunoi. Taxa de salubritate o înţeleg dar oare chiar îşi justifică tariful cerut? Eu zic că nu!

Taxa de Habitat, al cărui preţ a fost majorat de către Primărie pe 1 Ianuarie 2013, se plăteşte în felul următor:

3 Lei/persoană/lună - venituri până în 310 lei pe lună per membru

4 Lei /persoană/lună - venituri până în 540 lei pe lună per membru

5 Lei/persoană/lună - venituri până în 900 lei pe lună per membru

8 Lei/persoană/lună - venituri până în 1500 lei pe lună per membru

10 Lei/persoană/lună - venituri ce depăşesc 1500 lei pe lună per membru

Să visăm că toţi cei 300.000 de locuitori ai oraşului ar plăti 3 lei pe lună. Ştiţi cât înseamnă asta? 200 de milioane de Euro lunar pentru curăţenie! Iar ăsta e un cost minim ipotetic căci mulţi plătesc 4 lei, mulţi plătesc 5 lei...şamd. Deci pentru 125 de km pătraţi de Municipiu noi plătim atât! Ultima oară când am luat oraşul la pas în mod atent, era împuţit şi nu părea că s-a dat nici măcar 1000 de Euro pentru curăţenie. Oare DNA se autosesisează sau trebuie să le dau eu un mail? Sau mai bine le scriem "părinţilor" din UE?

Our short "love at first sight" moments...

February 26, 2014, 3:23 am

≫ Next: I'm not fine at all...

≪ Previous: Ştirea e tot ştire chiar dacă a fost postată acum o lună | De ce are Constanţa Taxă de Habitat?

$

0

0

It can happen anywhere. It mostly happens on the street, in the bus or in a supermarket. There are those moments when we take a glance at someone and we just...fall in love!

Well, it's not falling in love in most cases but it is something like "Boy, I would really love to know you!". I think love at first sight is underrated. Humans don't get attach that much to looks but to personality traits as well! How can you figure out someone's personality by just looking at them for two seconds? you would ask yourself. Well, you can! Remember that guy that you didn't know but someone introduced him to you? Your human reactions, based on a long history of learning about parents, relatives and friends, interprets in a very quick way what this person is about! That's why we say "he's pretty cool" in just a few minutes of being around someone, because that's the feeling he is giving us, by acting in a way that seems to be OK for us. It's just a feeling but it is important. It could turn out that person is crazy or too needy or something like that but in general it gives you a balance.

So when you briefly "meet" a person in a bus or on the street, your brain interprets various signs. The people you see might be attractive or they might be attractive to you! They're eyes might be not just beautiful but deep. You might not know that in a conscious way but in an unconscious way you brain already zoomed in, analyzed and gave a result! That's how our brain works and that's how our body works. Love at first sight or a simple attraction via a simple glance can give you a lot of information about someone. I just went to a local supermarket and saw a pretty girl. She was dressed in a way that I appreciated. I looked at her for a short while and she looked at me. She had blue eyes, matching her blue coat. Usually you look away in the first second because you're uninterested or shy but even with shyness I insisted and she did as well. There's a link that's created and it fades away quickly but the echo remains. It's one of those "Dear Diary, I saw a beautiful person today...I wish I could say something to a person like that in a moment like this but...I can't". You move on but the echo of the thought remains because...maybe that random person in a crowd, maybe that exact one...was the one for you! One of those perfect matches for you!

I'm not fine at all...

February 26, 2014, 6:04 pm

≫ Next: Cum să "păcăleşti" AJOFM Constanţa

≪ Previous: Our short "love at first sight" moments...

$

0

0

Fetele, în general, obişnuiesc să spună că sunt "fine" atunci când de fapt nu sunt. Sexul masculin spune de obicei ceea ce are de spus iar asta înseamnă de obicei pentru mulţi că Nu, nu sunt "fine" deloc!

Ar trebui să ne recunoaştem mai des multora dintre noi atunci când ne simţim trişti sau de-a dreptul Emo. Sunt anumite caractere ce gândesc intens diverse acţiuni, cum multe alte caractere n-o fac. Tocmai din acest motiv cei deprimaţi se deprimează mai adânc pentru că cei non-deprimaţi nici n-ar ştii cum să interpreteze asemenea gândiri şi sentimente adânci. N-ar fi asta o problemă majoră dacă aceştia nu ar acuza ceea ce nu înţeleg! Nu e uşor să suferi şi este imposibil aproape să suferi după ceva întâmplat acum mulţi ani sau să suferi în urma unui lucru ce pentru alţii e doar ca o briză ce suflă frunzele fragile a unui copac şi atât. Suntem oameni aparte şi fiecare din noi suntem puternici în felul nostru de-a fi. Abstract vorbind, Gigel care e Macho şi şmecher, ar fi construit industria Oţelului dar Mircea, un Emo amărât, ar fi mai puternic sau egal puternic pentru că prin sentimentele sale ar ştii cum să aplice un Marketing eficient pentru a vinde acel Oţel. Fiecare tip uman îşi are un scop important dar în lipsa unui mediu bun de exprimare, pierd toţi...mai ales cei care nu sunt vulgari sau extra extrovertiţi. Deşi în final, din nou, toţi pierd! Echilibrul îşi are un scop de neglijat!

Mulţi din noi nu suntem în regulă deloc şi trebuie totuşi să ne prefacem că da. Nu e normal şi nu e nici eficient. Cel mai bine e să fii sincer şi direct şi să vezi dacă îţi găseşti apoi potrivirea relaţională sau socială. Avem atâtea cicatrici mulţi din noi. Ar trebui să ne apreciem durerea asta şi s-o asimilăm cumva în viaţa de zi cu zi şi în felurile noastre diverse de a fi! Trebuie să ne apreciem mai mult diversitatea umană!

Cum să "păcăleşti" AJOFM Constanţa

February 28, 2014, 2:16 am

≫ Next: O zi de întâi, când totul renaşte !

≪ Previous: I'm not fine at all...

$

0

0

În primul rând, explic că AJOFM înseamnă Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă. Este clădirea aia vizavi de Gravity Park aproape şi te duci acolo dacă vrei să-ţi iei ajutor de şomaj, dacă vrei să beneficiezi de cursuri gratuite sau dacă vrei să te angajezi pe posturile libere regăsite în sistem. Mulţi nu ştiu ce-i AJOFM aşa că...m-am simţit nevoit să explic.

Eu sunt veteran aici şi ştiu deja mai tot despre ce se întâmplă în această clădire. Mai bine mă angajau şi pe mine aici! Faza e că azi am "păcălit" puţin sistemul. În general, ca să beneficiezi de un ajutor pertinent din partea AJOFM, trebuie să-ţi faci dosar (format minim din copie după buletin, dosar cu şină şi adeverinţă de apt medical de la medicul de familie) dar trebuie să-l şi refaci apoi de 100 de ori după ce îţi expiră carnetul de luare în evidenţă. Un "cheat code" e să te foloseşti de ceea ce vedeţi în imaginea de mai sus, respectiv zona PROSELF. După cum aflăm şi din acest articol mai vechi, această zonă reprezintă un proiect european ce introduce serviciul de autoservire într-o astfel de instituţie.

Practic, am citit pe avizier ce job-uri sunt libere şi m-am dus la monitorul cu Touch Screen. E simplu rău de utilizat. Apeşi pe butonul "locuri de muncă" sau s-ar putea să găseşti deja un Search deschis. Dacă nu îţi apare tastatura cu Touch, apeşi cu degetul pe pictograma cu tastatură. Acolo scrii ce vrei. Poţi scrie "operator" de exemplu şi îţi apare o listă cu diverse meserii precum: Operator prelucrare date, Operator PC, Operator portuar... Apeşi pe butonul "Afişaţi" din dreptul anunţului şi îţi apare tot ce vrei fără să mai stai după dosar sau să stai la coadă pentru Consiliere! Îţi apare adresa, număr de telefon şi e-mail dacă există, îţi apar şi alte detalii despre cerinţele angajatorului. Este un sistem destul de bun. Rămâne doar să ai noroc şi să mai găseşti postul liber! Aşa că...succes la "păcălit"! Mai folosiţi şi voi tehnologia modernă!

p.s. Vineri nu se fac dosare, nu se primesc acte. Doar de Luni până Joi poţi preda acte, de la ora 8:00 preferabil până în 13:00. Vedeţi că sunt libere şi câteva posturi Eures, cu salarii bune. Interesaţi-vă de asemenea şi despre Cardul Profesional European.

O zi de întâi, când totul renaşte !

March 1, 2014, 6:27 pm

≫ Next: Azi am alergat pe nisip prin ploaie cu cei de la Sanasport !

≪ Previous: Cum să "păcăleşti" AJOFM Constanţa

$

0

0

Deşi Primăvara astronomică începe mereu pe 21 Martie, ziua de întâi a acestei luni este sărbătorită ca anticipare a razelor de Soare ce inundă lumea şi ca început al demersului de înseninare a existenţei în general.

Pe lângă mărţişoare şi ghiocei, Primăvara sărbătorită azi înseamnă ceva mai mult, ceva pozitiv, frumos şi fantastic. Înseamnă triumful Luminii asupra naturii moarte ce iese dezmorţită din Iarnă. Această lună înseamnă renaşterea naturii şi a sufletului uman căci omul se bucură enorm când natura îi surâde, cu nuanţa sa de un verde deschis şi puternic. Luna Martie este o lună ce trece rapid dar care are un farmec pozitiv şi vital. Poate fără să ştim, unii sau mulţi dintre noi ne simţim mai activi şi plini de speranţă sau viaţă în această perioadă. Poate aşa ar trebui, căci omul funcţionează de multe ori în strânsă legătură cu natura externă! Pentru cei fixaţi pe schimbări în dăţi matematice de genul prima zi din lună sau din săptămână, acest anotimp poate influenţa foarte bine o schimbare pozitivă de comportament. Dacă tot ne păcălim singuri că suntem deprimaţi, de ce să nu încercăm din când în când să ne păcălim că suntem fericiţi sau renăscuţi? Primăvara ne învaţă multe despre propria noastră natură. Primăvara moare în interiorul ei...aşa cum şi omul face asta. Dar Primăvara renaşte după un anumit ciclu, după un anumit timp! Nu ar trebui oare să imităm şi noi natura asta? De ce să trăim în chin şi să nu renaştem şi noi? Da, Primăvara te învaţă multe şi îţi arată de fapt atâtea dimensiuni! Ochii noştrii sunt capabili să vadă atâtea lucruri şi atâtea culori iar noi luăm asta pe merit! Chiar şi un coş plin de gunoi e acaparat de culorile unor deşeuri, ce îţi descriu doar din imagini atâtea detalii! Aceste detalii ne fac pe noi oameni, cunoaşterea şi aprecierea lor ne dau un sens aparte în existenţă. Da, Primăvara renaşte! Omul face la fel!

---

Azi am alergat pe nisip prin ploaie cu cei de la Sanasport !

March 2, 2014, 6:37 pm

≫ Next: Mi-am făcut testul HIV şi am aflat că...

≪ Previous: O zi de întâi, când totul renaşte !

$

0

0

Începutul Primăverii m-a prins bine de tot, în ritm sănătos de jog. Ieri am alergat pe un fel de maidan cu una din persoanele veterane din gaşca Sanasport iar azi am alergat cu grupul anterior menţionat, pe plaja din staţiunea Mamaia.

Este ciudat dacă n-aţi auzit până acum de Asociaţia Sportivă Sanasport dar dacă a trecut pe lângă voi informaţia asta, vă anunţ eu că sunt aceia ce au organizat crosurile Mamaia Run, Sport în Port, Maritimo Run şi City Park Run. Urmează Maratonul Nisipului dar despre asta o să vorbesc la sfârşitul articolului. Eu am participat până acum la Mamaia Run şi la City Park Run. De asemenea, aceştia organizează în fiecare Duminică o sesiune de alergat prin diverse locuri (Mamaia, Tăbăcărie...). Toate aceste activităţi sunt gratuite şi merită toată aprecierea noastră. Eu unul am vorbit despre ei şi le-am lăudat iniţiativa de la prima lor mişcare în sfera constănţeană.

Cum spuneam, m-a prins bine Primăvara. În ultima luna am început să alerg din nou (chiar şi aşa mai rar) dar şi să mănânc mai puţin şi mai sănătos plus să combin dieta asta cu multă mişcare fizică ce poate fi făcută şi într-o cameră de apartament. Drept urmare, am reuşit să slăbesc şi îmi simt organismul mai curat. Soarta a făcut să vorbesc cu o fată (grupul o ştie de Lavi...) despre Sanasport şi alergat şi să ne întâlnim pentru o sesiune de alergat pe un maidan, fost teren de sport. Am alergat probabil vreo 2 Km în reprize şi mi-a ajuns. Astăzi m-am întâlnit iar cu această persoană dar de data asta în parcare la Aqua Magic în staţiunea Mamaia, unde cei de la Sanasport organizau antrenamentul cu numărul 48. Ştiam de antrenamentele lor săptămânale (vezi pagina lor de Facebook) dar n-am participat până acum la aşa ceva căci...sunt eu mai introvertit poate şi de aia! Acum însă am zis să mă las ghidat de persoane veterane în asemenea antrenamente.

Când am ieşit din casă, ploua uşor. Eram îmbrăcat într-un trening cu un maieu pe dedesubt şi doar atât. N-a fost prea inspirat din varii motive. În primul rând, materialul trening-ului este unul ce absoarbe multă apă. Asta e...dacă altul n-am. În al doilea rând, n-aveam nimic pe cap. Părul meu nu prea des a ajuns până la urmă dat pe spate în cel mai lins mod. O să fac cum spunea un prieten bun şi o să mă tund scurt şi gata! Ar fi fost bună o şapcă dar...altă dată! În ciuda "dificultăţilor tehnice", poţi să alergi fără probleme...dacă ştii cum!

Ploua din ce în ce mai tare iar în parcarea de la Aqua Magic eram adunaţi sub 15 persoane, majoritatea băieţi. Am bănuit că asta e "gaşca" de azi dar de unde...au început să vină alte persoane...şi fete...şi băieţi iar... Ne-am adunat la final peste 50 de persoane! M-a impresionat adunarea asta. O fată a trecut pe lângă mine şi mă întreba dacă nu m-am dezmeticit încă. Mă observase mai buimac prin grup. Era totuşi 9 dimineaţa. M-am uitat suspect la ea şi nu ştiam dacă o să-mi placă persoana asta dar s-a dovedit a fi "motivaţia" mea, sponsorul meu...aşa cum îmi place mie să îi zic. Dan era cu treburi pe lângă o maşină. Daniel Antonaru este membrul fondator al Asociaţiei Sportive Sanasport Constanţa. Am dat noroc cu el la prima ediţie de cros organizat în oraş şi i-am promis că blogosfera susţine asemenea evenimente. 

Eram adunaţi aproape toţi, aşa că am plecat în ritm uşor de alergat spre plajă. Eu aveam deja gambele încordate de ieri şi mă gândeam că n-o să fac faţă la prea mult alergat. Pe jumate, nu m-am înşelat. 

Odată ajunşi pe nisip, ne-am pus în cerc iar Dan era în mijloc, arătându-ne câteva mişcări de încălzire. Majoritatea se ştiau, aşadar râsetele şi glumele erau la ordinea zilei. După câteva mişcări numai bune de pregătit muşchii de luptă, am luat-o uşor în pas alergător spre Hotel Rex. Am început din zona Cleopatra sau Hotel Aurora. E greu ca începător să alergi pe asfalt dar pe nisip e chiar chin. Nu e totuşi ceva ce ar putea să te oprească, aşa că am alergat constant cât mai mult posibil. Am reuşit să alerg constant 1 Km, până la pasarela din Mamaia. Mă depăşeau mulţi fără vreun efort aproape, chiar şi Iza (parcă aşa am convenit să-i spunem, nu?), o puştoaică de doar 17 ani, de un metru şi un pic înălţime. Am vorbit cu ea mai încolo şi uitându-mă mai bine la ea şi la ochii ei frumoşi de un căprui-verde sălbatic, am realizat că m-a mai întrecut şi în crosul de la Mamaia Run şi posibil şi în cel de la City Park. M-am odihnit puţin, mergând la pas uşor, am alergat iar până mai încolo dar apoi a început circul. N-am vrut să merg prea mult pe jos, am preferat să alerg dar mă durea rău genunchiul drept. Dan mi-a spus mai încolo că se poate întâmpla asta dacă nu-ţi faci o încălzire bună căci n-o să ai tendoanele îndeajuns de flexibile. Mă calmam, îmi trăgeam suflul şi alergam iar dar începeam să şchiopătez de-a dreptul. Nu ştiam ce se întâmplă şi mă irita. Am ajuns la Rex şi m-am întors apoi alergând şi şchiopătând. Din spate mă ajungea Bebe, motivaţia mea spontană. Alergam, mă opream şi şchiopătam, iar alergam...iar mergeam uşor. Respectiva Bebe m-a împins prieteneşte de spate şi mi-a sugerat să alerg uşor, în ritmul ei. I-am spus că mă doare genunchiul şi de aia tot rămân în urmă dar intrând în ritmul ei, culmea, nu mai m-a durut nimic. Uite ce înseamnă când alergi cu cineva! De la Iaki sau de unde eram, am alergat 2 Km probabil fără oprire!!! Nu-mi venea să cred. Ceea ce era practic o barieră fizică, o durere fizică, a dispărut atunci când alergam mai uşor alături de cineva, fără să mă mai forţez prea tare. A fost grozav! De aia spun că trebuie să ştii cum să alergi. Ea spunea că ţine de motivaţie dar nu cred că e aşa. Motivaţie ai oricum atunci când ieşi la alergat dar ceea ce te ajută cu adevărat este disciplina, o metodă anume de a face un lucru. Mersi, Bebe!

La final, în parcare, am fost serviţi cu apă şi mere. Fetele au primit o grămadă uriaşă de mărţişoare şi ghiocei! Frumos gest. După asta, câţiva din noi ne-am adunat într-un bar din Tomis 3 şi am stat acolo puţin la taclale. În fine, eu mai mult analizam lumea şi jucam rolul tipului nou în grup dar am fost băgat în seamă de câteva persoane şi am discutat pe câteva teme. Mi-a plăcut mult antrenamentul de azi. Ba alergam cu toţii ba eram singur în lumea mea şi alergam pe nisip zâmbind şi aruncând din când în când o scoică în mare. Era un sentiment plăcut. Eu sunt mai solitar de fel dar asta nu înseamnă că nu pot da o şansă unui grup, mai ales când este un grup sănătos şi pozitiv, cu o conducere atât de bună.

Cât despre Maratonul Nisipului, puteţi afla informaţii pe website-ul oficial. Are loc în data de 13 Aprilie 2014 dar de data asta se cere taxă de participare pe diverse categorii de distanţă. E necesară o taxă pentru tehnologie, amenajări şi o groază de lucruri aferente pentru un asemenea eveniment. Vreţi să alergaţi totuşi fără a plăti vreun ban şi fără să vă ţină cineva contul de poziţie şi timpi de viteză sau distanţă? Nu-i nicio problemă! Înainte de Maratonul propriu-zis, cei de la Sanasport organizează pe 12 Aprilie 2014 o simplă alergare de 5 Km (dus-întors) ce nu necesită vreo înregistrare, ce necesită doar...să alergăm! Eu unul de abia aştept. Astăzi eram cu un ceai în faţă în acel bar, cu câţiva din grupul Sanasport dar mă gândeam constant că vreau să alerg, acum că am descoperit că pot mai mult! Dacă nu ploua în continuare, cred că o luam la fugă până acasă! 

Eu sunt joe, un om simplu, deci pot face asta fără nicio grijă sau problemă, aşa că poate participaţi şi voi la astfel de antrenamente sau viitoare maratoane sau crosuri organizate de Sanasport! Vorba lor, încetează să mai fabrici scuze, aleargă pur şi simplu!

Mi-am făcut testul HIV şi am aflat că...

March 4, 2014, 12:02 pm

≫ Next: Interviu şi plimbare cu metroul prin Bucureşti

≪ Previous: Azi am alergat pe nisip prin ploaie cu cei de la Sanasport !

$

0

0

Ieri a trebuit neapărat să-mi fac testul HIV. Nu de alta, dar doar în ziua de Luni au loc testările gratuite a celor de la Baylor, o campanie despre care am scris pe CTC Constanţa City, aici.

Nu mi-a plăcut ce am găsit. Erau puţini oameni la coadă, mă aşteptam la mai mulţi. Deşi după o oră au început să apară mai mulţi. Veneau în grup unii din ei. Cum spuneam, am făcut HIV speed test. Adică îţi ia rapid sânge şi în 15-20 de minute îţi dă şi rezultatul. Nu mi-a plăcut ce am descoperit... Vorbind cu o membră a Fundaţiei Baylor Constanţa (Carmen Cenuşe), responsabilă în mare parte de colectarea acelui 2% din impozit pe care de obicei îl dăm cu toţii degeaba la Stat şi responsabilă de o informare foarte plăcută şi degajată a procesului şi a misiunii Fundaţiei, am descoperit că multă lume nu ştie atât de multe despre HIV. Am descoperit că eu...nu ştiu multe despre asta de asemenea.

Ok, staţi aşa puţin să fac o pauză că prea le-am crescut tensiunea fostelor mele partenere sexuale. Nu, nu am nici HIV, nici Hepatită B, nici Hepatită C. Testele au ieşit Negative, la fel ca în Octombrie 2012 când am făcut pentru prima oară acest test, tot la Baylor.

Acum că toţi răsuflăm uşuraţi, haide să continuăm! Mulţi ştim că HIV se transmite în trei moduri: de la mamă la făt, prin sex neprotejat şi prin sânge (la dentist, la spital...ba chiar şi la frizer). Ce nu ştiam eu şi evident alţii din coada strânsă în faţa cabinetului improvizat în Maritimo Mall, este că cei cu HIV pot trăi şi 10 ani. Ba chiar, cei cu HIV pot trăi şi 20...şi 50...şi 80! Chiar nu ştiam asta. Dar uite că Fundaţia Baylor ajută enorm, în ciuda piedicilor Statului. Dacă vă aruncaţi un ochi pe website-ul lor oficial, mai ales pe apariţiile media sau pe rapoartele anuale, o să descoperiţi cât de mult ajută această fundaţie pe cei care doresc să se testeze dar mai ales pe cei care odată testaţi au avut un rezultat Reactiv la una din aceste boli de sânge.

Baylor merge atât de departe încât să consilieze persoana, să insiste în informarea cât mai corectă şi convingătoare, să îţi plătească tratamentul şi să ţi-l asigure ba chiar să îţi hrănească şi copiii dacă e nevoie! E greu de crezut dar uite că se întâmplă! Aceşti membri şi voluntari sunt pe teren foarte des. Hai să luăm de exemplu un fragment din raportul anual din 2012:

Aproximativ 7000 de persoane din populaţia generală au fost testate gratuit pentru boli infecţioase; numărul copiilor născuţi din mame cu HIV, care au fost ajutaţi de Fundaţia Baylor, a crescut la 147, iar aproximativ 45% din ei sunt sub vârsta de doi ani; peste 1500 de persoane cu HIV sau hepatită au primit ajutor medical sau psihologic din partea echipei de la Centrul de Excelenţă. 

Aşadar, e un lucru mare ce fac organizaţiile astea iar ele se descurcă în astfel de realizări doar din donaţii sau acel 2% primit din salariul nostru. O să mai discut despre ei pe larg, având în vedere că mi s-a propus să colaborez cu ei puţin pentru o informare cât mai bună.

Menţionez din nou că în perioada 17 Feb - 7 Aprilie 2014, în centrul Maritimo (pe lângă fântână sau Filicori, fix lângă scările rulante, intrarea spre Sud) are loc doar în fiecare zi de Luni, între orele 14:00 şi 18:00 o testare gratuită pentru virusul HIV şi bolile Hepatită B şi Hepatită C. Ai nevoie doar de buletin iar în rest, poate 2 lei pentru dus-întors cu Maxi Taxi 304 (sau 4 lei pentru Maxi Taxi 302). Dacă pe anul 2013 nu ai direcţionat acel 2% către un ONG sau o Fundaţie, ai putea s-o faci acum printr-un formular tip ce ţi se va prezenta la faţa locului. Nu e o sumă prea mare căci la un salariu de 1500 de lei, 2% ar însemna doar 30 de lei. Dar uite că ajută mult căci uşor uşor se adună câteceva.

O persoană stă în cabinetul de ocazie din Maritimo în jur de 10 minute maxim, în timp ce i se cer anumite informaţii simple la care este indicat să răspundeţi sincer căci astfel ajutaţi o statistică ce ajută mult la rândul ei sistemul medical general. Tot personalul Baylor este minunat şi chiar şi în anul 2012 am fost impresionat de profesionalismul acestora. O asistentă te înţeapă puţin cu acul şi hai că nu te doare mai deloc! Câţiva băieţi din grup erau cam temători în faţa acului (oricât de uriaşi erau unii din ei) dar hai că au trecut cu brio de test. Sper ca şi rezultatele lor să fi fost cât mai bune! Consilierea, testul şi rezultatul este Confidenţial desigur. Poţi fi trădat doar de reacţia ta când ieşi din cabinet. Eu când am ieşit zâmbind de acolo, toţi de la coadă au zâmbit şi ei ştiindu-mi deja rezultatul. Nu trebuie să ai nicio ruşine, e un test foarte util ce te ajută să te menţii într-un echilibru, ce te ajută să previi o boală sau să previi agravarea ei. 

p.s. A se evita consumul de alcool cu 24 de ore înaintea testului. Poţi să mănânci înainte, nu este problemă.

Este indicat să vă "înghesuiţi" la acest eveniment de Luni căci dacă vă faceţi o programare la centrele locale Baylor va trebui să aşteptaţi ceva mai mult. În Constanţa sunt două centre Baylor unde vă puteţi face acest test în mod gratuit pe toată durata anului! Aici trebuie obligatoriu o programare. În rest, din nou, trebuie să ai doar buletinul la tine. Este o procedură simplă şi rapidă ce te face la final să te simţi mai sănătos şi ce te ambiţionează să rămâi aşa. Iar dacă eşti Reactiv la vreun virus din acestea, nu e motiv de îngrijorare mare. Se repetă testul pentru a fi siguri de rezultat iar dacă se reconfirmă problema, lăsaţi-vă pe mâna celor de la Baylor căci vor ştii cum să vă ajute psihic dar şi fizic într-un mod profesionist cu o dedicare fără măsură!

Interviu şi plimbare cu metroul prin Bucureşti

March 5, 2014, 7:21 pm

≫ Next: Stătea goală şi fuma

≪ Previous: Mi-am făcut testul HIV şi am aflat că...

$

0

0

Uăiii...am fo la Bucureştii! Uăi da' şe mare îi! 

După ce am renunţat de curând la un angajator, acesta nu a renunţat la mine. Drept urmare, ne-am întâlnit azi la o cafea şi mi-a zis să o tulesc la Bucureşti pentru a vorbi cu şeful mai mare pentru a-mi da şi dânsul acceptul suprem. Am la şefi acum de nici nu mai ştiu cum să-i ordonez. Cel din Bucureşti nu e cel mai mare, evident. Aşadar, azi am descoperit că am mai puţin de o oră să mă pregătesc pentru a mă duce la Bucureşti pentru un interviu! Eu de abia ies din casă, dapăi din oraş!

Urăsc chestiile spontane căci eu sunt cel mai metodic om de pe planetă. Atât de metodic încât de multe ori las totul baltă când mă gândesc la complicaţii. Aici însă, după ce am discutat anumite lucruri ce m-au mai calmat şi ce m-au mai convins de cât de bun ar fi locul de muncă, am zis că nu strică să fac un pas şi o drumeţie decontată oricum. Unde mai pui că luna Martie e pentru mine ca un joc de zaruri unde nu pierd nicio mână, fiecare zi având o doză mare de utilitate şi acţiune pozitivă.

Ok. Hop repede acasă, schimb de haine office-casual, luat după mine orice document considerat relevant, împrumutat nişte bani de la maică-mea (că deh...locuiesc cu maică-mea încă şi merit împuşcat) şi tulit către Gară!

Ah, Gara Constanţa! Că-i Autogară sau că-i Gară CFR, tot Infernul lui Dante e. Mi-am cumpărat rapid din Infern un Covridog. 

- Doriţi să vi-l încălzesc? a zis vânzătoarea.

- NUUUUUU! am răspuns eu grăbit.

N-aveam timp de pierdut. Voiam să prind GSM Trans-ul de la 10:30. Mi-am cumpărat rapid de pe drum şi o apă. Nu ştiam dacă să-mi iau mică sau mare aşa că am întrebat dacă are medie, gen de 1L. N-avea, aşa că am luat o apă minerală la 1,5 L (din care am băut oricum doar vreo 4 guri mici). Ajung eu la Gară-Autogară sau ce e aia şi pleacă un GSM (deşi era gol). Ca în filme comice îmi zic: I think that was it. Plecase cu câteva minute mai înainte. Whatever. Hai să îl iau pe ăla de la 11:00. Costă 50 de lei. Parfum!

Pe drum citeam din cartea "Departe de Moscova" de Vasili Ajaev şi tradusă în Română de Cezar Petrescu şi Andrei Ivanovschi. Cred că se vede amprenta clară a lui Cezar Petrescu aici. E o carte de o înaltă eleganţă a dialogului şi a gândurilor interioare. Îmi place mult dar am citit azi (şi la dus şi la întors în total) doar 20 de pagini. Wow. Şi e şi carte mică. De ce aşa? Mai citiţi-mi antetul blogului! Mă tot furau gândurile.

Ajung eu prin derulare în Buc. I-am zis şoferului unde vreau să ajung aşa că mi-a recomandat să mă lase în cartierul Vitan. Ajungem noi în Vitan dar eu nu ştiu că e Vitan (dar presimt). Şoferul uită aşa că eu mă duc la el şi îl întreb dacă am ajuns încă în Vitan. A zis că tocmai ce am trecut. Iuhuuu! Dar am coborât imediat. Acolo m-am întâlnit cu un tip ce lucra la firma care urma să-mi ia interviu. Prima oară vorbisem la telefon pe un ton normal cu el. Apoi îl sun iar şi îmi vorbea prietenos aşa, povestindu-mi ceva comic despre zona în care mă aflu. Apoi a început să-i înjure pe nu-ştiu-care şi pe şoferii din trafic. Welcome to Bucharest!

Ajung la firmă, şeful de un grad mai superior - dar nu prea superior decât alţii probabil - mă invită la o cafea de la dozatorul din o oarecare cameră din clădire. Ce bine e că am început să beau cafea de la un timp. Din instinct l-aş fi refuzat. Ce Ucraina?! Cine ştie ce al III-lea Război Mondial ar fi creeat refuzul meu. E un om foarte decent şi grozav şeful meu superior de ordinul II dar şi cel superior de ordinul I. Am semnat acte, am primit acte, totul e gata! E ceva pe domeniul Tehnic acest loc de munca, că tot mi-a ieşit partea tehnică la înaintare la testul de vocaţie realizat de curând. Sunt destul de sigur că pot să mă descurc dar rămâne de văzut... Nu-mi place să fiu rezervat aşa tare în acest moment dar...sunt. Decontat banii de autocar, condus până la o staţie oarecare de metrou, pa şi pusi cum se zice.

La Metrou eram emoţionat. Am circulat de 3 ori cu metroul la viaţa mea. O dată când eram mai pici, o dată când am vizitat un prieten acum 6-7-8 ani poate şi o dată azi. Fiind metodicul-problemă, trebuie să ştiu din avans tarif de bilet, tip de bilet, locaţie metrou şi linie aferentă, destinaţii parcurse de metroul în cauză şi alte câteva zeci de probleme. Da, e greu să fii în pielea mea. De multe ori îmi ignor ticurile şi merg înainte. Am mers prost. Am vrut să cumpăr bilet de la un ghişeu dar era închis. Oh shit. Ca în Constanţa, n-ai butic de bilete! Păi şi ce fac eu acum? Jur că primul meu impuls a fost să plec de acolo şi să caut un autobuz! Uitându-mă mai atent am văzut că mai era un ghişeu mic lângă barierele alea sau cum să le numesc? Era o tanti acolo cu telefonul cu fir la ureche. Acum realizez că poate doar aşa mă auzea dar eu aşteptam să termine de vorbit. Se uita apoi insistent la mine şi am întrebat-o cum fac să ajung la Gara de Nord. A spus ceva dar n-am înţeles căci se afla într-o cutie destul de bine izolată fonic. Mi-a zis s-o iau undeva la stânga. Mda, mersi. M-am ofticat şi a văzut şi ea protestul meu. M-am uitat apoi la tipul biletelor şi am zis să-mi iau un bilet de 2 călătorii (al cărui spate este frumos pozat minimalist de către mine mai sus/apropo...mai am un capăt cum s-ar zice) şi am zis să cutreier eu aiurea pe acolo. Femeia din ghişeu mi-a zâmbit cumva mixt şi mi-a spus că dacă nu înţeleg ceva, să-i zic! I-am zâmbit şi eu mixt şi i-am spus că nu înţeleg. M-a lămurit apoi. 

Ah, metroul. Am intrat acolo zâmbind ca un copil. Am dat şi un status update pe Facebook spunând că parcă e ca în filme, căci aşa e. E ceva rar, ce nu doar noi Constănţenii nu vedem. Unde mai pui că eu sunt amorezat rău de spaţii uriaşe şi industriale. Se vede care e nou sau rar prin Bucureşti: boul ăla care zâmbeşte constant. E lung articolul dar hai că-i funny, nu? 

p.s. Zic eu "azi" dar tocmai a trecut de ora 12 noaptea. Mă refer la ziua de Miercuri, 5 Martie 2014. 

Ajung eu la Gara de Nord. Now what? Aş fi vrut să găsesc Autogara pentru a şti de unde să iau autocarul şi când...iar apoi, să mă mai plimb puţin. Dar...de unde să încep? Am cerut ajutor pe Fb, am cerut ajutor unei amice dar...nimeni nu mă ajuta prea tare. Unde mai pui că rămâneam fără baterie la telefon? First thing first! Trebuie să mănânc ceva! Ce oare? Tot un Covridog! În Cora Constanţa de exemplu, găseşti Covridog la 3 lei şi nu e cine ştie ce. La Autogară în Constanţa, tot la 3 lei, găseşti iar un Covridog ce e mult mai lung dar cu un cârnat de ăla mai ieftin şi nu prea bun. Dar tot e bun! În Bucureşti însă, la Gara de Nord (cu faţa spre spitalul CF) găseşti un Covridog la 2,5 lei şi are foietaj de plăcintă nu pâine seacă. E foarte bun! Era cât p-aci să mai iau unul dar m-am abţinut. Ok...nevoi...nevoi! Ce mai voiam? WC! Neapărat! Mă uit eu pe harta aia cu "You Are Here" şi cică e WC fix în dreapta undeva. Da...dar dreapta cui? Am luat-o pe undeva şi am ajuns eronat la trenuri. Am găsit până la urmă un WC cu 1 leu. Dau eu să deschid uşa din termopan şi nu merge. Trag o dată bine, trag a doua oară...apoi apăs mai bine şi se deschide. Hauăleu mâncaţi-aş! Ce scandal făcea femeia de pe scaun, zicând că pentru un leu îi stric eu uşa. Şi comenta constant, în timp ce mă servea cu un bon fiscal pentru acel leu şi cu o hârtie igenică cu care să mă şterg la cur dacă e cazul. Eu eram vesel rău, căci deh...m-am plimbat cu metroul. Îi răspundeam numai de astea că ar trebui să-şi repare uşa că întradevăr e nasol că nu-ştiu-ce. La plecare i-am mulţumit şi i-am urat o zi bună. Am făcut-o ca de obicei cu dublu-sens (căci sunt politicos de fel dar şi că sunt al naibii de sarcastic) iar ea mi-a urat de asemenea o zi bună într-un mod aşa confuz.

Gata! Hai să vedem unde e Autogara! La fel ca ultima oară în Bucureşti, am întrebat un Miliţian unde trebuie să ajung. O iau pe acolo cică...mai jos...şi fix în spate la ceva e Autogara. Mkay. Am căutat peste tot şi n-am găsit! Cineva mi-a dat un răspuns bun dar era o altfel de Autogară, fără curse de Constanţa. O lucrătoare la spaţii verzi mi-a recomandat alt drum şi pe degeaba m-am dus acolo. Urc eu iar spre Gară şi întreb un nene (ce stătea cocoţat ca o statuie pe o canalizare ce scotea aburi) despre treaba respectivă. Mi-a sugerat să mă întorc de unde am venit (nu ca înjurătură) căci fix acolo e Autogara pentru Constanţa. Merită o bomboană omul respectiv căci fix acolo era! Pe strada...ţineţi-vă bine...: Părcălabul Baldovin!

În sfârşit! Am găsit. Mi-am cumpărat şi o Apă dă Bucureşti! E ca o apă normală, doar că dă Bucureşti! A costat 2,5 lei un 0,5 L de Borsec plat. Pe apa mea din Constanţa...ce era şi minerală...ce era şi la 1,5 L...am dat 3 lei.

A urmat plimbarea spre casă. În curtea GSM Trans s-a infiltrat un Simpa Trans. Ăsta costă 60 de lei până în Constanţa şi face şi el tot 3 ore. Hoţie pe faţă! Oricum, acum mă plimbam cu adevărat prin Bucureşti. Am revăzut Palatul Parlamentului şi am observat că are program zilnic de vizitare. Curtea de Apel Bucureşti era de-a dreptul magnifică! O altă construcţie solidă ce-mi aminteşte de arhitectura Greacă, furată de Romani. Pe Splaiul Independenţei capitalismul strălucea prin reclame la Coca-Cola ba chiar şi una genială de-a dreptul la Frutti Fresh. Era aşa veche, simplă şi clasică! N-am mai văzut aşa ceva... Mai jos de Universitatea Nicolae Titulescu, în parcarea întunecată a unui Lukoil, doi miliţieni savurau câte un Kebab de fiecare. Este şi ei oameni până la urmă... Ne-am oprit şi noi în popas în caz că voiam să mâncam sau mai ales să ne uşurăm. Eu am intrat din greşeală în WC-ul pentru cei cu dizabilităţi! Ce spaţiu uriaş era! Mă simţeam vinovat însă şi mi-am amintit de scena cu WC din filmul Fat Pizza (film pe care eu l-am tradus în Lb. Română pentru prima oară dar punând subtitrarea pe DC++, mi-am pierdut drepturile de autor). Nu a strâmbat nimeni din nas însă şi mi-am continuat seara cu o energie mare ce a luat naştere probabil de la cafeaua de dimineaţă şi cea de după-amiază.

După Cernavodă, mergeam pe autostradă ca şi cum eram în Purgatoriu: era ceaţă peste tot şi nu-ţi dădeai seama absolut deloc unde eşti. Am ajuns la 21:00 şi ceva în Constanţa şi asta a fost ziua mea de azi! Voi...ce aţi făcut? Vă merge bine? Vă place Covridogul?

Stătea goală şi fuma

March 7, 2014, 8:25 am

≫ Next: O s-o dai în Diabet, bă!

≪ Previous: Interviu şi plimbare cu metroul prin Bucureşti

$

0

0

Pentru a nu-ştiu-câta oară s-a trezit prinsă din nou în momentul ăsta. Era goală lângă un necunoscut ce s-a dovedit a rămâne necunoscut în continuare, fumând o ţigară în timp ce el dormea dus ca şi cum nimic nu l-ar fi măcinat în viaţa asta vreodată.

Îl ura în acel moment dar doar pentru cinci secunde, căci era prea ocupată de propria ei persoană şi de propriile ei gânduri. Era într-un nou apartament, într-un nou oraş în casa unui străin cu care se împrietenise la fel precum cu ceilalţi, sperând în ceva mai bun, sperând să nu repete aceleaşi greşeli, sperând să nu-şi irosească timpul încă o dată. Dar timpul trecea iar asta devenea enervant de evident din cauza ceasului ieftin de pe peretele camerei ce ticăia încet dar în acelaşi timp gălăgios în liniştea nopţii. Cine naiba îşi pune un astfel de ceas în cameră? se întreba ea, blestemându-şi starea. Mulţi băieţi sunt ciudaţi în pat iar acesta era ciudat în felul său dar totuşi banal. La fel ca mulţi alţii, îşi mărise viteza penetrării doar spre final, când el termina iar când ea credea că magia abia acum începe. Zâmbea tristă ca o ironie la adresa ei. Nu-i venea să creadă că se lasă păcălită încă o dată de un asemenea moment pasional de doar câteva secunde. În primele astfel de dăţi ofta zgomotos, dezvăluindu-şi nemulţumirea dar văzând că asta jenează băiatul prea mult a încetat s-o mai facă. Şi-a păstrat suferinţa şi nemulţumirea doar pentru ea căci o scutea de certuri inutile.

Credea că doar ambiţia ei şi bucuria de ceva nou o va ajuta să-şi schimbe situaţia amoroasă dar nu de asta ţine schimbarea. Ea nu ştia că mai întâi trebuia ea să se schimbe şi să se calmeze înainte de a merge înainte într-o aventură ce s-ar putea transforma într-o poveste frumoasă. Clar, s-a uitat la prea multe filme. Aşa îşi plângea ea constant de milă, fără să schimbe cu adevărat ceva în viaţa ei instabilă. S-a simţit din nou ca o adolescentă, neştiind cum să se descurce în situaţia asta. De dimineaţă poate o să bea o cafea lângă el în timp ce se păstrează tăcută, rugându-se ca respectivul să nu se prindă de distanţa ei pripită. De acolo, vede ea ce face...

Se simţea moartă dar nu într-un fel nihilist ci doar într-un fel dezamăgitor pentru ea şi pentru îngerii ei păzitori ce probabil îi rămâneau alături oricând, zâmbind deasupra ei cu căldură şi grijă indiferentă. Ce a făcut ea să merite asta? se întreba din nou în noaptea deranjată doar de lătratul câinilor. Parcă dorea să nu se mai termine ţigara aia şi să fie ceva mai îmbrăcată dar rămânea goală sub aşternutul murdar al străinului. Era goală şi în interior. Cel ce urma s-o trezească la viaţă nu îşi făcea apariţia. Dar ea nu se schimba, nu ştia cum. Continua să fie acelaşi copil ce nu ştie cum să se comporte şi acelaşi adult care în situaţii de acest gen se descurcă eventual cumva. Simţea cum îi dispare sufletul bucată cu bucată dar din nou, nu ştia ce să facă. S-a învelit bine în pat şi dintr-un gest involuntar prostesc l-a luat pe necunoscut în braţe.

O s-o dai în Diabet, bă!

March 8, 2014, 2:53 am

≫ Next: Două mese sănătoase pe zi

≪ Previous: Stătea goală şi fuma

$

0

0

Am tot auzit la viaţa noastră pe unul, altul sau alta ce ne dădea replica din titlu când venea vorba de o exagerare în sucuri acidulate sau dulciuri.

Eu m-am mândrit mereu că "n-am dat-o" în Diabet deşi mai toată copilăria mea am petrecut-o mâncând mai mult dulciuri decât mancare. În adolescenţă am fumat cât de cât, am băut o groază şi eram dependent de Coca-Cola. Tot nu aveam Diabet şi îmi spuneam că am corpul foarte rezistent totuşi, dar n-a fost chiar aşa.

Lucrurile astea nesănătoase m-au schimbat complet fizic. În primul rând, până la 15 ani aveam cutia toracică nedezvoltată complet din cauza lipsei alimentăţii sănătoase şi consistente. Eram foarte anemic şi mă dureau toate oasele până la lacrimi. De asemenea, nu doar din cauza lipsei spălatului pe dinţi sau din cauza periajului defectuos, aveam gura plină de carii şi tartru. Dar...eu nu realizam asta sau nu ştiam că e aşa rău. Maică-mea era prea ocupată şi obosită cu munca pentru a-şi da seama de gravitatea situaţiei (ba chiar când a mers cu mine într-un final la Doctor, acesta a certat-o urât că m-a adus aşa târziu acolo). Anul ăsta se împlinesc 10 ani de când am rămas fără un dinte din faţă de la o carie datorată inclusiv organismului meu slăbit şi prost gestionat. Încă mai sufăr de pe urma molarilor lipsă iar cel mai important lucru de pe To Do list-ul meu este să-mi fac dantura "lună"!

Unii din voi m-aţi cunoscut mai umflăţel în fălci în ultimii ani însă chiar şi când slăbesc la un 75 Kg sănătos, prietenii din copilărie îmi spun mereu că m-am îngrăşat. Eram slab rău şi am pus cândva nişte kile pe mine la presiunea altora. De atunci, mi-am obişnuit organismul cumva cu îngrăşatul şi n-am mai scăpat de asta când a intrat în legătură cu o glicemie ridicată (căci odată cu numărul crescut de Kg, creşte şi riscul de Diabet).

Anul trecut mi-am măsurat Glicemia de două ori, în mod trimestrial. Prima dată o aveam 95, apoi 92. Luna asta mi-am măsurat-o iar şi o am 96. Nu e deloc bine. Dacă luăm orice articol pertinent despre Glicemie şi Diabet, precum ăsta de exemplu, aflăm că valorile normale ale glicemiei stabilite de Asociatia Europeana de Studiu a Diabetului (EASD) se incadreaza intre 73 - 110 mg/dl pe nemancate. N-am dat-o deci în Diabet dar sunt în curtea domeniului său. Iar asta se întâmplă de câţiva ani, din cauza abuzului de mâncare şi alcool. N-am băut alcool mult la o vârstă prea fragedă dar după episodul cu Cola, am dat-o mai ales pe bere. Când eram slab, nu se observa vreo neregulă majoră dar asta poate pentru că mă obişnuisem cu anumite defecte atribuite diabetului precum sete exagerată, insomnii sau transpiraţie în somn, oboseală exagerată şi multe alte simptome pe care le puteţi citi şi aici sau aici. Când am permisul corpului să se îngraşe s-a putut observa şi simptomul de îngrăşare excesivă, chiar şi atunci când nu mâncam prea mult! E un lucru foarte enervant acesta şi de abia de câteva zile am făcut o legătură mai pertinentă cu nivelul ridicat al glicemiei. De exemplu, când te îngraşi la faţă, se spune că de la alcool e asta. De asemenea, tot de la alcool se spune că te transformi într-un chinez, când ieşi afară în soare şi îţi ţii ochii mărunţi căci nu mai suporţi intensitatea luminii. Discutabil...

De mulţi ani am făcut multă mişcare, chiar şi în camera mea unde pot să fac o grămadă de seturi diferite, dar asta nu m-a ajutat cât am dorit căci eram dezordonat. Sedentarismul nu e chiar aşa rău când de fapt faci mişcare în casă măcar dar îşi impune efectul negativ când eşti dezorganizat în dietă. Prin asta mă refer şi la băutură. Anul trecut am exagerat cu băutul, dintr-o combinaţie de depresie amestecată cu stare bolnăvicioasă ce-mi accentua depresia sau lipsa poftei de viaţă. E un cerc vicios iar stresul face rău de obicei doar atunci când este întreţinut. Mâncatul prost şi băutul prost este o întreţinere a acestui stres şi duce la complicaţii. Deci, te doare sufletul când te gândeşti la fost sau fostă? Ai grijă să nu fie de la copanul ăla plin de grăsime şi ulei pe care ţi-l îndeşi zi de zi în gura flămândă!

Se spune că 50% din evitarea drumului către Diabet este dieta sănătoasă şi mişcarea fizică. Informaţiile astea clare (palpabile) ar trebui să ne ambiţioneze să lucrăm mai altfel cu corpul nostru. Nu e normal să nu dormim bine, să avem gura uscată mereu, să avem gaze mai multe decât au ruşii sau să ne simţim epuizaţi fără un motiv evident. Am mai urmat o dietă majoră sau două la viaţa mea şi am văzut de fiecare dată cât de bine mă simt! E chin să te abţii de la mâncare sau de la vicii dar asta se întâmplă doar la început. De asemenea, ajută mult să îţi faci şi analize regulate sau teste la purtător. Pentru glicemia mea, eu am un glucometru de la LineMedşi îl folosesc foarte uşor. Te înţepi puţin în deget, "storci" puţin sânge pe test şi îţi arată un rezultat ce va rămâne memorat în aparat.

"Vreau să slăbesc" spun mulţi sau multe dar de fapt trebuie să facem mai mult de atât. Sunt mulţi obezi sau bolnavi ce par destul de ok fizic. Nu sunt. Nu e greu să-ţi dai seama ce e în neregulă cu tine! La fel ca problemele în relaţii, în vocaţii şi orice lucru psihic, îţi pui o întrebare: Ce anume fac? Răspunde-ţi cât mai logic şi practic! Vezi care sunt paşii tăi zilnici. E ca şi cum am merge zi de zi pe un drum cu gropi şi ne mirăm de ce ne dor picioarele. Poate drumul ăla e mai scurt dar de ce nu o iei pe cărarea funcţională şi la standarde bune? Ah, beau cam multă bere de obicei...? Păi...nu e bine! Mănânc mult prea des şi fără vreo ordine? Tu ce crezi? Oare influenţează asta corpul nostru? Mulţi uită să-şi folosească imaginaţia şi inteligenţa pentru a-şi vizualiza propria anatomie şi biologie. Mulţi, chiar şi eu! Corpul nostru e ca un dulap frumos construit iar noi aruncăm acolo şi haine şi borcane cu castraveţi muraţi ce se scurg pe haine şi nişte scule pline cu motorină şi de toate! Asta înseamnă când mănânci o mămăliguţă cu brânză şi ou, combinată apoi cu nişte mici, nişte copane de pui înecate în untură, nişte ţuică, vin şi hai şi puţină bere să fie bine! Suntem nişte dezordonaţi mulţi dintre noi şi trebuie să ne luăm un angajament faţă de propriul nostru corp şi faţă de propriul nostru psihic! E mult mai ieftin să-ţi cumperi mâncare sănătoasă decât pastile sau cârje din cauza membrului amputat.

Mi-ar plăcea ca într-o lună să-mi schimb drastic glicemia şi fizicul şi starea! Am început deja dar o să încerc să-mi respect cât mai bine o dietă care să includă în mare parte ouă, brânză, puţină şuncă sau muşchi ţigănesc, măsline, roşii, castraveţi...lucruri nu prea scumpe! Ca băutură o să continui cu apă multă, mai nou o cafea din când în când iar dacă beau bere s-o fac foarte rar şi în cantităţi mici. Alt alcool nu prea beau, poate doar vin dar un vin e indicat. De exemplu, chiar se recomandă să bei zilnic până în două pahare de vin roşu (sec de preferinţă, cu tot cu sulfiţii aferenţi) sau în jur de 150 ml pe zi dacă vrei să fii strict.

Sunt multe de zis pentru un plan concret de schimbare şi de abia acum realizez şi eu mai serios de ce nu înaintam prea bine atunci când făceam totul bine în materie de dietă sau mişcare. Uitasem de chimie, de fapt o ignoram sau îmi ignoram obiceiurile. O să revin cu detalii când voi reuşi să-mi schimb organismul şi poate veţi veni şi voi cu poveşti sau completări! Până atunci, mă duc să-mi cumpăr un vin roşu!

p.s. Exemplu de Dietă:

Mi-am cumpărat şi vin, unul roşu demisec (costă vreo 10 lei). La masa de mai sus servesc exact 150 ml. În farfurie am 3 ouă făcute "scrambled" amestecate cu 3 felii de şuncă praga (3 lei 7 felii la mărfuri ce expiră în curând). Puteam pune doar 2, ca sa nu înghesuiesc ouăle. În rest: castraveţi, roşii, brânză, măsline (nu sunt dietetice dar ar trebui să-mi iau de acum încolo dietetice că sunt foarte bune şi mari ca cele Giants) şi puţină salată de ţelină şi morcov.

Nu e mâncare multă dar te saturi şi e ideal căci nu trebuie să mănânci o masă până eşti plin de tot (stilul românesc eronat). Când mi se face foame mai pe seară, aş putea mânca la fel sau doar să gust nişte brânză, puţină şuncă şi un fruct ceva. Văd eu.

Mulţi sunt la muncă toată ziua şi nu-şi permit o dietă eficientă dar o astfel de mâncare pe zi tot îşi permit! Măcar aşa să înceapă! Ahh, ce fiori m-au trecut de la vinul ăsta! Hai, poftă mare şi să fim sănătoşi!