Joie Negru blog

Spuneam în articolul precedent că ar fi o idee bună pentru a slăbi şi pentru a-mi controla mai bine glicemia, să mănânc două mese pe zi, ceva mai sănătoase desigur. Azi la ora 12:00 am mâncat ce se vede mai sus (3 ouă făcute "scrambled" amestecate cu 3 felii de şuncă praga, castraveţi, roşii, brânză, măsline şi puţină salată de ţelină şi morcov).

E aproape ora 19:00 aşa că pot să mănânc şi a doua masă:

Mai exact: 2 ouă ochiuri, o felie de şuncă tăiată în patru, salată de ţelină şi morcov, castraveţi, roşii, masline, brânză răzuiză peste şi...mămăligă! Este prima mămăligă pe care o fac! Nu mi-a ieşit cum am vrut eu (ceva mai groasă şi umflată) dar mi-a ieşit foarte ok.

Este un platou plin ochi dar fiind vorba de asemenea produse, nu dăunează cum ar dăuna nişte cartofi prăjiţi cu copane şi cine-mai-ştie ce. E o mâncare extrem de lejeră pe care o acompaniez cu încă 150 ml de vin roşu.

La ultima dietă drastică mă forţasem să mănânc doar o dată pe zi. În două săptămâni se văd rezultatele. Aş vrea însă să încep sau să rămân la două mese pe zi căci pare mai logic şi mai constructiv pentru stomac. Poţi să te abţii poate să mai mănânci dar s-ar putea să înfuleci mici gustări spre seară ce se vor transforma în gustări mai mari aşa că poate două mese pe zi e cel mai ok (în ideea de slăbit şi detoxifiere). Să vedem ce iese! Poftă bună mie!

Staţi liniştiţi că nu fac vreo serie cu astfel de ieşiri însă menţionez antrenamentul Sanasport de azi căci a fost o vreme interesantă. Dacă nu ştiţi despre antrenamentele în cauză, citiţi-mi articolul de aici!

Azi am ieşit din casă aşteptându-mă la ploaie şi vânt teribil, aşa cum zicea la Meteo. Ei bine...Meteo a minţit. Astăzi, în oraşul Constanţa...a nins! N-a nins prea puternic ba chiar fulguia foarte puţin când am început noi să alergăm. Am prezis eu vremea asta... Ultima oară când ne-a lipsit atât de tare Iarna din Decembrie şi Februarie, a nins în Martie şi Aprilie.

Credeam iar că nu vom fi mulţi la alergat dar cu o oarecare întârziere au apărut din ce în ce mai mulţi şi iar ne-am adunat vreo 50 de persoane. De data asta am alergat Dus pe asfalt ca să nu ne chinuie vântul iar Întors pe nisip. Am alergat fără să mă opresc cam 1 Km cred, din parcare la Aqua Magic până la Melody. Începuse iar să mă doară genunchiul drept, nu ştiu de ce naiba. N-am avut vreodată picioare sau mâini rupte aşa că nu-mi înţeleg sensibilitatea. Dan, şeful haitei, a alergat puţin alături de mine şi mi-a deschis ochii în faţa unor tehnici. Mi-a spus că atunci când alerg nu trebuie să-mi arunc călcâiele prea în spate, că trebuie mai degrabă să-mi arunc genunchii înainte. De asemenea mi-a spus că eu alerg drept iar la mărimea şi greutatea mea nu fac decât să pun mai multă presiune pe genunchi şi picioare şi că ar trebui să alerg ceva mai înclinat în faţă. Am încercat eu să fac asta dar m-a durut genunchiul toată ziua. Chiar şi aşa, am început alergarea la 9 şi ceva iar pe la 10 mai toţi terminasem de alergat. Nu durează mult un astfel de antrenament, chiar şi atunci când eşti novice. De cei începători se ocupă oricum unul/una şi altul/alta din grup. Mâine poimâine poate iau şi eu sub aripă pe cineva...

După ce am terminat toţi de alergat n-am mai fost serviţi cu apă şi mere ci cu...mucenici. Veniţi şi voi data viitoare căci cine ştie ce surprize ne mai aşteaptă!

De grămăjoara de poze făcute azi s-a ocupat cineva din spatele noului proiect local numit Smiles of Constanţa.

Ne-am cumpărat şi noi un Smart Tv în casă. E un Samsung LED de 81 cm şi este destul de interesant.

Cum produsul n-a venit cu usb-ul wireless ce mi-ar fi permis să mă conectez la Router-ul din casă, l-am conectat la priza de internet pe care am meşterit-o acum o lună parcă. Mi-a plăcut enorm că nu mi-a cerut date de identificare sau parole...s-a conectat imediat! Chiar că-i Smart! Am pus şi mouse wireless la el şi a funcţionat. Poate o să-mi cumpăr cândva un kit separat de mouse + tastatură wireless pentru tv căci practic pe un astfel de televizor de generaţie nouă poţi citi ziare online, poţi să intri pe mail, poţi să intri pe Facebook...de toate! E ca un computer. Bună treabă. M-am chinuit însă cu suportul de perete căci nu aveam şuruburi la el plus că mă oftică faptul că îmi lasă o distanţă de perete de doar 5cm şi nu 10cm cât ar fi recomandat pentru o aerisire bună. Nu mi-a plăcut de tipul din Cora care ne-a vândut produsul căci în ciuda unei sume foarte bune de bani a fost cam aerian. Putea să-mi dea un suport mai bun sau să mă anunţe că nu am şuruburi la el şi putea să-mi dea şi cabluri audio sau hdmi pentru tv pentru a-l conecta cu home cinema-ul cumpărat tot de la el. Ruşinică. Unde mai pui că dacă nu întrebam, nu ne luam o reducere la produse. Noi spuneam "ce bine că am întrebat..." iar el completa "Eh, vă spuneam eu oricum...". Sigur. Mai trebuie lucrat la calitatea servirii în Cora!

Tastez de pe laptop-ul meu acum, laptop-ul ăla care se stinge când are el chef. Acum că stau cu un Facebook şi un Blogger deschis, nu face fiţe dar dacă îi mai deschid şi un Youtube de exemplu, îmi dă imediat un BSOD. Ca să-l repar am câteva opţiuni, ca de exemplu să-i cumpăr o placă de bază ieftină de pe Ebay şi să încerc eu să schimb tot. O alta e să merg la un Service cu el şi să facă asta în locul meu dar mi-e că m-ar usca de bani şi nu merită să bagi prea mulţi bani într-un astfel de laptop. E ca faza aia cu cartuşele de imprimantă: uneori sunt mai scumpe decât imprimanta în sine. Rămâne de văzut ce fac cu jaful ăsta. L-aş fi vândut pe piese dacă nu era atât de migăloasă şi anevoioasă această soluţie. Mă irită că e Dual Core, 4 Gb ram, 512 Mb video dedicaţi şi multe chestii minunate. Dacă era mai jaf pe bune, mă irita mai puţin.

Sunt pe linia de plutire a planului meu de 2014. Mi-am zis că anul ăsta o să caut să fiu mai liniştit, că vreau un loc de muncă, şamd. Mutarea într-un nou apartament mi-a prins enorm de bine (chiar dacă locuiesc cu maică-mea şi merit împuşcat pentru asta). Ca să stau singur e mai complicat căci sunt prea multe variabile raportate la felul meu de-a fi, variabile ce mă blochează într-o stare de neputinţă în faţa unor lucruri sau variabile ce-mi fac viaţa mai grea în anumite situaţii în faţa cărora alţii se prefac că se descurcă mai bine. Am reluat de ceva timp şcoala de şoferi dar am pus-o pe pauză din nou. Mă presează mulţi s-o fac dar asta nu face decât să mă...preseze! Ca să vezi! Dacă ajung la ştiri pe fundalul titlului "Un isteric a omorât un om...." să nu vă miraţi de ce. Loc de muncă am de o săptămână dar nu prea am zis asta nimănui şi nu sunt deloc bucuros. În primul rând, că e vorba de muncă. Like...d'oh! În al doilea rând, că nu sunt sigur cât de bine o să mă descurc şi nici nu sunt sigur de programul fix, plata fixă, şamd. Dar...măcar există acest loc şi nişte bani ok tot o să-mi iau. De două ori pe lună chiar.

Cu sănătatea stau foarte bine. După fostul test făcut ce a ieşit Negativ în toate, am tot ţinut-o în dieta mea cu o masă de după-amiază (de obicei omletă cu diverse chestii) şi o masă nu prea complicată noaptea (ieri am mâncat ciorbă de perişoare, azi am mâncat o porţie absolut simplă de cartofi prăjiţi). Pe lângă asta sau înainte de asta, am început să beau câte o cafea de dimineaţă iar după aia să-mi spăl dinţii şi stomacul cu un măr. M-a ajutat asta, se văd efectele benefice. Pe lângă toate acestea însă, uite că mă mai ambiţionez să ies măcar Duminica la alergat cu cei de la Sanasport. Chiar dacă e de dimineaţă, chiar dacă mă dor gambele şi acum de la ultima alergare...mă ambiţionez să fac puţină mişcare căci e bine dar şi pentru că mi-e dor (mai ales acum de când e maică-mea în concediu şi nu prea mai am chef să fac tumbe prin casă sau alte chestii de fitness). După alergat ieşim de obicei în Piti's Cafe din Tomis 3 şi nu strică dacă beau o bere matinală. La un organism activ şi sănătos îţi permiţi destule bombe calorice sau alcool matinal. Oricum, dacă mie îmi place berea...nu renunţ la ea. Cola mai e cum e...dar Berea e bună. În ultimul timp am băut-o mult mai rar însă căci altfel îmi stricam karma dietei.

În rest, am fel şi fel de planuri. Dacă rămân mult la locul ăsta de muncă, nici nu ştiu ce naiba să-mi cumpăr de banii respectivi. O parte oricum se duc pe propria mea mentenanţă şi pe câteva cheltuieli ale casei. Poate îmi permit şi eu o tehnologie ceva, deşi la puţini bani o să am puţine dorinţe. Sunt obişnuit cu pofta agăţată în cui. Tragic de obişnuit. Eu sunt cheltuitor de fel dar dacă aş avea o grămadă mai mare de bani, i-aş investi isteţ cred eu. De exemplu, aş vrea să mai învăţ şi eu o limbă străină. Germana ar trebui s-o învăţ. Şi Franceza trebuie repetată căci o ştiam înainte iar la Italiană...trebuie să mai lucrez pentru a o perfecţiona, chiar dacă înţeleg mai tot din ea sau mă pot face înţeles. My English is quite fine şi chiar am avut ocazia s-o mai repet zilele astea căci noua muncă presupune multă conversaţie în Engleză (nu, nu lucrez la vreun job de ăla cu asistenţă tehnică prin telefon). Italiana, Spaniola şi Franceza sunt limbi uşoare pentru români dar observ că Engleza e foarte grea. Vedem acum generaţiile astea noi de copii ce n-au Cartoon Network în Engleză. Chiar dacă mai exista asta, tot erau ocupaţi cu mult prea multe activităţi şi nu ar mai fi lenevi ore întregi în faţa tv-ului pentru a învăţa limba cum am învăţat-o eu. Cred că învăţ repede limbile străine dar am nevoie mare de un profesor sau măcar de ceva vizual. Văd eu cum fac şi când fac.

Oh...câte chestii de făcut... Mă simt aşa...iritat. N-ar trebui...dar mă simt iritat. I need to get laid or something...

Vreau să discut în mod exclusiv despre două subiecte sau trei. Mă repet puţin zicând că lumea încă nu se lasă bătută şi continuă să dea lecţii în stânga şi în dreapta, deşi lumea nu ştie exact ce spune.

Nici nu ştiu de unde să încep. De obicei, când vrei să faci un raţionament pertinent, tragi o linie şi separi lumea pe categorii şi subcategorii. O subcategorie de oameni ar fi părinţii tăi, care ţi-au spus să fii inteligent şi ordonat când ei de fapt sunt cam "pe lângă" în lumea inteligenţei sau sunt cei mai dezordonaţi oameni posibili cu care ai avut ocazia să locuieşti până acum. Categoria principală ar fi omul ce spune că ştie dar care nu respectă asta sau care...nu ştie. Aşadar, părinţii sunt o subcategorie. O alta este un coleg sau un şef, ce spune că el a ajuns unde a ajuns prin forţa sa proprie şi printr-o dexteritate ce n-a ajuns pe la urechiile nimănui până acum. N-o spune chiar aşa dar asta se înţelege. Nu spun că ei spun asta doar din cauza mândriei şi că e rău, căci o doză suficientă de mândrie e bună. Mulţi uită de unde au plecat sau uită că asta nu înseamnă de fapt locul geografic şi coordonatele GPS. Când spui că ai plecat de undeva, te referi în principal la o condiţie psihică şi materială şi la anumite întâmplări ce ţi-au condiţionat ascensiunea. În general...toate aceste întâmplări ţin de Noroc. Unii recunosc asta, alţii se fac că plouă. Că accepţi noţiunea Norocului în viaţa ta nu te face mai puţin puternic atunci când tu chiar ţi-ai condiţionat acel noroc. Vorba "Norocul ţi-l faci singur" e o idioţenie şi o minciună. N-ai cum să-ţi creezi propriul noroc ci ai cum să ţi-l condiţionezi. Păi, Dinu Patriciu a avut noroc de oameni proşti la putere pentru a cumpăra Rompetrol şi pentru a-l revinde cu tot cu datorii în timp ce ieşea pe plus oricum. Dacă intervenea un alt factor, putea să aibă ghinion, indiferent de dibăcia sa personală. Aşadar, trebuie să fim mai corecţi în exprimare. Dacă stăteai acasă închis şi erai semi-mort, aveai şanse minime de câştig. Dar tot puteai câştiga. Dacă totuşi mai faci ceva şi insişti cumva...îţi cresc şansele. Atâta tot. Nu există o formulă minune, căci suntem practic prea multe categorii şi subcategorii de oameni! Asta e părerea mea, desigur.

p.s. Părerea mea ce ar putea suna ca şi cum aş spue că ştiu eu mai bine... De obicei dau impresia asta doar când cineva mă atacă. Adică eu pot spune că ştiu mai bine dar o spun pentru mine şi descriu acest lucru în mod corect. Alţii însă ar spune "Nu e aşa...!", în loc să spună "Ei bine, eu gândesc altfel..." şi iese apoi confuzia asta a jocului de putere şi poate şi o stângăcie din partea mea dacă nu ştiu să controlez dialogul.

O altă problemă de exprimare în sensul subiectului discutat este aceea a noţiunii de muncă. Mă irită de-a dreptul persoanele ce îmi povestesc anumite tehnici de muncă ce funcţionează la ei sau ce funcţionează pentru România, ca şi cum toţi românii ar fi la fel. Românul tradiţional are un fel foarte sâcâitor de a fi angajat, ca de exemplu acel fel ce dictează o lene în muncă pentru a o prelungi şi pentru alte zile sau o muncă de aia agale plătită la oră. Nu-mi place să lungesc o muncă doar pentru că aş fi plătit la oră şi mai ales nu-mi place să PAR activ doar aşa, de schepsis, în vizorul unui şef. Practic, e ca şi cum aş sta 5 ore în loc de una să-ţi repar un PC sau ceva ca să nu te iei de mine când vezi că stau degeaba. Păi da dar...eu stau degeaba acum că mi-am terminat treaba! Ştiu că mai pot să fac ceva în timpul ăsta dar poate chiar nu e urgent sau nu e de făcut! Când mă angajezi mă angajezi şi pentru a sta degeaba pentru tine, tocmai pentru că în timpul ăla s-ar putea să intervină ceva. Nu poţi să angajezi pe cineva pentru a-ţi lucra 8 ore pe zi într-o manieră a genului de lucru a 8 ore pe zi la propriu! Am fi extra epuizaţi cu toţii în cazul ăsta şi tocmai din acest motiv există Inspectoratul Muncii şi legi ce condiţionează aceste activităţi. Unii şefi cred că angajatul stă degeaba intenţionat când de fapt stă degeaba căci şi-a făcut deja treaba pe ziua aferentă de lucru. Drept urmare, şi angajatul devine viclean şi începe să lucreze mai lent doar aşa...de ochii lumii. Scuzaţi-mă, dar cred că tocmai v-am rezolvat una din marile probleme ale firmei voastre! Ah, nu vreţi să ascultaţi de asemenea raţiuni? Continuaţi atunci cu profitul zero sau minim şi cu insolvenţa ce vă bate la uşă!... Ah, sunteţi vedete chiar şi aşa? Păi...o vedetă în România nu prea valorează mult pe Terra. A ajuns Andreea Esca în vizorul francezilor dar asta nu înseamnă cine ştie ce iar dacă înseamnă ceva, vorbim totuşi de alte ambiţii şi calităţi adevărate, ce funcţionează!

Ca paranteză finală, arunc o idee ce m-a lovit azi în pofta de discuţie pe blog. Pe Fb sau pe 9gag am văzut o poză ce spunea că nu ar trebui să ne învăţăm copiii în maniera în care am fost noi învăţaţi pentru că trăim acum în alte timpuri. Nu ştiu de ce nu le intră în cap oamenilor aceste lucruri. Nici n-am ce să descriu mai departe din acest subiect, e simplu! Timpuri noi, metode noi. Desigur, pilonii învăţăturii rămân dar metodele şi categoriile se schimbă. E ca şi cum îi interzici copilului să nu citească pe Wikipedia căci o carte e mai bună. Serios? Ştiu că e războiul ăla între Kindle şi Carte fizică din hârtie dar totuşi...e acelaşi rahat! Unde mai pui că un mediu online e mai rapid şi mai atotprezent în general. Apoi faza aia cu "Nu vreau să-mi repeţi greşelile" este la fel de idioată. N-ai cum să opreşti asta şi n-ai cum s-o controlezi! E ca Norocul! Ai şanse mari să-ţi educi copilul bine dar s-ar putea să nu iasă totul cum vrei tu. Nu o zic ca ceva rău dar ca ceva legat de spirit şi libertatea alegerii. În fine...morala e următoarea: Crezi tu că ştii mai bine sau crezi tu că altul ar putea să te înveţe mai bine? Părerea mea şi a multora este că nu. Ascultă orice dar alege cu grijă ce pui în practică şi nu te îndoi de propriul instinct şi de propriile dorinţe şi valori! Aduceţi-vă aminte că omul a scris Cartea şi nu viceversa! Viaţa nu se învaţă de la alţii ci o înveţi singur de fiecare dată, indiferent de Istorie şi îmbunătăţiri aduse Istoriei. Fiecare din noi ştim şi nu ştim ce înseamnă Viaţa, de fiecare dată la fel.

Citind din nou pe Internet fel şi fel de articole despre ce ar face unii dacă ar avea un sac cu bani şi gândindu-mă la spusele cuiva ce-mi inundă mintea ca un ecou, am zis să realizez mai bine ce nu am şi cât de bine e că nu am asta.

De exemplu, e bine că nu am familie şi copii! Nu o zic eu neapărat ci băieţii şi rareori fetele de până în 30 sau 35 de ani ce au soţie/soţ şi copil. Îmi povestesc ceva despre familia lor şi mă întreabă dacă am soţie. Eu zic că nu iar replica e mereu aceeaşi: Nici să nu te căsătoreşti! Dacă ei o spun...înseamnă că ştiu ei ceva.

Nu e uşor să locuieşti pe Terra, cu atât mai greu în România. Aici, deseori, stângăcia în viaţă nu este conturată doar de lipsuri şi neajunsuri (gen n-ai casă, maşină şi smartphone) ci şi de posesii reieşite din planuri pripite sau...ghinion ghidat. Nu e deloc ceva local, e internaţional căci doar statuia din imagine nu e din România. Şi alţii s-au trezit devreme într-o căsnicie nedorită, forţată şi acceptată prostesc sau într-o situaţie de fată lăsată gravidă şi pensie alimentară forţată de asemenea. Aşadar, în afara excepţiilor de la regulă şi cazurilor fericite ce sunt rare, a avea o familie când eşti tânăr şi nepregătit e o mare eroare umană! Cu toate astea, aşa ne-am născut majoritatea din noi. La câte mofturi are şi omul, cu greu am fi făcut copii altfel... Glumesc desigur dar în acelaşi timp nu.

Deci...familia mea proprie. Asta nu e singura chestiune pe care mă bucur să n-o am. Mă mai bucur de exemplu că n-am datorii sau că n-am fost "descurcăreţ" de ocazie şi să iau un împrumut de la un cămătar sau de la un prieten golănaş de cartier. Mă bucur că n-am vreo boală şi că m-am ferit la viaţa mea de fete dubioase. Am fost deseori cu cele mai nebune şi bizare fete dar nu cu fete uşuratice peste măsură (sau hai, cu vreo 3-4 din astea) sau nu cu fete "murdare". Mă bucur de asemenea că nu-s bărbatul tipic ce merge la curve sau ce sparge seminţe degeaba la fotbal. Asta cu fotbalul nu e aşa grav deseori probabil dar...este în cazul multora ceva prea obsesiv şi rău. Aproape că mă bucur de asemenea că nu sunt şofer. Vreau neapărat să fiu dar mă cam tem de reacţiile adverse. Copii, soţie infidelă sau nepotrivită, datorii, şoferie şi nervi în trafic...toate acestea ne scurtează viaţa incredibil de mult. Practic, nu stai după asta, căci nu ştii cât vei trăi oricum dar tot practic, unele lucruri e bine să le eviţi. Şoferia nu trebuie evitată căci e utilă însă...n-aş vrea să fiu şofer în România! Aici nu cred că mă poate contrazice cineva.

Mă bucur oarecum că n-am avut multe cadouri şi avuţii. Eu dacă mâine plec de acasă, aş putea să-mi înghesui lucrurile mele de valoare în vreo două geamantane. Este cam trist asta, căci mi-ar fi plăcut să păstrez fiecare capac de Coca-Cola, fiecare abţipild Turbo şi aşa mai departe dar...într-o viaţă haotică, poate că e bine să fii mai minimalist pentru a te mişca mai rapid când vrei să faci o schimbare. De asemenea, tentaţia de ceva "nou şi sclipitor" este minimă la mine. Ieri, de ex, m-am jucat puţin pe un Samsung Galaxy S III. Nu-mi place, e prea mare. Aş vrea unul poate dar...doar poate. Mi-ar plăcea de fapt să am tehnologie multă, să am câte una din toate dar când ştiu că nu-mi permit, nu mă bag la rate şi sacrificii peste măsură pentru un obiect. M-aş descurca poate dar costul psihic pentru acea realizare este prea mare. M-am obişnuit cu răul şi e un lucru trist, dar uneori e un lucru bun. Evident, n-am gânduri Amish, deci cumpătarea asta forţată de cândva, îmi oferă acum un echilibru pe care l-am ajustat eu. Gen, mi-aş cumpăra o vilă cu piscină dar aş vrea-o suficientă şi plină de dotări necesare, nu cu ceva în exces de ordin grandoman. Mai practic şi personal, din următorul meu salariu aş vrea să-mi iau...nimic. Aş vrea să plătesc puţin la întreţinere şi altele dar restul să-i adun. Pe Wishlist am şi eu totuşi un Smartphone, un Laptop şi mai ales un DSLR dar...salariile fiind aşa mici iar produsele aşa scumpe, mai bine adun banii până îmi dau seama ce să fac cu ei. Poate între timp mai fac un curs, poate între timp îmi mai cumpăr un molar lipsă sau doi...toate aceste opţiuni ar fi mai bune, chiar dacă omul are nevoie şi de puţin răsfăţ.

Deci...uite cum e bine să nu ai multe! Ne stă bine în Societate dar deseori e bine să ne separăm de ea şi de mentalitatea de turmă. Tocmai din acest motiv, mulţi fac prea multe alegeri ce deseori se dovedesc a fi proaste.

Oraşul Constanţa are două autogări principale. Cea mai importantă este Autogara Sud, cea de lângă zona Gării CFR. A doua cea mai importantă este Autogara Nord, cea din zona Tomis 3. De la nici una din acestea nu ai posibilitatea de a afla o informaţie. Mă mir că funcţionează măcar Serviciul 112 în Constanţa! Sau în fine...mă mir că răspunde cineva.

La o simplă căutare pe Google, prima pagină a primului rezultat spune aşa: Staţie Constanţa, necunoscută. Nu are vreo logică evidentă, ci este aşa...o informaţie să umple un website inutil. Uitându-mă mai jos, am găsit un număr de telefon fix ce pare a fi de la Autogara Sud însă la acesta nu răspunde nimeni. Probabil dacă ar suna un telefon într-o astfel de ~~cârciumă~~ instituţie, nimeni n-ar ştii ce-i zgomotul ăla enervant şi de unde vine. Ultima oară când am intrat în Autogara Sud intrasem parcă într-un azil părăsit cu angajaţi lipsă sau doi-trei ascunşi pe undeva.

Spre deosebire de Sud, Autogara Nord este mai activă. Volumul de pasageri este mai animat parcă iar la ghişeu găseşti totuşi pe cineva, însă nu mereu. Cât despre telefon...tocmai am făcut un experiment amuzant (şi trist). Pe pagina Asociaţia-Litoral primim câteva informaţii. Am găsit acolo numărul de fix la Autogara Sud la care nu răspunde nimeni iar la Autogara Nord...am găsit un număr de telefon mobil, de Orange! Hai să sun, zic eu! Tocmai l-am trezit din somn pe un tip. I-am urat bună dimineaţa, l-am întrebat despre o rută oarecare. Mi-a spus pe tonul monoton de om proaspăt trezit din somn că toate autobuzele trec pe acolo, că nu ştie, că trebuie să sun la Autogara Nord. I-am spus că aveam impresia că tocmai ce făcusem asta dar mi-a relevat că am sunat la Nar Tour. Am dorit să-l întreb dacă ştie care e numărul pentru Autogară dar mi-a închis telefonul.

Aşadar, felicitări Primăria Constanţa pentru încă o situaţie jenantă de pus pe listă! Încă puţin şi intrăm în Cartea Recordurilor...

Zilele astea am fost martor la diverse persoane făcând jogging pe ici pe colo. Eu fiind la munci, n-aveam cum.

Astăzi însă, m-am vorbit cu prima persoană care m-a cuplat până la urmă cu cei de la Sanasport şi am ieşit pe un maidan la alergat. Persoana asta este Lavinia, alias "o fată". După vreo 3 ture de maidan ni s-a alăturat şi Adina, o altă persoană din gaşca Sanasport.

Maidanul respectiv pare să aibă 400 de metri. Acum 2 zile eram foarte uimit că aceeaşi Lavinia şi Adina au alergat 15 ture cu o pauză mică la a 10-a. Acum o zi sau tot două felicitam pe cineva că a alergat în continuu aproape o oră (lucru ce până azi mi s-a părut imposibil). Ba chiar acum 4 zile mi-am luxat puţin piciorul stâng dar uite că mi-a trecut şi uite că în sfârşit mi-am deprins şi eu o rezistenţă şi un ritm în alergat căci astăzi am alergat în continuu 8 Km! Am făcut 20 de ture de maidan şi ne-am oprit scurt doar o dată să dau noroc cu un bărbat şi cu un bărbat mai mic şi încă o dată pentru un minut. Când m-am oprit prima oară, după vreo 14-15 ture de alergat în continuu fără oprire, mi-am simţit corpul extrem de relaxat, ca şi cum ar fi plutit. Bizară senzaţie dar plăcută! Ultima oară când am alergat aici de abia am reuşit să alerg constant 3 ture. Acum am alergat 20! Ce reuşită! Îi mulţumesc şi lu' Bebe, o altă fată din gaşcă, ce m-a motivat să alerg constant, într-un ritm lejer şi sigur (asta la antrenamentele de Duminică).

Apropo de ultima paranetză, mâine, de la ora 9 dimineaţă...iar antrenament. Este antrenamentul cu numărul 51. După acesta, la ora 11:00 va avea loc un eveniment de colectare a gunoaielor din Tăbăcărie (botezat "Respir într-un oraş curat"), un eveniment pe care îl voi discuta pe CTC Constanţa City în câteva minute.

Ok. Hai să vă fac o recapitulare...a vieţii mele. Când eram mic, nu eram prea sportiv dar eram activ. Puteam să stau în cap şi în mâini dar când venea vorba de proba de rezistenţă la ora de Educaţie Fizică alias Sport, oboseam imediat. E proba care m-a bântuit toată viaţa. Având sternul cam nedezvoltat şi strâmt, nu puteam respira bine. Pe la 15 ani m-am apucat serios de exerciţii fizice simple, acelea ca la ora de Sport. Astea m-au ajutat destul de mult şi mi-au mai dezvoltat pieptul şi spatele mai ales, căci aşa e forma fizicului meu. La alergat pe distanţe lungi eram slab în continuare însă. De abia acum, peste mulţi mulţi ani, am reuşit să mă ambiţionez să mai alerg un pic...nu mult.

Pe 1 Martie 2014, alergam cu Lavinia pe Maidan. Nici 2 Km (5 ture) nu puteam să alerg constant fără a mă opri de câteva ori. Aceşti 2 Km am reuşit să-i alerg fără oprire a doua zi, pe 2 Martie, la antrenamentul Sanasport. Eram atât de mirat şi bucuros! I was like...great success! În data de 9 Martie am mers iar la antrenament pe plajă. Ningea! De data asta alergam iar greu şi am făcut doar 1 Km constant. Mă durea genunchiul drept, nu ştiu de ce. De la lipsa unei încălziri bune, de la alergatul prea haotic, nu ştiu. Pe 16 Martie am alergat iar la antrenament. Aici am alergat bine mai degrabă la sfârşit, cot la cot cu Adina. Am alergat constant vreo 2 Km din nou probabil. Deja îmi intrasem în ritm dar încă învăţ cum să alerg. Genunchiul încă mă durea dar îmi trecuse iar când alergam mai uşor alături de cineva. Astăzi, pe 22 Martie am alergat pe maidanul respectiv şi am rămas şocat! Am alergat în continuu timp de o oră, 20 de ture de maidan deci 8 Km ! Repet...dăţile de mai sus sunt momentele când am alergat luna asta: De două ori neorganizat să spunem şi de 3 ori la antrenamentele Sanasport! În nici o lună, pentru prima oară în viaţa mea, am reuşit să alerg constant atât de mult! Dacă nici asta nu e un Succes Story, nu ştiu ce mai e...

Desigur, în drum spre casă am vrut să alerg puţin din nou şi iar m-a durut genunchiul. Ba din cauza pauzei de după alergare ba din cauză că eu pot aparent să alerg doar ca lupii, doar în grup. Ideea e că am putut azi să fac ceva neobişnuit de grozav pentru mine! Gata...e de ajuns! M-am uimit prea mult. Ideea e simplă şi veche: Practice makes perfect, adică Repetiţia e mama învăţăturii. Dacă eu am putut să fac asta...cred că o poate face oricine! Ne vedem mâine pe plajă la un nou antrenament!

Azi am mers la o nouă alergare cu membri Sanasport. Dupa asta însă, am participat la o acţiune de ecologizare în parcul Tăbăcărie.

Am discutat despre asta pe larg în articolul de pe CTC Constanţa City de aici. Eu sunt cel cu gluga albă iar câinele nu era al meu, deşi era foarte simpatic şi l-aş fi luat acasă. Ne-am adunat 20 de persoane pentru o sesiune de curăţenie şi a ieşit foarte bine totul.

În paralel, un alt grup ce nu avea legătură cu noi făcea exact aceeaşi treabă prin zona peninsulară!

Din poze par să fi fost în jur de 15 persoane, în frunte cu tânărul antreprenor Victor Maxim. A venit şi acesta apoi în Tăbăcărie şi a discutat cu echipa noastră. Vom face pe viitor un proiect împreună în alt loc din Constanţa apoi un altul şi iar altul.

Azi a fost o zi impresionantă pentru Constanţa. În ciuda corupţiei şi a lenei din instituţii, câţiva locuitori simpli ai acestui oraş au reuşit să facă ceva, dând astfel o palmă sănătoasă oricărei inacţiuni ale autorităţilor competente ce sunt incompetente. Mulţi spun "sperăm ca Primăria să ni se alăture în..." eu aş spune să nu mai visăm degeaba şi să sperăm mai degrabă ca cetăţeanul de rând să se implice mai mult în asemenea acţiuni. E simplu de făcut, e gratis, nu durează mult! Nu schimbăm prea multe într-un grup aşa mic dar schimbăm ceva şi lăsăm o amprentă evidentă ce impune un mesaj clar: Se poate!

Nu e ceva nou dar e ceva inedit!

Îmi era lene să caut o poză care să descrie această postare aşa că am pus nişte Leneşi în articol. Ha!

Sunt la a treia bere la doză şi deja îmi pică ochii în gură. Ce expresie. Ahaha. Oare cine a inventat-o şi cum? Revenind. Se întâmpla asta pentru că sunt obosit. Chiar dacă am avut program de gravide la muncă (vorba unei persoane din online-ul apropiat) pe săptămâna asta, tot am ajuns târziu acasă sau tot m-am ocupat cu diverse. Ba chiar am sărit peste o masă din belşug gratuită la muncă pentru a ajunge mai repede acasă. Acasă însemna de fapt în oraş, unde m-am plimbat cu diverse sarcini. Una din ele era să-mi verific situaţia contului BRD pe care a trebuit să-l mai închid odată azi deşi nu mi-l închide chiar azi.

După ce în Noiembrie 2013 am făcut un mare tam tam pe tema BRD, azi mai fac unul. Deci...am plătit şi comision de închidere de cont de 15 euro atunci iar azi îmi zice tipa de la ghişeu că nu ştie ea cu cine am vorbit şi ce s-a întâmplat. Ah...cu nimeni, doar cu Managera sucursalei respective. Stai să vezi. Sunt aşa obosit...şi de la ziua asta şi de la bere, nici nu-mi vine să povestesc tot. În fine, rezumat. În 2013 am zis să-mi închidă contul, au zis că da dar nu l-au închis. Trebuia să mă prezint într-o dată anume sau ceva să CONFIRM că vreau. Tâmpenie. Cu toate astea, data cică nu e fixă. Ok. 2014. Mă duc eu azi şi întreb de ce nu e închis. Îmi zice tanti-ghişeu că nu apare că am vreo cerere de închidere! Marş mă! Eşti nebun??? Cum Satana? Am şi plătit pentru închiderea aia. Mi-a dat o foaie de oprire a cardului sau ceva şi cică după 30 zile poate să mi-l închidă pe loc. Nu m-ar mira să-mi ceară iar 15 Euro. Aş face DIN NOU plângere la ANPC dar de obicei trebuie să faci plângere şi contra ANPC căci nu se bagă ei deloc. Deci...mi-e scârbă de BRD şi mulţi.

Apoi am mai făcut eu drumuri. Am mers şi la Cora şi mi-am cumpărat diverse. Ceva mâncare, un chips şi 3 doze de bere...şamd. Am băut eu aproape o bere şi mă sună cineva să mă cheme prin Tomis 3. Fuck. Hai...fie. Mi-am rezolvat treaba şi aşteptam autobuzul. Primul nu l-am luat...era full! Maxim! Am aşteptat încă 5 minute cred pentru al doilea care era foarte lejer. Haha...fraierilor!

Acolo, în staţie, am văzut o femeie nevăzătoare cum trecuse strada cu bastonul ei alb. Mi-a părut aşa impresionantă! Avea în mână o sacoşă cu cumpărături şi încă una cu nişte portocale mari şi frumoase! A luat-o printr-o parcare şi încetinea pasul mereu când se apropia de o maşină. Îmi venea să o ajut dar cred că m-ar fi refuzat. Cumva...îşi ştia drumul. Din nou, e foarte impresionant! M-a lăsat aşa puţin pe gânduri.

În rest, am stat pe netul autobuzelor RATC căci au băgat Wireless-ul deja. Văzusem în autobuz o fată simpatică, de o frumuseţe simplă. Am coborât la aceeaşi staţie şi îmi venea să-i zic că e frumoasă dar avea un pas tare grăbit. Nu mă pricep deloc la agăţat iar gândurile mele din filme rămân doar la rangul de gând de scenariu de film.

Cam atât. O să mă culc devreme căci o să mă trezesc devreme. Am multe poveşti de zis dar nu am cum să le zic pe blog căci nu sunt chiar aşa impresionante sau bine conturate iar în viaţa de zi cu zi nu prea am cui să le spun. Nu că n-aş avea prieteni (nu că am...) dar nu prea dau de persoane mai pe gustul meu sau pe un înţeles comun. Forever alone frăţică. Ah...berea asta. Somniferul meu...

p.s. Ce înseamnă oboseala asta. Nici nu pot să-mi termin ultima bere! E bine într-un fel...sănătos. Hai hâc şi noapte bună!

A long time ago in a Galaxy far, far away...aveam şi eu un domeniu interesant. Cam sec dar de succes eventual.

Din cauza banilor lipsă (că aşa suntem noi ăştia mai artişti) am rămas fără domeniu şi hosting şi m-am mutat pe gratuitul ctcro.wordpress.com. Mă uit eu adineauri pe interneţi ca să văz cât mai costă un hosting şi una şi alta şi dau să văd joie.ro cum ar arăta ca preţ şi tot. Al meu www.joie.ro este acum al altei persoane! Ahh...câtă durere! O dau în patima alcoolului, gata! Auzi tu, să-mi fure "Ramona Moldovan" preţiosul meu domeniu.

Adineauri, bloggerul local Iamntzîmi spune să-mi iau un blog .com, căci tot mă plângeam de costurile ridicate pentru un .ro. Ar merge şi .com dar săracul joie al meu...nu e valabil nici pe .com, nici pe .org...pe nimic. Trebuie să-mi schimb cărţile de vizită!

Poate e mai bine aşa...ca într-o relaţie lungă on-off pe care trebuie s-o laşi în urmă de tot. Poate ar trebui să mă reinventez. Adică, la început joie.ro era un jaf de website cu nimic interesant. Cu ajutorul lui Cristi de la www.rezistenta.net am fost inspirat să insist mai mult pe tema istoricului local şi a explorărilor. Nu ştiu cât timp aş avea de o reinventare dar am nevoie totuşi de un domeniu şi de mulţi Giga liberi pentru poze. Pe domeniul gratuit Wordpress e o glumă! Şi pe Blogspot ar fi fost mai bine să fac CTC Constanţa City... În fine. Trebuie să concep ceva. Cred că o să fac un concurs de găsit nume bune de domeniu cu specific de istoric, ştiri şi imagini locale. Ceva scurt şi "carismatic". Îmi plăcea joie.ro totuşi... Păcat.

p.s. Asta e mostră la ce o să se întâmple pe viitor cu domeniile .ro. Dacă n-ai bani să plăteşti anual (că pe viaţă va fi interzis), va veni repede altcineva să-ţi ia domeniul! Fantastic tupeu!

Eram doi străini într-o dimineaţă răcoroasă de un nou sezon de Primăvară. Uitasem ce înseamnă să te trezeşti aşa devreme şi să te grăbeşti să-ţi faci un pachet pentru muncă, o cafea grăbită şi un măr aruncat rapid în aceea pungă de hârtie pentru pachet. Ba chiar, nu ai timp uneori de cafea făcută la ibric aşa că ţi-o cumperi de la dozator cu 1 leu.

Câinii sunt mai cocoşi decât cocoşii şi mişună pe străzi la fel de devreme iar luminile stâlpilor se sting în anticiparea răsăritului. Până să circule un autobuz normal întâlneşti autobuzele ce pleacă din Bază către propria linie. Sunt amabili şoferii respectivi. Se opresc în dreptul tău şi te întreabă dacă ai drum către destinaţia lor. Le dai un leu ca să nu fii nesimţit şi ai ajuns în scurt timp unde ai dorit. Muncitorii matinali sunt aceia dintre cei mai prietenoşi şi cunoscuţi unii cu ceilalţi. Chiar de curând, fiind la muncă, m-am scărpinat pe nas iar unul din muncitorii ce trecea prin zonă şi-a ridicat mâna, căutând să-mi imite gestul în manieră de salut. Nu ştia că eu mi-am ridicat mâna spre nas şi nu spre el.

Ea era în staţie. Vecina mea matinală. Am văzut-o prima oară într-o geacă groasă ca pe timpuri, o geacă de aia pe care chiar şi în anul 2014 ar vrea părinţii noştri s-o purtăm ca să nu ne fie frig. În cap avea ceva dar nu ştiu ce. Nu se distingea bine părul. Stăteam amândoi în staţia pustie şi ne priveam pe rând. Eu unul sigur făceam asta... Ea...părea oarecum că făcea la fel sau asta aş vrea să cred eu de dragul fanteziei. Peste două zile am văzut-o iar. Alergam după autobuz iar în timpul ăsta am văzut-o urcând. În milisecundele respective mă gândeam nu doar că n-aş vrea să pierd autobuzul dar şi că o s-o surprind, căci poate se uita după mine până atunci. Avea părul descoperit de data asta şi părea mai aranjată. Ideea mea de romantic m-a făcut să mă întreb dacă oare pentru mine făcuse asta. Stăteam lângă ea şi căutam parcă s-o bag în seamă cumva. Ea îşi freca palmele fără nicio altă urmare. Am simţit o tensiune mare. Am vrut să sparg gheaţa dar una din călătoare s-a băgat între noi. Am fi ieşit prea mult în evidenţă dacă am fi născut un dialog incomod în acel moment. Am coborât şi m-am uitat după ea. Nu ştiu dacă s-a uitat după mine căci până la urmă, tot ce vă povestesc aici este o fantezie de-a mea. Nu că nu e real ce s-a întâmplat, dar nu ştiu dacă am ghicit sentimentele fetei. Îmi părea că zâmbeşte cumva în sinea ei când mă vede, dar...nu pot fi sigur de asta.

Vecina mea misterioasă... N-am planuri măreţe pentru ea dar aş saluta-o cândva, ca un om normal şi deschis. Poate mâine dimineaţă devreme, poate poimâine...trebuie să aflu cine este ea şi cine este ea pentru mine...!

Un oraş insuficient este unul precum oraşul Constanţa, unde timpul ar fi arătat bine oprit în loc cândva dar el de fapt a fost dat înapoi.

Avem multe sectoare bunicele în oraş dar sunt insuficiente şi prost gestionate. Astăzi m-am plimbat prin diverse zone ale oraşului şi mă uitam atent ca de obicei la mediul înconjurător. La Gară...ar trebui să umblu cu un grup de preoţi după mine care să-şi facă, cruce în locul meu la atâtea şi atâtea nereguli. E ca un bazar mizerabil pe acolo. Am ajuns acolo doar că m-am coborât dintr-un Maxi Taxi prea înghesuit. Deci cu transportul suntem praf oricum. Noi cerem bilete ieftine şi civilizaţie ei ne dă...internet. Alte costuri, altă distracţie. Şoferii stau la taclale, înjură... Toate aceste aspecte demoralizează psihic orice societate normală la cap.

"Ţigări avem, Ţigări" se aude peste tot iar Poliţia ridică din umeri şi spune că n-are ce să le facă. Cu toate astea, un miliţian foarte hotărât pe el, lătra azi la un şofer că a oprit fix în zona ce interzice oprirea. Avea pană omul ăsta şi îl întreba pe miliţian ce să facă el în cazul ăsta. Poliţistul spunea că o să-l amendeze dacă opreşte acolo. Din câte ştiu eu, ai voie să opreşti în zona marcajului cu Oprire interzisă dacă nu depăşeşti mai mult de 5 minute. Poate îi ajungea 5 minute omului să schimbe o roată dar chiar şi aşa...Legislaţia nu specifică situaţia de azi, când ai o avarie. Totuşi, o faptă bună a făcut nenea de la ghişeul de Cazier, căci acolo s-a întâmplat. După ce şi-a schimbat omul roata, s-a întors cu foile în mână şi tipul de la ghişeu i-a spus să treacă în faţă că a văzut ce zi proastă a avut. A fost un gest frumos din partea respectivului domn, vechi angajat al unităţii de eliberare a cazierului judiciar.

Am luat eu alt Microbuz plin ochi (pleonasm în Constanţa) şi am mers la City Park. Acolo, un puştan a spus şoferului: Nenea nenea, aţi făcut pană! Mă uit eu curios şi ciuciu pană! Ia uite mă unde era Păcală de 1 Aprilie! Acolo am dat de o prietenă veche şi i-am spus că arată ca o însoţitoare de zbor. E şi frumoasă foc dar era şi elegantă în stilul specific. Mi-a spus aşa obosită probabil că a mai auzit asta de curând. Am plecat de acolo spre Carrefour. De fapt, voiam să mă duc la Decathlon căci au ei o perioadă în care se vând chestii mai ieftine. De unde...ditamai spaţiul de vânzare era aşa cam pustiu. Avea marfă dar nu prea multă aşa cum îmi imaginam eu în visele mele şi nu prea ieftină neapărat. Dar sunt produse accesibile pentru multe buzunare, nu zic că nu. Unde mai pui că am văzut un tricou interesant ce costa vreo 50 de lei cred dar acelaşi tricou, exact acelaşi, era pe alt umeraş mai în stânga şi costa vreo 30 de lei. N-am înţeles nimic. Din nou, în alte oraşe, astfel de locuri sunt pline de obicei de clienţi, mai ales că Decathlon are o gamă foarte variată de echipamente şi îmbrăcăminte pe diverse game. Cu toate astea, la promoţia lor Trocathlon...au doar trei produse! Şi nesimţiţii de pe pagina lor de Facebook mă mai şi invitau să văd produsele, căci nu le au afişate online. Prin Carrefour am mâncat la KFC. Mi-a dat nişte copane crocante, o bere, cartofi...dar am vrut şi un hamburger ceva. Avea unul care nu mă atrăgea dar am zis că mi-e poftă. Mai costă şi 9 lei al naibii. Era o bucată grasă de piept de pui cu nişte pesmet crocant deasupra. Nu mi-a plăcut aşa tare. Mi-a spus însă că ăla e singurul hamburger disponibil momentan, că nu are picant. În SUA de exemplu, dacă spui că nu ai ceva, eşti împuşcat. Serios acum, uitaţi-vă la pozele alea cu geam antiglonţ în fast food-uri. Ce oraş e ăsta? Să n-ai la KFC disponibil orice produs din ofertă? Tot McDonald's pare mai atractiv ca produse. KFC cred că e bun doar în America, acolo unde au probabil tot felul de produse disponibile chiar şi într-o zi de Marţi.

Mai în glumă mai în serios, pustietatea asta relevă stângăcia oraşului. Vorbeam cu un bulgar de curând şi spunea că i se pare groaznic faptul că oraşul Constanţa, un oraş atât de mare faţă de multe altele şi un oraş port şi un oraş turistic, stă atât de prost la atâtea capitole. Nu avem afaceri bune sau multe, nu avem investiţii în sisteme pentru populaţie sau pentru antreprenori...nici măcar un amărât de hamburger s-ar putea să nu-l avem. Este un oraş insuficient şi trebuie schimbat radical în concordanţă cu timpurile trăite. Dar în fine...unele oraşe au ceva, altele nu. Schimbările mici din oraş nu au nicio putere.

Nu este nimic mai chinuitor şi mai presant dar şi plăcut-visător să te gândeşti la un trecut anume ce te-a marcat. Sunt oameni care rămân neîmpliniţi pe viaţă din cauza unui moment oarecum perfect din trecut ce nu-şi găseşte continuare sau măcar o repetiţie.

Şi Tu, faci parte din trecutul meu şi din gândurile mele prezente. Nu am aşteptări mari de la amintirile mele, prefer doar să le gust bucuria tinereţii şi a dragostei intense dintre noi cei din trecut. Mă mulţumesc să pun degetul pe o amintire şi să zâmbesc. Eşti trecutul pe care vreau să-l retrăiesc.

Se spune că nu mai poţi avea ceea ce ai trăit în trecut dar se spun multe lucruri în mod eronat. Eu mi-am dovedit prin existenţă şi trăiri că pot avea Trecutul din nou şi că poate fi mai bun chiar! Poate pentru un moment deseori, dar acel moment îl respect şi mă bucură ani la rând. Vreau să retrăiesc multe scenarii cu Tine!

Vreau acest lucru deseori doar cu bune dar n-aş negocia mai feroce în niciun caz dacă n-ai putea să mi-l dai şi fără părţile rele. Mi-ar plăcea însă o schimbare în acest trecut, pentru a fi un om mai bun pentru amândoi, pentru a fi ceva egoist dar şi altruist în acelaşi timp. Vreau să te iubesc pentru căldură, dragoste şi amuzament dar vreau să te iubesc şi pentru liniştea ta, pentru zâmbetul spontan în miez de zi când te gândeşti că exist eu sau că există un om ca mine pentru care contezi. Aş vrea retrăit trecutul dar da, aş vrea şi să-l schimb...să-i aplic modificări constante şi să fac ceva mai bun. Dar mi-e teamă. Nu sunt Alchimist şi nici n-aş ştii să anticipez exact o reacţie atunci când adaug ceva în vechea formulă. Aşa că parcă prefer să te ştiu exact cum te ştiam de mult şi să te ador ceva mai puţin stângaci cu fiecare zi ce trece...şi să mă adori şi tu nu pentru dibăcia mea într-o relaţie dar pentru pasiunea mea pentru tine şi pentru un vis. Sunt visător şi mulţi mă ceartă însă mulţi oameni trecuţi prin viaţă au realizat că viaţa fără vis şi imaginaţie este o viaţă irosită.

Şi irosită îmi simt viaţa fără tine, oricine ai fi Tu. Tu, persoana din trecutul meu, persoana departe de perfecţiune poate sau departe de mine şi atât...sau Tu, persoana ce se aseamănă cu persoana din trecutul meu şi ce te califici în prezenţa mea prin însuşi gândul meu egoist despre o persoană adorată pe motiv de asemănare cu persoana din trecutul meu plăcut. Nu trebuie să fii o persoană geloasă în faţa unei asemenea alegeri! Până la urmă, plăcerile noastre au aceiaşi piloni şi vrem de la orice persoană aceleaşi emoţii. Nu suntem originali aici şi nici nu e cazul să fim. Aşadar, poţi spune asta chiar şi unei persoane străine, că este trecutul pe care ai vrea să-l retrăieşti. Şi persoana asta s-ar putea să-şi dorească acelaşi lucru cu tine şi ai continua practic de unde ai rămas dar cu altcineva care ar face la fel ca tine. Trecutul nu e făcut să rămână în spate. Nu din acest motiv păstrăm inele şi cadouri şi poze. Trecutul e făcut să umble în prezent şi în viitor cu noi, să ne dea speranţe şi putere şi o cunoaştere nouă. Aşa că scuză-mi obsesia şi evită-mă dacă nu mă înţelegi căci o persoană ca mine n-ar avea mari probleme în a mă înţelege!

Nu mai am mult şi termin cartea "Eu, Robotul" scrisă de Isaac Asimov. Mereu am vrut să citesc ceva de la acest autor extra cunoscut, autor care a fost primul ce a inventat termenul de "Robotică". Acest termen a fost introdus în scurta sa povestire din anul 1941 numită "Mincinosul!", aceeaşi povestire introdusă apoi inclusiv în opera "Eu, Robotul" din anul 1950. Termenul "robot" s-a născut în anul 1920 şi vine din cuvântul slavon "robota" care înseamnă "muncă".

Ceea ce am văzut şi în opera lui Asimov şi în filme diverse pe aceeaşi temă (inclusiv I Robot cu Will Smith), este că roboţii în realitate şi practică ar fi de fapt doar nişte copii umani indigo.

Că vine vorba de Terminator sau Wall-E, majoritatea roboţilor îndeplinesc o funcţie (o muncă) de la care eventual se abat, găsindu-şi noi ordine printr-o proprie conştiinţă nou dezvoltată. Omul nu prea are o altă imaginaţie de proiectat asupra unei maşinării complexe decât cea a omului însăşi. Aşa că firul povestirii e simplu: Se ia un om "gol" şi "resetat", i se dau anumite directive, omul le face dar apoi omul cumva învaţă sentimentul sau conştiinţa şi devine un om anormal ce este de fapt robot anormal. În realitate, comparaţia caută forma finită a omului, cu a sa conştiinţă impredictibilă şi etern schimbătoare. Toţi roboţii noştri sunt de fapt oameni.

Imaginaţia robotului vine probabil dintr-un complex de Zeu, dorind să dăm naştere unui om neutru pe care să-l "programăm" uşor uşor, măcar pe hârtie. Nu ştiu dacă mă înşel când spun că majoritatea oamenilor din această categorie sunt de sex masculin, căci femeile...pot naşte roboţi! Aceia sunt totuşi mai greu de controlat decât cei din Science Fiction. O altă latură a imaginaţiei despre roboţi este conturată probabil de cea a vinei şi a empatiei în faţa suferinţei muncii colective umane. O fabrică de oameni din China are un program haotic şi un ritm de muncă inuman. Din empatie probabil că ne-am gândit cum ar fi să avem nişte oameni non-umani care să facă aceste lucruri şi care să nu fie răniţi de acest obiectiv industrial. Ce-i drept, avem maşinării cu arcuri şi pistoane ce pot face treaba în mod automat dar aceste invenţii nu sunt catalogate de majoritatea ca fiind roboţi, în mintea lor a încolţit o altă imagine. Dar imaginea lor e falsă, căci robotul creeat de autorii SF va fi eventual om şi va fi rănit de logică şi raţiune.

Avem roboţi deja, roboţi reali. Aceştia sunt copiii indigo, masele de oameni ce fac aceeaşi muncă în fiecare zi într-un ritm haotic sau pur repetitiv. De ce copii? Căci la fel ca în povestirile SF, omul - la fel ca robotul - se gândeşte că a fost creeat de un Zeu şi că primeşte directive de la acesta. Aşadar, nu ştiu dacă mai pot privi vreodată o scriere SF despre roboţi ca nefiind altceva decât o ironie la propria noastră condiţie de oameni repetitivi şi înecaţi în muncă sau reguli acceptate orbeşte de la alţi oameni sau de la presupuşi Zei.

Azi am vrut să-mi cumpăr un abonament de o zi la 5 lei, dar la chioşcul RATC am dat de acest anunţ. Spune că Sâmbătă şi Duminică au închis. Fiind chioşc al firmei Clean Control ITC S.R.L. bănuiesc că asta înseamnă că nici controlorii nu circulă Sâmbăta şi Duminica!

De asemenea, în cursul săptămânii, până în 7:30, între 12:00 şi 13:30 şi după ora 16:30...de asemenea nu lucrează controlorii? Aşa să fie noul lor program începând cu 3 Aprilie 2014? Căci mie nu-mi convine să nu am chioşc în fiecare staţie de unde să iau bilet şi nici nu-mi convine să găsesc închis atunci când vreau bilet.

Oricum, pe 102, de 6 luni de când circul cu el, n-am văzut picior de controlor. Nici pe 48. Prost sunt eu că îmi cumpăr bilete. Dar bine că ne-au pus Wireless! Să ştie controlorul care e ăla care are tehnologie şi drept urmare bani. Dar din nou...care controlor? E praf sistemul la RATC. Sper să dea faliment şi să se ocupe alţii de oraşul Constanţa!

p.s. Ghiseul respectiv se afla la intersectia de la City Park.

Tovarăşul Valentin a făcut azi o degustare de Bere şi mi-a recomandat şi mie două din berile încercate.

Una este Triple C, o bere de 5,3% alcool ce are un gust fructat. Apropo, mi-ar fi plăcut să existe o aplicaţie de transfer al unui status Facebook în postare Blogger căci practic mă cam repet. Triple C a fost cumpărat adineauri din hypermarket-ul Cora la preţul de 8,99 lei sticluţa micuţa mititica de 0,33 L. Este totuşi ok şi cred că înţeleg în final rostul unei sticle de 0,33 L. Nu cred că e o "bere de abuz" ci este ceva mai rafinat ce şi-ar pierde farmecul prin consum excesiv. Apropo din nou, mă exprim altfel pe blog deci...dă-o încolo de aplicaţie!

Sticla arată ca una de farmacie, ba chiar şi eticheta îţi bate un apropo de Medicament. Are sens acest look căci gustul este întradevăr deosebit. Această băutură posedă puterea unei beri serioase dar simţul final al înghiţiturii nu este amar sau brut ca al altora ci fructat. Valentin spune că pare a fi un gust de Grapefruit şi nu cred că se înşeală. Cu fiecare înghiţitură observi gustul puternic dar fructat spre sfârşit. E genial! E o bere cu adevărat calitativă şi specială! La fel ca vinurile bune, merită să ai câteva sticle de Triple C pregătite pentru diverse ocazii restrânse sau ceva mai aparte. Din câte observ pe Internet, pe website-uri străine, preţul este unul bun spre foarte bun.

Berea 1795 se află sub marca Budweiser Bier. Sticla arată sobră şi clasică, sugerând o bere generică. Are 0,5 L şi un volum de alcool de 4,7% iar în Cora costă 5,28 lei. A trebuit să iau trei guri din ea ca să mă conving de lipsa vreunei senzaţii speciale. Ce-i drept, e mai bună ca multe alte beri deci poate că aici îşi găseşte puterea: în clasic. Este o bere ce probabil ar trebui luată ca standard, pentru gustul echilibrat de alcool şi plăcere finală. La finalul înghiţiturii nu ai niciun disconfort al gustului deci e bine. Partea proastă pe care o găsesc eu în aceste clipe este calitatea sa apoasă. Îmi dă impresia de o bere prea "cumpătată", având fiecare înghiţitură acaparată de un gust apos. Pentru 4,7% alcool o găsesc prea uşoară. Este o bere mult prea decentă pentru gusturile mele însă felul ei este întradevăr ceva decent într-un mod intenţionat probabil! Nu vreau să fiu spiritual dar o consider o bere bună pentru fetele mai curajoase ce vor o putere ceva mai mare decât Redd's să zicem... Chiar şi aşa, având gradul de alcool mai mare, s-ar putea să te afecteze destul de rapid după 2-3 sticle. Aşa că...n-o subestimaţi!

Aşadar...acesta e review-ul meu despre aceste două beri şi vă recomand din tot sufletul acest Triple C. Îi mulţumesc lui Valentin pentru recomandare şi voi reveni pe viitor cu alte degustări proprii căci sunt şi eu un fan al berii până la urmă...mai ales acum când descopăr asemenea sortimente rare şi speciale!

Uneori mă ofilesc din cauza inacțiunii, alteori simt ca și cum nu aș avea timp de nimic pentru că am atâtea de făcut.

Zeița Fortuna mi-a dat poate norocul de a mă afla "în treabă" într-o anumită perioadă dar tot ea îmi dă și nefastul agitației continue ce totuși se petrece pe un fundal oprit. Simt uneori, în același timp, că nu mai pot, că vreau atât de multe și că nu mai vreau nimic. Este un sentiment care mă irită, un alergat în reluare, ca în cele mai rele vise ale mele când vreau să fug de un rău dar pasul meu de fapt nu este eficient. Stau imobil și mă agit cu gândul la câte lucruri trebuie să fac și caut să-mi concep un plan pentru fiecare. Nu cred că nu aș putea să gândesc metode de pus în aplicare pentru elementul A, elementul B și alte câteva, dar nu se potrivesc între ele așa că eu doar mă agit repetitiv căutând robotic parcă o soluție până o găsesc pe cea bună. Dar rămân de multe ori în același stadiu de contemplare infernală.

Ce frustrant e să n-ai nimic de făcut sau brusc să ai prea multe de făcut. Poate trăim într-o societate proastă ce nu ne permite echilibrul sau poate ține doar de mine să fiu cumva. Mulți nu ar înțelege ce înseamnă asta. Nu există să o duci bine și să fii pozitiv doar din Ambiție. Am întâlnit mulți mincinoși ce pretind asta iar mulți din ei nici nu-și dau seama că mint pe alții sau că se mint singuri. Sau cel puțin așa îmi dau ei impresia (mincinoasă și ea cel mai probabil). La fiecare eșec, ei se uită strâmb la oglindă și au impresia că așa trebuie să fie, că eșecul este doar un șut ce le confirmă datoria de a continua. Nu merge chiar așa căci spiritul omului nu poate fi dresat așa mecanic cum pretindem noi obsesiv în Bestseller-e de ocazie. O duci bine atunci când ai condiția și mai ales norocul de a o face!

Așadar, bănuiesc că ține de mine să influențez cumva propriile gânduri și că ține mai mult de noroc să dau de ceva bun în cale. Trebuie să am o atitudine puternică și pozitivă dar nu prea mult! Culmea! Dar nu e culmea. De ce? Căci de fapt, cu o atitudine prea pozitivă, aș putea să locuiesc și într-o casă din carton și să zic că sunt ok sau aș putea să țin de mână cea mai proastă ființă sau cea mai parșivă și să zic că o voi schimba cu timpul sau că viața nu e perfectă și așa fac toți șamd. E o prostie majoră ce facem, să ne mințim singuri atât de intens. Poate asta și fac de alerg pe loc, poate mă mint atât de tare și îmi ignor gândurile repetitive în scopuri ideale sau prostești când de fapt ar trebui să am scopuri ideale dar pragmatice. Poate ar trebui să sting lumina și să opresc muzica...să rămân eu cu mine pentru un timp și să nu mă mai gândesc la altceva decât la un plan simplu, la o stare lejeră. Nici de asta parcă nu am timp...

În curtea Centrului Comercial TOM (unde găsim și Carrefour) avem magazinul sportiv Decathlon, un spațiu mare plin de articole sportive de toate soiurile.

Îmi place la acesta că e spațios și că are nu doar produse simple sau de fitness ci și de Biking, Pescuit, Tenis și altele. Prețurile pot spune că sunt destul de atractive iar gama destul de variată. Îmi place că poți să te plimbi nestingherit în interior și că poți să probezi și să analizezi orice produs oricât de mult dorești. Ba chiar, m-a amuzat tare când am văzut un client ce-și testa bicicleta dorită plimbându-se pe un culoar principal al magazinului. Bicicletele sunt mai ieftine decât în Cora sau Carrefour, de exemplu. Sunt și mai echipate.

Ce nu-mi place este că nu toate prețurile sunt afișate. E o problemă mare cu prețurile la ei, unde mai pui că am văzut două produse identice cu prețuri diferite, așezate una la o mică distanță de cealaltă. Altele nu conțin informații despre reducere (dacă e cazul). Eu am cumpărat ceva de curând de acolo și am aflat la casă că este la preț redus cu 50%. Nu mă supără că e redus desigur dar dacă știam asta poate îmi mai puneam ceva în coș. Alt lucru supărător este produsul așezat în categoria greșită. Mi-am cumpărat o pereche de adidași ce erau așezați pe raftul unei mărimi de picior anume și păreau să-mi vină bine, acasă însă, testându-i mai mult și analizându-i mai bine, am observat că sunt un pic cam mari. Nici nu știu dacă mi-i schimbă...

O ultimă supărare menționată este aceea că personalul, deși pare amabil, este cam absent în preajma clientului. Am zăbovit uneori pe lângă un produs fără preț așteptând să fiu băgat în seamă de cineva dar tot eu a trebuit să vânez una din angajate. Apropo, au și articole de Vânătoare. La un set de ciorapi de exemplu mi s-a spus că mă costă 10 lei deși undeva în dreptul altui raion am observat că același set costa 12 lei, dându-mi peste cap socotelile și calculele. Au costat întradevăr 10 lei dar de asta am fost sigur de abia la casă. Îmi place să fiu lăsat în pace de angajații unui magazin dar uneori, mai ales când îmi pun pe față o privire nedumerită și stau în același loc pentru mai mult timp, prefer să fiu întrebat dacă sunt ok.

În rest, este un magazin destul de bun și suficient ce are și produse la reducere sau second hand din când în când și ce are în interior și un serviciu de imprimare pe tricou. Recomand să vă cumpărați articole sportive din astfel de magazine și recomand mai ales să vă cumpărați și îmbrăcăminte sau încălțăminte specifică tot din astfel de magazine. De exemplu, un tricou ce este confecționat într-așa fel încât să-ți respire corpul costă doar 50 sau 60 de lei (poate și mai ieftin puțin) iar cea mai ieftină pereche de adidași de alergat (ce se deosebește de altele cumpărate din Leonardo să zicem prin aerisire, sentimentul de încălțăminte ușoară și ergonomie) costă vreo 60 de lei.

Decathlon este de asemenea sponsor și la Maratonul Nisipului, eveniment în plină desfășurare în acest moment în Stațiunea Mamaia.

Ieri, 12 Aprilie 2014, cei de la Shopping City Galați au avut o idee foarte bună pentru a ține ocupați și în plin proces de creativitate un grup de elevi din același oraș. Evenimentul s-a numit "Super Atelierul Iepurașului".

Au început cu câteva ouă uriașe de 1,40 metri înălțime ce urmau a fi colorate de micii artiști de ocazie. Pentru a le fi mai ușor acestora, s-a apelat la serviciile Artilex Handmadeart ce este condus de Alexandra Heisu, aceeași artistă vizuală despre care am discutat cândva aici sau aici. Aceasta a desenat un contur pe aceste ouă uriașe, făcându-le sarcina copiiilor mult mai evidentă.

Au participat în jur de 70 de copii ce înainte să apuce în mână acuarelele tempera ce urmau a fi folosite cu dibăcie, au admirat și pipăit cu fascinație uriașele decorații. "Când i-am văzut cum ating și trag de acele decorații, m-am temut puțin să nu le strice până să se apuce de treabă!" spune Alexandra Heisu. Dar totul a decurs așa cum trebuie iar rezultatul final a fost creativ, amuzant și impresionant.

Alte poze de la acest eveniment pot fi găsite pe pagina Shopping City Galați, aiciși pe pagina Artilex Handmadeart, aici.

Cel mai recent proiect Artilex Handmadeart este "EcoLove", o idee de a folosi hârtia reciclată ecologică pentru variate ornamente și decorațiuni.

Autoarea își prezintă lucrarea de mai sus ce conține aproximativ 30 de trandafiri mici din hârtie și ce măsoară doar 15 cm. O altă lucrare, precum cea de mai jos, conține 150 de trandafiri, are diametrul de 25 cm și poate fi folosită ca decorațiune pentru masă.

Alexandra mai poate confecționa rame foto, diverse flori bogat colorate sau alte decorațiuni ce ar arăta bine în vitrina unui magazin, într-un salon de nuntă sau în multe alte locuri ce apreciază nu doar arta Handmade ci și soluțiile Eco. Aceasta spune că toți cei care s-au oprit să-i vizualizeze produsele au fost 100% receptivi și încântați de idee.

Artilex Handmadeart poate fi găsit pe Facebook pe pagina de aici iar în curând va avea și un website.

Două mese sănătoase pe zi

Iar azi am alergat pe ninsoare...

Pe linia de plutire spre Primăvară

Las' că ştiu eu mai bine...!

Deseori trebuie să fim recunoscători pentru ce NU avem

Autogările din Constanţa nu au nici Website nici Telefon funcţional

De la 1 Km alergat în continuu la 8 Km în nici o lună !

Azi am fost sănătoşi de două ori !

Dans cu lumini

Zi plină. Sunt la a treia bere şi ultima.

Ah, joie.ro-ul meu... Al cui eşti tu acum ?

În sinea ei, îmi zâmbea

Astăzi, prin oraşul insuficient Constanţa

Eşti trecutul pe care vreau să-l retrăiesc

Copiii indigo şi firea robotică a omului

Până la urmă...unde sunt controlorii RATC?

Berea Triple C şi Berea 1795

Alerg în loc cu pas domol

Ce îmi place și ce nu îmi place la Decathlon Constanța

Cea mai creativă idee de Paște vine din Galați